ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 791/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 27 septembrie

2011, reclamantul N.M. a solicitat anularea raportului de evaluare a

incompatibilităților din 7 septembrie 2011 întocmit de pârâta Agenția Națională

de Integritate și să se constate că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate

în perioada 25 mai - 14 octombrie 2009, când a ocupat funcția de director

coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița,

precum și în perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a ocupat funcția

de director coordonator în cadrul aceluiași inspectorat, concomitent pentru

ambele perioade și cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al

municipiului Urziceni, Județul Ialomița.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă

s-a constatat în mod greșit starea sa de incompatibilitate pentru încălcarea

dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției și a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată.

Reclamantul a

susținut că pârâta a evaluat în mod neîntemeiat incompatibilitatea în care s-ar

fi aflat prin exercitarea funcțiilor de conducere, deși acestea au fost

deținute în baza unor contracte de management, fără a avea calitatea de

funcționar public.

În dovedirea

susținerilor sale, reclamantul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 și nr.

105/2009, potrivit cărora, a fost numit în funcțiile de conducere ocupate în

cele două perioade analizate prin acte administrative, desfășurându-și

activitatea în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul

principal de credite pe o perioadă de maximum 4 ani și acest contract este

asimilat contractului individual de muncă.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 2427 din 4 aprilie 2012, prin care a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de reclamantul N.M.

Instanța de fond a

constatat legalitatea raportului de evaluare întocmit de agenția pârâtă, reținând

că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioadele în care a

deținut funcțiile de director coordonator adjunct și de director coordonator,

deoarece pentru perioada executării acestora, în baza unui contract de

management, sunt aplicabile dispozițiile art. 70, 71, 79, art. 94 - 96 și art.

111 - 114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a

mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, astfel cum se

prevede expres în art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. IV alin.

(9) din O.U.G. nr. 105/2009.

Față de reglementarea

expresă cuprinsă în actele normative sus-menționate, instanța de fond a

considerat că este lipsită de relevanță apărarea reclamantului privind ocuparea

celor două funcții publice de conducere în baza unui contract de management.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul N.M., solicitând ca hotărârea atacată

să fie casată ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a criticat

soluția de respingere a acțiunii sale în anulare, arătând că, în perioada 25

mai 2009 - 14 octombrie 2009, când a ocupat funcția de director coordonator

adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița, precum și în

perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a ocupat funcția de director

coordonator în cadrul aceluiași inspectorat, concomitent pentru ambele perioade

cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului

Urziceni, nu a avut calitatea de funcționar public și deci în mod nelegal i-au

fost impuse interdicțiile prevăzute de art. 70, 71, 79, 94 - 96 și art. 111 -

114 din Legea nr. 161/2003.

Ca argument în acest

sens au fost invocate modificările aduse art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 188/1999 prin O.U.G. nr. 37/2009 și nr. 105/2009, potrivit cărora au fost

eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de

director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Conform celor două

acte normative, s-a arătat că persoanei care ocupă funcția de coordonator al

unui serviciu public i se încredințează o funcție publică, dar fără respectarea

imperativului de fidelitate stabilit de art. 54 alin. (1) din Constituție,

exprimat prin depunerea jurământului, iar răspunderea acestei persoane va fi

una contractuală.

Cum funcțiile deținute

în baza unui act administrativ și exercitate în baza unui contract de

management nu fac parte din categoria celor ocupate de funcționarii publici, în

sensul Legii nr. 188/1999, recurentul a învederat că nu-i sunt aplicabile

dispozițiile art. 50, 51, 54 și 55 din această lege privind statutul

funcționarilor publici.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

Instanța de fond a

constatat corect legalitatea raportului de evaluare din 7 septembrie 2011

întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea de

incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul N.M. în perioada 25 mai 2009 -

14 octombrie 2009, când a deținut funcția de director coordonator adjunct în

cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița și funcția de consilier

local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, precum și în

perioada 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, când a deținut funcția de director

coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița și funcția

de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni.

Concluzia instanței

de fond privind existența stării de incompatibilitate a recurentului-reclamant

în cele două perioade analizate s-a întemeiat pe dispozițiile art. 94 alin. (1)

și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Conform acestei

reglementări, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice funcție

publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate

publică, iar funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot

desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate în cadrul autorităților

sau instituțiilor publice.

Instanța de fond a

respins în mod corect motivul de nelegalitate invocat prin acțiune și reiterat

în recurs cu privire la exercitarea funcțiilor de director coordonator adjunct

și de director coordonator în baza unui contract de management încheiat conform

art. III din O.U.G. nr. 37/2009 și art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, constatând

că ambele acte normative cuprind aceeași reglementare atât cu privire la

asimilarea contractului de management cu un contract individual de muncă,

inclusiv sub aspectul conferirii vechimii în muncă și în specialitate pentru

titular, cât și în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 70, 71, 79, 94

- 98 și art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003, pentru persoanele care ocupă

funcțiile respective, pe durata executării contractului de management.

Regimul de

incompatibilități impus funcțiilor de director coordonator adjunct și de

director coordonator prin O.U.G. nr. 37/2009 și nr. 105/2009 este într-adevăr

diferit de ansamblul de incompatibilități prevăzut pentru funcția de consilier

local prin dispozițiile art. 88 din Legea nr. 161/2003, dar aceasta nu

justifică din punct de vedere legal posibilitatea exercitării ambelor funcții

în mod simultan, întrucât starea de incompatibilitate se analizează în raport

cu întregul cadru legislativ care reglementează incompatibilitățile și prin

interpretarea logică, sistematică și teleologică a acestuia, astfel ca

evaluarea în concret a unei stări de incompatibilitate să determine realizarea

scopului legii respective, prin măsuri de asigurare a transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției.

Aplicarea acestor

metode de interpretare a normei juridice și deci evaluarea stării de

incompatibilitate prin raportare la întregul regim juridic de incompatibilitate

prevăzute pentru demnitățile și funcțiile publice rezultă cu evidență din

dispozițiile art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit acestei

prevederi legale, incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile

publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității

sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau

o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile Legii

nr. 161/2003.

Interpretând corect

elementele de fapt și de drept din prezenta cauză, judecătorul fondului a

constatat în mod judicios că, exercitarea simultană atât a calității de

consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Urziceni, cât și a

funcțiilor de director coordonator adjunct ș de director coordonator în cadrul

Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomița în perioadele 25 mai - 14

octombrie 2009 și 26 octombrie 2009 - 1 iulie 2010, a generat starea de

incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant și pentru care Agenția

Națională de Integritate a întocmit raportul de evaluare din 7 septembrie 2011.

Pentru a nu se afla

în stare de incompatibilitate, recurentul-reclamant avea obligația legală ca,

la dobândirea funcției de director coordonator adjunct sau de director

coordonator, să se supună regimului juridic al incompatibilităților impuse

funcției publice de conducere prin dispozițiile art. 94 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 161/2003 și să renunțe la una din funcțiile deținute, întrucât

incompatibilitatea a fost stabilită de lege în considerarea fiecăreia din

funcțiile publice exercitate, ca ansamblu de atribuții, ceea ce dovedește pe

deplin ca fiind irelevant faptul că una din funcții s-a exercitat în baza unui

contract de management.

Față de argumentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de N.M. împotriva Sentinței nr. 2427 din 4 aprilie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS