ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7074/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul H.L.C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate,

a formulat contestație împotriva raportului de evaluare emis de pârâtă sub

nr.7634/G/II din 10 februarie 2012.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că începând cu data de 25 mai 2009 a dobândit calitatea de funcționar

public ocupând funcția de director coordonator adjunct al Direcției Regionale

de Statistică Neamț, că înainte de semnarea contractului de management a depus

toate diligentele necesare evitării unei stări de incompatibilitate. Astfel,

s-a retras din administrarea SC S. SRL și s-a interesat dacă împrejurarea că

face parte din Consiliul de Administrație al SC U. SA - societate cu capital

integral de stat, poate constitui o cauză de incompatibilitate. A arătat că

inclusiv un inspector ANI l-a asigurat că nu constituie caz de incompatibilitate.

De altfel, dispozițiile Legii nr. 161/2003 - art. 94 alin. (2)

1

prevăd ca excepție, situația în care se află reclamantul.

Reclamantul a mai arătat că reprezintă

în calitate de membru al Consiliului de Administrație, interesele unității

administrativ teritoriale și implicit ale statului și că, în spețe similare,

pârâta a considerat că nu există un caz de incompatibilitate.

Pârâta a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a exercitat

funcția de administrator la SC S. SRL până la data numirii în funcția de

director executiv adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț, că

începând cu data de 01 iulie 2008 și până în prezent reclamantul exercită

funcția (remunerată) de membru în Consiliul de Administrație al SC U. SA -

societate comercială prestatoare de servicii publice. Această societate are ca

acționar unic Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț în baza Hotărârii

nr. 56 din 01 iulie 2008 a Adunării Generale a acționarilor privind

constituirea Consiliului de Administrație al SC U. SA, act din care nu rezultă

însă că reclamantul este desemnat să reprezinte interesele statului în legătură

cu activitățile desfășurate de operatorul economic SC U. SA și emis anterior

datei de 25 mai 2009.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 88 din 10 aprilie 2012,

a respins acțiunea formulată de reclamantul H.L.C. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Integritate.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a constatat că reclamantul, care ocupă o funcție publică nu s-ar

fi aflat în situație de incompatibilitate dacă desemnarea sa era efectuată

printr-un act administrativ.

Instanța de fond a avut în vedere că

art. 94 alin. (2)

1

din Legea nr. 161/2003 instituie o excepție de la

regulă, iar excepțiile sunt de strictă interpretare. Astfel, textul impune

existența unui act administrativ de desemnare a funcționarului, act emis în

condițiile legii. Or, o hotărâre de desemnare a reclamantului, emisă de trei

consilieri, nu poate avea caracterul unui act administrativ emis în condițiile

legii.

De asemenea, prima instanța a reținut

că situația de incompatibilitate nu are legătură cu intenția sau culpa

funcționarului, ci intervine atunci când se constată încălcarea unei norme.

Reclamantului nu i se poate imputa modul în care a fost desemnat sau că nu ar

fi depus diligente în a verifica dacă poate sau nu fi membru al consiliului de

administrație, însă, câtă vreme nu a fost emis un act administrativ de

desemnare nu operează excepția instituită de art. 94 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 161/2003. Deși este o chestiune legată numai de forma desemnării, în

raport de caracterul imperativ al normei, condițiile trebuie îndeplinite așa

cum au fost reglementate.

recurentul-reclamant

împotriva

acestei sentințe în termen legal a formulat recurs

reclamantul H.L.C.

Recurentul-reclamant, invocând ca

temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și ale

art. 304

1

C. proc. civ., a înfățișat și a susținut următoarele

aspecte critice față de hotărârea primei instanțe:

- raportat la succesiunea actelor

juridice emise în ceea ce privește funcțiile/ pozițiile deținute și a temeiului

lor legal rezultă fără echivoc că în cauză erau incidente prevederile art. 94

alin. (2)

1

din Legea nr. 161/2003;

- în mod eronat a reținut prima

instanță că, potrivit textului de lege analizat, hotărârea AGA adoptată de

consilierii locali nu poate avea caracterul unui act administrativ emis în

condițiile legii, întrucât condiția formală impusă de lege nu a fost

îndeplinită;

- raționamentul instanței de fond nu a

ținut cont de împrejurarea că, raportat la funcțiile și pozițiile deținute,

recurentul a reprezentat exclusiv interesele unității administrativ teritoriale

și implicit ale statului în societatea comercială, astfel că, deși hotărârea

AGA a SC U. SA nr. 56 din 01 iulie 2008, din punct de vedere pur formal, nu

este un act administrativ veritabil, în mod evident trebuia asimilat și tratat

ca atare;

- cerința legii în sensul existenței

unui act administrativ de desemnare în vederea reprezentării intereselor

statului în legătură cu activitățile desfășurate de către SC U. SA trebuie

interpretată în așa fel încât să nu genereze un formalism excesiv, imposibil de

îndeplinit, cum este și cazul în speță.

Apărările intimatei Agenția Națională

de Integritate (A.N.I.).

Intimatul A.N.I. a formulat

întâmpinare la motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant, arătând,

în contextul reluării situației de fapt ce a generat starea de

incompatibilitate, că instanța de fond a dat o corectă interpretare

prevederilor legale aplicabile, respectiv excepției prevăzute de art. 94 alin.2

1

,

care fiind de strictă interpretare, impunea îndeplinirea condițiilor astfel cum

au fost prevăzute.

asupra recursului

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate, raportat la prevederile legale aplicabile și la probele

administrate dar și față de apărările intimatului, ca și sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu

subzistă motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea sentinței

pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare expuse.

Expunerea rezumativă a considerentelor

hotărârii atacate, de mai sus, atestă că recurentul-reclamant a învestit

instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a Raportului de

evaluare a incompatibilității, emis de intimatul A.N.I., sub nr. 7634/G/11 din

10 februarie 2012. Prin acest raport, la secțiunea Concluzii s-a reținut că în

perioada 25 mai 2009 - 8 iulie 2010, cea a executării contractului de

management din 25 mai 2009, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de

incompatibilitate întrucât a deținut atât funcția de director coordonator

adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț, cât și funcția de membru în

Consiliul de Administrație al SC U. SA, fără să fi fost desemnat printr-un act

administrativ, emis în condițiile legii, să reprezinte interesele statului în

legătură cu activitățile desfășurate de acest operator economic.

În cuprinsul aceleiași secțiuni a

raportului de evaluare s-a arătat că începând cu data de 2 decembrie 2010, a

începerii exercitării funcției publice de conducere, recurentul se află în

stare de incompatibilitate întrucât deține atât funcția de director executiv

adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț cât și funcția de membru în

Consiliul de Administrație al SC U. SA, fără să fi fost desemnat printr-un act

administrativ, emis în condițiile legii, să reprezinte interesele statului în

legătură cu activitățile desfășurate de acest operator economic.

Reținând din considerentele hotărârii

atacate ca de altfel și din cuprinsul motivelor de recurs înfățișate de

recurent, că situația de fapt vizând pozițiile deținute de acesta în

intervalele de timp arătate în actul administrativ atacat nu sunt contestate și

raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, înalta Curte constată că

în mod corect instanța de fond a apreciat că problema de drept ce se impunea a

fi analizată și dezlegată în cauză viza eventuala incidență în cauză a

prevederilor art. 94 alin. (2)

1

lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prin acest text de lege este

reglementată exceptarea de la reținerea situației de incompatibilitate, în

sensul alin. (2) lit. a) și c) din același articol, în ipoteza în care „funcționarul

public este desemnat printr-un act administrativ, emis în condițiile legii, să

reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile desfășurate de

operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau majoritar de stat,

în condițiile rezultate din actele normative în vigoare

”

.

Din această perspectivă și raportat la

norma legală sus arătată, Înalta Curte apreciază, contrar susținerilor

recurentului dar în acord cu cele stabilite și de prima instanță că exceptarea

reglementată nu este incidență în situația concretă a recurentului-reclamant.

Și aceasta întrucât desemnarea

recurentului-reclamant în funcția (remunerată) de membru în Consiliul de

Administrație al SC U. SA, societate comercială prestatoare de servicii publice,

având ca unic acționar Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, s-a

realizat în baza Hotărârii nr. 56 din 01 iulie 2008 a Adunării Generale a

Acționarilor privind constituirea Consiliului de Administrație al SC U. SA.

Este adevărat, astfel cum a reținut și

instanța de fond că nu-i sunt imputabile recurentului-reclamant modalitățile de

desemnare a sa în respectivul consiliul de administrație.

Tot atât de adevărat însă, și în

opinia Înaltei Curți, este că din modalitatea obiectivă de reglementare a situațiilor

de incompatibilitate a funcționarilor publici în cuprinsul art. 94 din Legea

nr. 161/2003, rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea

că, fie intenția, fie culpa funcționarului în discuție, sunt de natură a atrage

sau influența în orice mod reținerea unei eventuale stări de incompatibilitate.

Așa fiind, împrejurarea că recurentul

nu a urmărit și nu a verificat modalitatea de desemnare a sa în respectivul

consiliu de administrație nu are valențele unei cauze exoneratoare de la

stabilirea stării de incompatibilitate generată, așa cum bine s-a reținut, de

lipsa actului administrativ de desemnare, respectiv de lipsa unei hotărâri a

Consiliului Local Piatra Neamț prin care să fi fost în mod expres împuterniciți

cei 3 consilieri a-l desemna pe reclamantul-recurent ca reprezentant al

intereselor acestei autorități în cadrul SC U. SA, unde Consiliul Local este

unic asociat.

Nu sunt așadar întemeiate susținerile

recurentului vizând imposibilitatea, în cazul său, de desemnare în altă manieră

decât cea efectiv produsă, câtă vreme exceptarea legală arătată trimite, în mod

expres, la existența unui act administrativ emis în condițiile legii iar

Consiliul Local Piatra Neamț, în calitatea sa de acționar unic la SC U. SA,

putea emite o hotărâre de consiliu local, în sensul mai sus arătat.

Neîntemeiate sunt și celelalte critici

ale recurentului referitoare la formalismul excesiv generat de interpretarea

dată de prima instanță prevederilor art. 94 alin. (2)

1

lit. a) din

Legea nr. 161/2003, pe de-o parte, pentru că potrivit regulii de interpretare excepțio

est strictissimae interpretationis, atunci când o normă juridică instituie o

excepție de la regulă, cum este cazul în speță, această excepție nu poate fi

extinsă și la alte situații pe care acea normă juridică nu le prevede, iar pe

de alta, reținând că și în această materie formalismul desemnării este de

esența reglementării astfel că nesocotirea unei cerințe formale echivalează cu

încălcarea normei.

Reținând așadar netemeinicia

criticilor recurentului-reclamant pentru toate cele mai sus arătate și

achiesând totodată și la argumentele valide ale primei instanțe referitoare la

posibilitatea deținerii calității de membru în consiliul de administrație a SC

U. SA, permisă de lege cu condiția numirii în modalitatea expres prevăzută de

norma incidență, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge ca nefondat recursul de fată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul H.L.C. împotriva sentinței civile nr. 88 din 10 aprilie 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

5 noiembrie 2013.