ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 791/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 27 septembrie 2011, reclamantul N.M. a solicitat anularea raportului de evaluare a incompatibilităților din 7 septembrie 2011 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și să se constate că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 25 mai - 14 octombrie 2009, când a ocupat funcția de director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița, precum și în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a ocupat funcția de director coordonator în cadrul aceluiași inspectorat, concomitent pentru ambele perioade și cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, Județul Ialomița.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă s-a constatat în mod greșit starea sa de incompatibilitate pentru încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată. Reclamantul a susținut că pârâta a evaluat în mod neîntemeiat incompatibilitatea în care s-ar fi aflat prin exercitarea funcțiilor de conducere, deși acestea au fost deținute în baza unor contracte de management, fără a avea calitatea de funcționar public.

În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 și nr. 105/2009, potrivit cărora, a fost numit în funcțiile de conducere ocupate în cele două perioade analizate prin acte administrative, desfășurându-și activitatea în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 ani și acest contract este asimilat contractului individual de muncă. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 2427 din 4 aprilie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul N.M.

Instanța de fond a constatat legalitatea raportului de evaluare întocmit de agenția pârâtă, reținând că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioadele în care a deținut funcțiile de director coordonator adjunct și de director coordonator, deoarece pentru perioada executării acestora, în baza unui contract de management, sunt aplicabile dispozițiile art. 70, 71, 79, art. 94 - 96 și art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, astfel cum se prevede expres în art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. IV alin. (9) din O.U.G.

nr. 105/2009. Față de reglementarea expresă cuprinsă în actele normative sus-menționate, instanța de fond a considerat că este lipsită de relevanță apărarea reclamantului privind ocuparea celor două funcții publice de conducere în baza unui contract de management. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul N.M., solicitând ca hotărârea atacată să fie casată ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a criticat soluția de respingere a acțiunii sale în anulare, arătând că, în perioada 25 mai 2009 - 14 octombrie 2009, când a ocupat funcția de director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița, precum și în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a ocupat funcția de director coordonator în cadrul aceluiași inspectorat, concomitent pentru ambele perioade cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, nu a avut calitatea de funcționar public și deci în mod nelegal i-au fost impuse interdicțiile prevăzute de art. 70, 71, 79, 94 - 96 și art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003. Ca argument în acest sens au fost invocate modificările aduse art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 prin O.U.G.

nr. 37/2009 și nr. 105/2009, potrivit cărora au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Conform celor două acte normative, s-a arătat că persoanei care ocupă funcția de coordonator al unui serviciu public i se încredințează o funcție publică, dar fără respectarea imperativului de fidelitate stabilit de art. 54 alin. (1) din Constituție, exprimat prin depunerea jurământului, iar răspunderea acestei persoane va fi una contractuală.

Cum funcțiile deținute în baza unui act administrativ și exercitate în baza unui contract de management nu fac parte din categoria celor ocupate de funcționarii publici, în sensul Legii nr. 188/1999, recurentul a învederat că nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 50, 51, 54 și 55 din această lege privind statutul funcționarilor publici. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Instanța de fond a constatat corect legalitatea raportului de evaluare din 7 septembrie 2011 întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul N.M.

în perioada 25 mai 2009 - 14 octombrie 2009, când a deținut funcția de director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița și funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, precum și în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a deținut funcția de director coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița și funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni. Concluzia instanței de fond privind existența stării de incompatibilitate a recurentului-reclamant în cele două perioade analizate s-a întemeiat pe dispozițiile art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Conform acestei reglementări, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică, iar funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate în cadrul autorităților sau instituțiilor publice. Instanța de fond a respins în mod corect motivul de nelegalitate invocat prin acțiune și reiterat în recurs cu privire la exercitarea funcțiilor de director coordonator adjunct și de director coordonator în baza unui contract de management încheiat conform art. III din O.U.G. nr. 37/2009 și art. IV din O.U.G.

nr. 105/2009, constatând că ambele acte normative cuprind aceeași reglementare atât cu privire la asimilarea contractului de management cu un contract individual de muncă, inclusiv sub aspectul conferirii vechimii în muncă și în specialitate pentru titular, cât și în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 70, 71, 79, 94 - 98 și art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003, pentru persoanele care ocupă funcțiile respective, pe durata executării contractului de management. Regimul de incompatibilități impus funcțiilor de director coordonator adjunct și de director coordonator prin O.U.G.

nr. 37/2009 și nr. 105/2009 este într-adevăr diferit de ansamblul de incompatibilități prevăzut pentru funcția de consilier local prin dispozițiile art. 88 din Legea nr. 161/2003, dar aceasta nu justifică din punct de vedere legal posibilitatea exercitării ambelor funcții în mod simultan, întrucât starea de incompatibilitate se analizează în raport cu întregul cadru legislativ care reglementează incompatibilitățile și prin interpretarea logică, sistematică și teleologică a acestuia, astfel ca evaluarea în concret a unei stări de incompatibilitate să determine realizarea scopului legii respective, prin măsuri de asigurare a transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Aplicarea acestor metode de interpretare a normei juridice și deci evaluarea stării de incompatibilitate prin raportare la întregul regim juridic de incompatibilitate prevăzute pentru demnitățile și funcțiile publice rezultă cu evidență din dispozițiile art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestei prevederi legale, incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile Legii nr. 161/2003.

Interpretând corect elementele de fapt și de drept din prezenta cauză, judecătorul fondului a constatat în mod judicios că, exercitarea simultană atât a calității de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, cât și a funcțiilor de director coordonator adjunct ș de director coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița în perioadele 25 mai - 14 octombrie 2009 și 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, a generat starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant și pentru care Agenția Națională de Integritate a întocmit raportul de evaluare din 7 septembrie 2011. Pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate, recurentul-reclamant avea obligația legală ca, la dobândirea funcției de director coordonator adjunct sau de director coordonator, să se supună regimului juridic al incompatibilităților impuse funcției publice de conducere prin dispozițiile art. 94 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și să renunțe la una din funcțiile deținute, întrucât incompatibilitatea a fost stabilită de lege în considerarea fiecăreia din funcțiile publice exercitate, ca ansamblu de atribuții, ceea ce dovedește pe deplin ca fiind irelevant faptul că una din funcții s-a exercitat în baza unui contract de management.

Față de argumentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de N.M. împotriva Sentinței nr. 2427 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014. Procesat de GGC - AS