ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2402/2015

Decizia nr. 2402/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 102 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă contestația formulată de reclamantul A. împotriva raportului de evaluare din 22 martie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, a fost respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de Primăria comunei Fălciu, Județul Vaslui.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat reclamantul A.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului a fost invocată nelegalitatea hotărârii atacate pentru considerente care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interesul său de către Primăria comunei Fălciu și nu s-a dat eficiență dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la refuzul intimatei-pârâte de a răspunde la interogatoriu.

De asemenea, recurentul a susținut că au fost aplicate în mod eronat prevederile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 91 din aceeași lege referitoare la atribuțiile prefectului de emitere a ordinului constatator în contextul sesizării stării de incompatibilitate.

În acest sens, s-a învederat că Legea nr. 161/2003 nu se aplică pentru perioada 9 aprilie 2009 - septembrie 2010, iar instanța de fond a apreciat greșit că nu este incident principiul "error comunis facit jus".

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței nr. 102 din 30 aprilie 2014.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 4 martie 2015, completul filtru a constatat față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând în acest sens, în dezacord cu recurentul, că instanța de fond a aplicat corect prevederile Legii nr. 161/2003 în raport cu situația de fapt concretă avută în vedere de Agenția Națională de Integritate la identificarea elementelor privind existența unei incompatibilități.

Instanța de fond a constatat în mod întemeiat legalitatea raportului de evaluare din 22 martie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul A. în perioada 9 aprilie 2009 - 23 martie 2011, prin exercitarea concomitentă a funcției de viceprimar al comunei Fălciu, județul Vaslui și a calității de administrator al SC "B." SRL, comuna Fălciu.

Susținerea recurentului privind incidența prevederilor Legii nr. 176/2010 este nefondată, întrucât cazul său de incompatibilitate este reglementat de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2013, care au și constituit temeiul juridic al actului administrativ contestat.

Susținerea recurentului că în perioada supusă evaluării nu a desfășurat în concret activitatea de administrator și că nu a fost remunerat pentru această funcție este de asemenea nefondată, deoarece textul de lege aplicat la întocmirea raportului contestat în cauză prevede existența stării de incompatibilitate prin simpla deținere concomitentă a celor două calități, astfel că sunt lipsite de relevanță aspectele invocate în dezvoltarea acestei apărări.

În consecință, simpla deținere simultană a celor două calități este o condiție atât esențială, cât și suficientă pentru existența stării de incompatibilitate.

Nu pot fi reținute nici apărările recurentului privind starea de eroare în care s-a aflat în perioada supusă evaluării, întrucât avea obligația, în calitate de ales local, să cunoască dispozițiile legale care reglementează regimul interdicțiilor și al incompatibilităților și deci nu poate fi exonerat de răspunderea proprie față de opiniile exprimate de persoana responsabilă în cadrul Primăriei comunei Fălciu cu implementarea prevederilor legale referitoare la declarațiile de avere și de interese.

Opiniile astfel exprimate nu produc efectele juridice pretinse în mod nejustificat prin prezentul recurs și nu sunt susceptibile de a determina aplicarea principiului error communis facit jus, cu atât mai mult cu cât singura instituție care poate exprima un punct de vedere oficial cu privire la posibila existență a unei situații de incompatibilitate este Agenția Națională de Integritate.

Incidența prevederilor art. 91 din Legea nr. 161/2003 a fost invocată neîntemeiat de către recurentul-reclamant, dat fiind că acestea reglementează o altă ipoteză juridică decât cea dedusă judecății prin contestarea raportului de evaluare întocmit pentru încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din aceeași lege și deci legalitatea acestui raport de evaluare nu poate fi condiționată de emiterea ordinului prefectului prin care să se constate încetarea de drept a mandatului de ales local.

Soluția dată cererii de intervenție accesorie formulată de Primăria comunei Fălciu este consecința respingerii contestației formulată de recurentul-reclamant, în interesul căruia s-a intervenit în prezentul litigiu, astfel că se dovedește a fi nefondată critica adusă sub acest aspect în recurs.

Nefondată este și critica recurentului-reclamant privind aprecierea greșită de către prima instanță a forței probante pentru interogatoriul la care intimata-pârâtă nu a răspuns, constatându-se că nu se impunea aplicarea prevederilor art. 358 C. proc. civ., republicat, în condițiile în care întrebările propuse vizau elemente de fapt necontestate sau aspecte lipsite de relevanță în raport cu obiectul și temeiul juridic al actului administrativ contestat în cauză.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și nefiind motive de casare, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 102 din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN