ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, anularea actului de constatare încheiat de pârâtă în Dosarul nr. 152/11/2009. În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 13 mai 2009, pârâta a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul s-ar afla în stare de incompatibilitate, deoarece deține funcția de viceprimar și pe cea de consilier local în cadrul Consiliului Local Gruiu. În urma verificărilor, pârâta a ajuns la concluzia că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. a) și art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, fiind întocmit actul de constatare în acest sens.

Reclamantul a invocat disp. art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora pe durata executării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut, precizând că nu a încasat nicio indemnizație de la vreo ședință a Consiliului Local Gruiu la care a participat. De asemenea, a arătat că Hotărârea Consiliului Local Gruiu nr. 5 din 18 iunie 2008 prin care a fost ales viceprimar a trecut și de controlul legalității efectuat de Prefectul Județului Ilfov, conform art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004. Prin sentința civilă nr. 460 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.T., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare încheiat la data de 16 iunie 2009 de pârâta A.N.I.

în Dosarul nr. 152/11/2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 13 mai 2009, pârâta a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul se află în stare de incompatibilitate deoarece pe lângă funcția de viceprimar al com. Gruiu deține și funcția de consilier local al aceleiași comune. În urma analizării actelor transmise de Primăria Gruiu s-a constatat că, într-adevăr, reclamantul este ales în funcția de viceprimar al acestei comune, dar deține și funcția de consilier local al aceleiași comune și s-a întocmit la data de 16 iunie 2009, în Dosarul nr. 152/11/2009, actul de constatare prin care s-a constatat existența stării de incompatibilitate în care se află aceasta, începând cu data de 18 iunie 2008 și până în prezent.

Au fost avute în vedere la întocmirea actului de constatare disp. art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al mun. București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu funcția de consilier local, precum și disp. art. 88 alin. (1) lit. a) din aceeași lege care stabilesc că funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu funcția de primar sau viceprimar. La data de 22 iunie 2009, reclamantul a solicitat pârâtei reanalizarea situației sale din perspectiva disp. art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, susținând că din aceste prevederi legale rezultă foarte clar că nu se află în stare de incompatibilitate.

În acest context, instanța de fond a apreciat că actul de constatare este nelegal, fiind reținută în mod greșit starea de incompatibilitate a reclamantului, în condițiile în care art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 prevede că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut. Susținerea pârâtei că aceste dispoziții legale au fost abrogate tacit (implicit) nu a fost reținută de prima instanță având în vedere că deși Legea nr. 215/2001, în forma inițială, prevedea la art. 61 alin. (1) că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri, prin Legea nr. 286/2006, la pct. 54 se prevede că art. 61 din Legea nr. 215/2001 va avea următorul cuprins: alin. (7) - „Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut”.

A concluzionat instanța de fond că Legea nr. 215/2001 în forma în vigoare de la 21 iulie 2006, conține această reglementare care permite viceprimarului să-și păstreze statutul de consilier local, fiind înlăturată interdicția care era prev. de art. 61 alin. (1) din forma inițială a legii, iar forma republicată în M. Of. nr. 123/20.02.2007 prin care s-a dat articolelor o nouă numerotare, art. 61 devenind art. 57, iar în prezent, alin. (7) al art. 57 din această lege a permis păstrarea statutului de consilier local de către viceprimar. S-a constatat că modificarea Legii nr. 215/2001 în sensul anterior menționat este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003 avută în vedere de pârâtă la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului, neputându-se reține că Legea nr. 161/2003 a abrogat tacit prevederi legale care nu erau în vigoare la data intrării sale în vigoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține că forma actuală a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prevede prin art. 87 alin. (1) lit. a) că funcția de primar este incompatibilă cu funcția de consilier local. Se arată, de asemenea că, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. a) din același act normativ „funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu funcția de primar sau viceprimar”.

Recursul este nefondat. Examinând actele și înscrisurile dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Problema de drept dedusă judecății constă în aceea de stabili care dintre dispozițiile legale invocate în cauză, respectiv cele ale Legii 161/2003 - art. 87 alin. (1) lit. a) ori cele ale Legii 215/2001 forma republicată în anul 2007 - art. 57 alin. (7) sunt aplicabile speței deduse judecății și care dintre acestea pot fi considerate abrogate implicit în urma modificărilor legislative survenite până la momentul alegerii reclamantului în funcția de viceprimar al com.

Gruiu la data de 18 iunie 2008. Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale este legea cadru în ceea ce privește organizarea administrației publice locale, inclusiv cu privire la organele de conducere constituite la acest nivel. În forma sa inițială, Legea nr. 215/2001 prevedea în art. 61 alin. (1) că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri locali. Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care nu reprezintă o reglementare specifică administrației publice locale și nici una specială, legiuitorul a preluat, prin art. 87 alin. (1) lit. a) dispoziția din Legea cadru nr. 215/2001 privind incompatibilitatea calității de viceprimar cu funcția de consilier local.

Ulterior, prin Legea nr. 286/2006 privind modificarea Legii nr. 215/2001, legiuitorul a înțeles să înlăture incompatibilitatea prevăzută în forma inițială a legii administrației publice locale, în sensul că prin art. 61 alin. (7) a stabilit că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut. Prin urmare, modificarea Legii nr. 215/2001 în sensul înlăturării incompatibilității calității de viceprimar cu funcția de consilier local este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003, astfel încât într-o interpretare logico-juridică abrogarea implicită s-a produs asupra dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și nu invers, având în vedere că această din urmă lege nu putea abroga prevederi ulterioare intrării ei în vigoare.

În acest context, se reține că modificarea Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006 înlătură din reglementarea cuprinsă în art. 87 alin. (1) lit. a) și art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dispozițiile referitoare la viceprimar, acestuia fiindu-i permis să-și păstreze statutul de consilier local. În concluzie, la data la care reclamantul a fost ales în funcțiile de consilier local și viceprimar în anul 2008 erau în vigoare dispozițiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, după republicare [fostul art. 61 alin. (7) din lege] astfel încât prin deținerea simultană a celor două funcții, acesta nu se afla în stare de incompatibilitate, cum în mod corect a constatat și instanța de fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 460 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.