ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5930/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.N.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare

întocmit la data de 09 iunie 2011, prin care a fost constatată starea sa de incompatibilitate,

față de deținerea simultană a funcției de viceprimar în cadrul Primăriei comunei

U., județul Giurgiu, și a funcției de administrator al SC T.I. SRL.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că în concluziile Raportului de evaluare întocmit la data

de 09 iunie 2011, A.N.I. reține starea de incompatibilitate în perioada 19

iunie 2008 - 26 martie 2010, fără a arăta că, la data de 29 martie 2010 a încetat

să mai dețină funcția de viceprimar, conform Ordinului nr. 111/2010 emis de Prefectului

Județului Giurgiu.

În aceste condiții, Raportul

A.N.I. este lipsit de temei legal, o eventuală stare de incompatibilitate impunându-se

a fi apreciată față de mandatul în baza căruia deține calitatea de viceprimar, respectiv

mandatul obținut la data de 27 iulie 2010.

Reclamantul a mai arătat

că o eventuală incompatibilitate a unui primar/viceprimar trebuie tranșată, conform

dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în termen de 15 zile de

la numirea sau alegerea în funcție. Abia ulterior acestui moment se poate vorbi

despre incidența stării de incompatibilitate.

Presupusa stare de incompatibilitate

reținută de A.N.I., nu numai că este lipsită de suport legal, dar este în contradicție

cu art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care prevede că „starea de incompatibilitate

intervine numai după validarea mandatului […]”.

Reclamantul a susținut

că nelegalitatea Raportului A.N.I. se observă și față de dispozițiile art. 10

lit. e) din Legea nr. 176/2010 conform cărora: „inspectorii de integritate desfășoară

următoarele activități: […] e) evaluează conflicte de interese sau incompatibilități

ale persanelor care ocupă demnități sau funcții publice […]”, precum și că A.N.I.

a încercat suprapunerea a două situații distincte (mandatul actual și aspecte anterioare

acestuia) spre a contura o stare de incompatibilitate inexistentă.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 6 octombrie 2011, pârâta A.N.I. a solicitat respingerea contestației

reclamantului, ca nefondată, susținând, în esență, că adresele solicitate și primite

de la Primăria Comunei U. și Oficiul Național al Registrului Comerțului evidențiază,

fără echivoc, faptul că, începând cu data de 19 iunie 2008 (data Hotărârii Consiliului

Local al Comunei U., județul Giurgiu, privind alegerea domnului P.N. în funcția

de viceprimar), până la data de 26 martie 2010 (dată comunicată de Oficiul Național

al Registrului Comerțului ca fiind cea de revocare a domnului P.N. din funcția de

administrator al SC T.I. SRL, cu număr de ordine în R.C. – J52/320/2004), reclamantul

s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind încălcate dispozițiile art. 87

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința nr. 2469

din data de 05 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.N., în contradictoriu

cu pârâta A.N.I., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut situația potrivit căreia prin raportul de evaluare

întocmit la data de 09 iunie 2011 și înregistrat sub nr. 68387/G/II/09 iunie 2011,

A.N.I. a constatat, în urma evaluărilor efectuate, existența unei stări de incompatibilitate,

în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, prin deținerea

de către reclamantul P.N., începând cu data de 19 iunie 2008 (data hotărârii Consiliului

Local al Comunei U., județul Giurgiu privind alegerea domnului P.N. în funcția de

viceprimar) și până la data de 26 martie 2010 (dată comunicată de Oficiul Național

al Registrului Comerțului ca fiind cea de revocare a reclamantului din funcția de

administrator al SC T.I. SRL), atât a funcției de viceprimar al comunei U., județul

Giurgiu, cât și a funcției de administrator al SC T.I. SRL.

Prima instanță a reținut,

de asemenea, prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,

a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției,

cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcția de viceprimar

este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director,

manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice

altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile

sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile

autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale,

precum și la instituțiile publice.

Din înscrisurile depuse

la dosarul cauzei și avute în vedere la emiterea Raportului de evaluare, Curtea

a constatat deținerea simultană de către reclamant a funcției de viceprimar și a

funcției de administrator la o societate comercială în perioada 19 iunie 2008 -

26 martie 2010.

Prin Hotărârea nr. 5

din 19 iunie 2008 adoptată de Consiliul Local al Comunei U., județul Giurgiu, reclamantul

P.N. a fost ales în funcția de viceprimar al comunei U.

Instanța de fond a apreciat

că Hotărârea Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010 și Ordinul nr. 111

din 29 martie 2010 emis de Prefectul Județului Giurgiu, invocate de reclamant, nu

au relevanță în privința legalității Raportului de evaluare contestat, întrucât

sunt emise ulterior datei de 26 martie 2010, reținută ca fiind momentul până la

care a existat starea de incompatibilitate.

A constatat că atât timp

cât starea de incompatibilitate a fost reținută începând cu data alegerii în funcția

de viceprimar, prin Hotărârea nr. 5 din 19 iunie 2008, este evident că Raportul

de evaluare respectă și dispozițiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 176/2010 și

art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, critica de nelegalitate formulată în acest

sens fiind neîntemeiată.

Faptul că, începând cu

data de 27 iulie 2010 și până la data sesizării instanței de contencios administrativ

cu prezenta acțiune, reclamantul nu a mai deținut o altă funcție în afară de aceea

de viceprimar, nu este de natură să determine nelegalitatea Raportului de evaluare,

act administrativ care constată existența stării de incompatibilitate pe o altă

perioadă, respectiv 19 iunie 2008 - 26 martie 2010.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamantul P.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant

a susținut în esență că prin sentința atacată instanța de fond a încălcat principiul

„ne bis in idem” întrucât a reținut ca fiind nerelevante în ceea ce privește legalitatea

Raportului de evaluare contestat, atât Hotărâre Consiliului Local U. nr. 22 din

27 iulie 2010 cât și Ordinul nr. 111 din 29 martie 2010 emis de Prefectul Județului

Giurgiu.

Astfel, a susținut recurentul-reclamant

că ordinul emis de Prefectul Județului Giurgiu reprezintă o relevanță aparte în

ceea ce privește raportul de evaluare contestat, întrucât acesta vine să sancționeze

tocmai situația de incompatibilitate reiterată cu multă întârziere de către intimata

A.N.I. prin actul său.

Consideră recurentul-reclamant

că prin raportul de evaluare contestat a fost încălcat dreptul persoanei de a nu

fi supusă unei duble judecăți și duble sancțiuni, prin acesta fiind repusă în discuție

o situație juridică consumată și deja sancționată, iar existența unui nou mandat

de viceprimar, conform Hotărârii Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010 ulterior

încetării și sancționării stării sale de incompatibilitate este de natură a proba

fără echivoc încălcarea principiului mai sus precizat.

Totodată, recurentul-reclamant

a criticat sentința instanței de fond pentru nerespectarea principiului neretroactivității

legii civile, susținând că în raport de dispozițiile Legii nr. 176/2010 și în raport

de momentul la care a fost constatată încetarea de drept a mandatului pentru starea

de incompatibilitate, (respectiv 29 martie 2010 - Ordinul nr. 111) precum și data

intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 - respectiv data de 1 septembrie 2010,

acest principiu nu a fost respectat, prin raportul A.N.I. contestat fiind reluată

o stare de incompatibilitate sancționată deja.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat

în cauză este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011 privind integritatea în exercitarea funcțiilor

și demnităților publice pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum

și pentru modificarea și completarea altor acte normative, activitatea de evaluare

a declarației de avere a datelor și informațiilor privind averea existentă precum

și a modificărilor patrimoniale intervenite, existente în perioada exercitării funcțiilor

și demnităților publice precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și

a incompatibilităților se efectuează pe durata exercitării funcțiilor și demnităților

publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prin Raportul de evaluare

întocmit la data de 9 iunie 2011 întocmit de intimata A.N.I. s-a constatat starea

de incompatibilitate a recurentului-reclamant în raport de prevederile art. 20

alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prin deținerea începând cu data de 19 iunie 2008

(data hotărârii Consiliului Local U. județul Giurgiu privind alegerea acestuia în

funcția de viceprimar) și până la data de 26 martie 2010 (data comunicată de Oficiul

Național al Registrului Comerțului ca fiind cea de revocare a reclamantului din

funcția de administrator al SC T.I. SRL).

Instanța de control judiciar

constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond legalitatea actului

administrativ atacat, în baza probatoriului administrat în cauză și în raport de

dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările

și completările ulterioare, funcția de viceprimar deținută de recurentul-reclamant

fiind incompatibilă cu cea de administrator al unei societăți comerciale, aceste

funcții fiind exercitate simultan în perioada 19 iunie 2008 - 26 martie 2010.

Criticile formulate de

recurentul-reclamant potrivit cărora instanța ar fi încălcat principiul de drept

„ne bis in idem” prevăzut și de dispozițiile art. 4 al Protocolului 7 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului cât și principiul neretroactivității legii civile

sunt nefondate și nu pot fi primite, întrucât astfel cum în mod corect s-a reținut

prin sentința atacată, atât Hotărârea Consiliului Local U. nr. 22 din 27 iulie 2010

cât și Ordinul nr. 111 din 29 martie 2010 emis de Prefectul Județului Giurgiu sunt

acte emise ulterior datei de 26 martie 2010 data finală reținută prin Raportul de

evaluare pentru perioada de incompatibilitate.

Pe de altă parte, susținerile

recurentului-reclamant potrivit cărora acesta ar fi fost sancționat de două ori

pentru aceeași faptă, invocând în acest sens Ordinul Prefectului nr. 111 din 29

martie 2010, sunt nefondate, întrucât prin ordinul respectiv, în temeiul dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 91 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările

ulterioare s-a constatat încetarea de drept a mandatului de viceprimar fără a se

dispune aplicarea vreunei sancțiuni cu privire la starea de incompatibilitate reținută.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul

formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.N. împotriva Sentinței nr. 2469 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2013.