ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, anularea actului

de constatare încheiat de pârâtă în Dosarul nr. 152/11/2009.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la data

de 13 mai 2009, pârâta a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul s-ar

afla în stare de incompatibilitate, deoarece deține funcția de viceprimar și pe

cea de consilier local în cadrul Consiliului Local Gruiu. În urma

verificărilor, pârâta a ajuns la concluzia că reclamantul se află în stare de

incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. a) și art. 88 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 161/2003, fiind întocmit actul de constatare în acest sens.

Reclamantul a invocat disp. art. 57 alin. (7)

din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora pe durata executării mandatului,

viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de

indemnizația aferentă acestui statut, precizând că nu a încasat nicio

indemnizație de la vreo ședință a Consiliului Local Gruiu la care a participat.

De asemenea, a arătat că Hotărârea

Consiliului Local Gruiu nr. 5 din 18 iunie 2008 prin care a fost ales

viceprimar a trecut și de controlul legalității efectuat de Prefectul Județului

Ilfov, conform art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004.

Prin sentința civilă nr. 460 din 26 ianuarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.T., în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare

încheiat la data de 16 iunie 2009 de pârâta A.N.I. în Dosarul nr.

152/11/2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că la data de 13 mai 2009, pârâta a fost sesizată cu privire la faptul

că reclamantul se află în stare de incompatibilitate deoarece pe lângă funcția

de viceprimar al com. Gruiu deține și funcția de consilier local al aceleiași

comune.

În

urma analizării actelor transmise de Primăria

Gruiu s-a constatat că, într-adevăr, reclamantul este ales în funcția de

viceprimar al acestei comune, dar deține și funcția de consilier local al

aceleiași comune și s-a întocmit la data de 16 iunie 2009, în Dosarul nr.

152/11/2009, actul de constatare prin care s-a constatat existența stării de

incompatibilitate în care se află aceasta, începând cu data de 18 iunie 2008 și

până în prezent.

Au fost avute în vedere la întocmirea actului

de constatare disp. art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 potrivit

cărora funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al mun.

București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este

incompatibilă cu funcția de consilier local, precum și disp. art. 88 alin. (1)

lit. a) din aceeași lege care stabilesc că funcția de consilier local sau

consilier județean este incompatibilă cu funcția de primar sau viceprimar.

La data de 22 iunie 2009, reclamantul a

solicitat pârâtei reanalizarea situației sale din perspectiva disp. art. 57

alin. (7) din Legea nr. 215/2001,

susținând că din aceste prevederi legale

rezultă foarte clar că nu se află în stare de incompatibilitate.

În

acest context, instanța de fond a apreciat că

actul de constatare este nelegal, fiind reținută în mod greșit starea de

incompatibilitate a reclamantului, în condițiile în care art. 57 alin. (7) din

Legea nr. 215/2001 prevede că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul

își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația

aferentă acestui statut.

Susținerea pârâtei că aceste dispoziții

legale au fost abrogate tacit (implicit) nu a fost reținută de prima instanță

având în vedere că deși Legea nr. 215/2001, în forma inițială, prevedea la art.

61 alin. (1) că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri, prin

Legea nr. 286/2006, la pct. 54 se prevede că art. 61 din Legea nr. 215/2001 va

avea următorul cuprins: alin. (7) - „Pe durata exercitării mandatului,

viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de

indemnizația aferentă acestui statut”.

A concluzionat instanța de fond că Legea nr.

215/2001 în forma în vigoare de la 21 iulie 2006, conține această reglementare

care permite viceprimarului să-și păstreze statutul de consilier local, fiind

înlăturată interdicția care era prev. de art. 61 alin. (1) din forma inițială a

legii, iar forma republicată în M. Of. nr. 123/20.02.2007 prin care s-a dat

articolelor o nouă numerotare, art. 61 devenind art. 57, iar în prezent, alin.

(7) al art. 57 din această lege a permis păstrarea statutului de consilier

local de către viceprimar.

S-a constatat că modificarea Legii nr.

215/2001 în sensul anterior menționat este ulterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 161/2003 avută în vedere de pârâtă la constatarea stării de

incompatibilitate a reclamantului, neputându-se reține că Legea nr. 161/2003 a

abrogat tacit prevederi legale care nu erau în vigoare la data intrării sale în

vigoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă

susține că forma actuală a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prevede

prin art. 87 alin. (1) lit. a) că funcția de primar este incompatibilă cu

funcția de consilier local. Se arată, de asemenea că, în conformitate cu

dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. a) din același act normativ „funcția de

consilier local sau

consilier

județean este incompatibilă cu funcția de primar sau viceprimar”.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și înscrisurile dosarului

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, precum și

a dispozițiilor art 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Problema de drept dedusă judecății constă în

aceea de stabili care dintre dispozițiile legale invocate în cauză, respectiv

cele ale Legii 161/2003 - art. 87 alin. (1) lit. a) ori cele ale Legii 215/2001

forma republicată în anul 2007 - art. 57 alin. (7) sunt aplicabile speței

deduse judecății și care dintre acestea pot fi considerate abrogate implicit în

urma modificărilor legislative survenite până la momentul alegerii

reclamantului în funcția de viceprimar al com. Gruiu la data de 18 iunie 2008.

Legea nr. 215/2001 a administrației publice

locale este legea cadru în ceea ce privește organizarea administrației publice

locale, inclusiv cu privire la organele de conducere constituite la acest

nivel.

În

forma sa inițială, Legea nr. 215/2001 prevedea

în art. 61 alin. (1) că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri

locali.

Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, care nu reprezintă o reglementare specifică administrației publice

locale și nici una specială, legiuitorul a preluat, prin art. 87 alin. (1) lit.

a) dispoziția din Legea cadru nr. 215/2001 privind incompatibilitatea calității

de viceprimar cu funcția de consilier local.

Ulterior, prin Legea nr. 286/2006 privind

modificarea Legii nr. 215/2001, legiuitorul a înțeles să înlăture

incompatibilitatea prevăzută în forma inițială a legii administrației publice

locale, în sensul că prin art. 61 alin. (7) a stabilit că pe durata exercitării

mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a

beneficia de indemnizația aferentă acestui statut.

Prin urmare, modificarea Legii nr. 215/2001

în sensul înlăturării incompatibilității calității de viceprimar cu funcția de

consilier local este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003,

astfel încât într-o interpretare logico-juridică abrogarea implicită s-a produs

asupra dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și nu

invers, având în vedere că această din urmă lege nu putea abroga prevederi

ulterioare intrării ei în vigoare.

În acest context, se reține că modificarea

Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006 înlătură din reglementarea cuprinsă în

art. 87 alin. (1) lit. a) și art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003,

dispozițiile referitoare la viceprimar, acestuia fiindu-i permis să-și păstreze

statutul de consilier local.

În

concluzie, la data la care reclamantul a fost

ales în funcțiile de consilier local și viceprimar în anul 2008 erau în vigoare

dispozițiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, după republicare [fostul

art. 61 alin. (7) din lege] astfel încât prin deținerea simultană a celor două

funcții, acesta nu se afla în stare de incompatibilitate, cum în mod corect a

constatat și instanța de fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția

Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 460 din 26 ianuarie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

octombrie 2010.