ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7074/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.L.C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva raportului de evaluare emis de pârâtă sub nr.7634/G/II din 10 februarie 2012. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 25 mai 2009 a dobândit calitatea de funcționar public ocupând funcția de director coordonator adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț, că înainte de semnarea contractului de management a depus toate diligentele necesare evitării unei stări de incompatibilitate.

Astfel, s-a retras din administrarea SC S. SRL și s-a interesat dacă împrejurarea că face parte din Consiliul de Administrație al SC U. SA - societate cu capital integral de stat, poate constitui o cauză de incompatibilitate. A arătat că inclusiv un inspector ANI l-a asigurat că nu constituie caz de incompatibilitate. De altfel, dispozițiile Legii nr. 161/2003 - art. 94 alin. (2) 1 prevăd ca excepție, situația în care se află reclamantul. Reclamantul a mai arătat că reprezintă în calitate de membru al Consiliului de Administrație, interesele unității administrativ teritoriale și implicit ale statului și că, în spețe similare, pârâta a considerat că nu există un caz de incompatibilitate.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a exercitat funcția de administrator la SC S. SRL până la data numirii în funcția de director executiv adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț, că începând cu data de 01 iulie 2008 și până în prezent reclamantul exercită funcția (remunerată) de membru în Consiliul de Administrație al SC U. SA - societate comercială prestatoare de servicii publice.

Această societate are ca acționar unic Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț în baza Hotărârii nr. 56 din 01 iulie 2008 a Adunării Generale a acționarilor privind constituirea Consiliului de Administrație al SC U. SA, act din care nu rezultă însă că reclamantul este desemnat să reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile desfășurate de operatorul economic SC U. SA și emis anterior datei de 25 mai 2009. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 88 din 10 aprilie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul H.L.C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că reclamantul, care ocupă o funcție publică nu s-ar fi aflat în situație de incompatibilitate dacă desemnarea sa era efectuată printr-un act administrativ.

Instanța de fond a avut în vedere că art. 94 alin. (2) 1 din Legea nr. 161/2003 instituie o excepție de la regulă, iar excepțiile sunt de strictă interpretare. Astfel, textul impune existența unui act administrativ de desemnare a funcționarului, act emis în condițiile legii. Or, o hotărâre de desemnare a reclamantului, emisă de trei consilieri, nu poate avea caracterul unui act administrativ emis în condițiile legii. De asemenea, prima instanța a reținut că situația de incompatibilitate nu are legătură cu intenția sau culpa funcționarului, ci intervine atunci când se constată încălcarea unei norme. Reclamantului nu i se poate imputa modul în care a fost desemnat sau că nu ar fi depus diligente în a verifica dacă poate sau nu fi membru al consiliului de administrație, însă, câtă vreme nu a fost emis un act administrativ de desemnare nu operează excepția instituită de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Deși este o chestiune legată numai de forma desemnării, în raport de caracterul imperativ al normei, condițiile trebuie îndeplinite așa cum au fost reglementate. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul H.L.C. Recurentul-reclamant, invocând ca temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ., a înfățișat și a susținut următoarele aspecte critice față de hotărârea primei instanțe: - raportat la succesiunea actelor juridice emise în ceea ce privește funcțiile/ pozițiile deținute și a temeiului lor legal rezultă fără echivoc că în cauză erau incidente prevederile art. 94 alin. (2) 1 din Legea nr. 161/2003; - în mod eronat a reținut prima instanță că, potrivit textului de lege analizat, hotărârea AGA adoptată de consilierii locali nu poate avea caracterul unui act administrativ emis în condițiile legii, întrucât condiția formală impusă de lege nu a fost îndeplinită; - raționamentul instanței de fond nu a ținut cont de împrejurarea că, raportat la funcțiile și pozițiile deținute, recurentul a reprezentat exclusiv interesele unității administrativ teritoriale și implicit ale statului în societatea comercială, astfel că, deși hotărârea AGA a SC U. SA nr. 56 din 01 iulie 2008, din punct de vedere pur formal, nu este un act administrativ veritabil, în mod evident trebuia asimilat și tratat ca atare; - cerința legii în sensul existenței unui act administrativ de desemnare în vederea reprezentării intereselor statului în legătură cu activitățile desfășurate de către SC U. SA trebuie interpretată în așa fel încât să nu genereze un formalism excesiv, imposibil de îndeplinit, cum este și cazul în speță.

Apărările intimatei Agenția Națională de Integritate (A.N.I.). Intimatul A.N.I. a formulat întâmpinare la motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant, arătând, în contextul reluării situației de fapt ce a generat starea de incompatibilitate, că instanța de fond a dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile, respectiv excepției prevăzute de art. 94 alin.2 1 , care fiind de strictă interpretare, impunea îndeplinirea condițiilor astfel cum au fost prevăzute. 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recursul nu este fondat. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, raportat la prevederile legale aplicabile și la probele administrate dar și față de apărările intimatului, ca și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu subzistă motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare expuse.

Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, atestă că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a Raportului de evaluare a incompatibilității, emis de intimatul A.N.I., sub nr. 7634/G/11 din 10 februarie 2012. Prin acest raport, la secțiunea Concluzii s-a reținut că în perioada 25 mai 2009 - 8 iulie 2010, cea a executării contractului de management din 25 mai 2009, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut atât funcția de director coordonator adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al SC U. SA, fără să fi fost desemnat printr-un act administrativ, emis în condițiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile desfășurate de acest operator economic.

În cuprinsul aceleiași secțiuni a raportului de evaluare s-a arătat că începând cu data de 2 decembrie 2010, a începerii exercitării funcției publice de conducere, recurentul se află în stare de incompatibilitate întrucât deține atât funcția de director executiv adjunct al Direcției Regionale de Statistică Neamț cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al SC U. SA, fără să fi fost desemnat printr-un act administrativ, emis în condițiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile desfășurate de acest operator economic.

Reținând din considerentele hotărârii atacate ca de altfel și din cuprinsul motivelor de recurs înfățișate de recurent, că situația de fapt vizând pozițiile deținute de acesta în intervalele de timp arătate în actul administrativ atacat nu sunt contestate și raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că problema de drept ce se impunea a fi analizată și dezlegată în cauză viza eventuala incidență în cauză a prevederilor art. 94 alin. (2) 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prin acest text de lege este reglementată exceptarea de la reținerea situației de incompatibilitate, în sensul alin. (2) lit. a) și c) din același articol, în ipoteza în care „funcționarul public este desemnat printr-un act administrativ, emis în condițiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile desfășurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau majoritar de stat, în condițiile rezultate din actele normative în vigoare ” . Din această perspectivă și raportat la norma legală sus arătată, Înalta Curte apreciază, contrar susținerilor recurentului dar în acord cu cele stabilite și de prima instanță că exceptarea reglementată nu este incidență în situația concretă a recurentului-reclamant.

Și aceasta întrucât desemnarea recurentului-reclamant în funcția (remunerată) de membru în Consiliul de Administrație al SC U. SA, societate comercială prestatoare de servicii publice, având ca unic acționar Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, s-a realizat în baza Hotărârii nr. 56 din 01 iulie 2008 a Adunării Generale a Acționarilor privind constituirea Consiliului de Administrație al SC U. SA. Este adevărat, astfel cum a reținut și instanța de fond că nu-i sunt imputabile recurentului-reclamant modalitățile de desemnare a sa în respectivul consiliul de administrație.

Tot atât de adevărat însă, și în opinia Înaltei Curți, este că din modalitatea obiectivă de reglementare a situațiilor de incompatibilitate a funcționarilor publici în cuprinsul art. 94 din Legea nr. 161/2003, rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea că, fie intenția, fie culpa funcționarului în discuție, sunt de natură a atrage sau influența în orice mod reținerea unei eventuale stări de incompatibilitate.

Așa fiind, împrejurarea că recurentul nu a urmărit și nu a verificat modalitatea de desemnare a sa în respectivul consiliu de administrație nu are valențele unei cauze exoneratoare de la stabilirea stării de incompatibilitate generată, așa cum bine s-a reținut, de lipsa actului administrativ de desemnare, respectiv de lipsa unei hotărâri a Consiliului Local Piatra Neamț prin care să fi fost în mod expres împuterniciți cei 3 consilieri a-l desemna pe reclamantul-recurent ca reprezentant al intereselor acestei autorități în cadrul SC U. SA, unde Consiliul Local este unic asociat.

Nu sunt așadar întemeiate susținerile recurentului vizând imposibilitatea, în cazul său, de desemnare în altă manieră decât cea efectiv produsă, câtă vreme exceptarea legală arătată trimite, în mod expres, la existența unui act administrativ emis în condițiile legii iar Consiliul Local Piatra Neamț, în calitatea sa de acționar unic la SC U. SA, putea emite o hotărâre de consiliu local, în sensul mai sus arătat.

Neîntemeiate sunt și celelalte critici ale recurentului referitoare la formalismul excesiv generat de interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 94 alin. (2) 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003, pe de-o parte, pentru că potrivit regulii de interpretare excepțio est strictissimae interpretationis, atunci când o normă juridică instituie o excepție de la regulă, cum este cazul în speță, această excepție nu poate fi extinsă și la alte situații pe care acea normă juridică nu le prevede, iar pe de alta, reținând că și în această materie formalismul desemnării este de esența reglementării astfel că nesocotirea unei cerințe formale echivalează cu încălcarea normei.

Reținând așadar netemeinicia criticilor recurentului-reclamant pentru toate cele mai sus arătate și achiesând totodată și la argumentele valide ale primei instanțe referitoare la posibilitatea deținerii calității de membru în consiliul de administrație a SC U. SA, permisă de lege cu condiția numirii în modalitatea expres prevăzută de norma incidență, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de fată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul H.L.C. împotriva sentinței civile nr. 88 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2013.