ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, la data de 14.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate - Inspecția de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/24.10.2018, întocmit de către Inspecția de Integritate din cadrul A.N.I. și comunicat reclamantului la data de 01.11.2018.

Prin sentința civilă nr. 37/2019 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 37/2019 din 19 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, față de dispozițiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, recurentul-reclamant a precizat că înțelege să invoce prescripția dreptului Agenției Naționale de Integritate de a mai constata cazul de incompatibilitate reglementat de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și implicit a dreptului prefectului județului Vaslui de a emite ordinul prin care a constatat încetarea de drept a mandatului de primar, raportat la faptul că Raportul de evaluare a fost emis la data de 24.10.2018, în afara termenului de prescripție reglementat de dispozițiile legale.

În situația în care se va trece peste excepția invocată, a susținut recurentul că situația de incompatibilitate reținută în sarcina sa nu a fost în măsură să aducă atingere competențelor de viceprimar și primar și nici asupra patrimoniului comunei Oșești, făcând trimitere la dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea 176/2010 și la principiile prevăzute de art. 8 alin. (3) din aceeași lege.

A mai arătat că proiectul Fermă de subzistență, A.. fusese aprobat anterior datei de 22.06.2012, când prin Hotărârea Consiliului local nr. 5, acesta a fost ales viceprimar al comunei Oșești.

În fine, în ceea ce privește faptul încasării sumelor de la APIA cu titlu de subvenție, în opinia recurentului, aceasta nu reprezintă o activitate de comerț, subvenția APIA fiind un sprijin financiar acordat de către U.E. fermierilor - persoane fizice sau juridice. Orice persoana, fizica sau juridica, ce are în proprietate sau în utilizare (arendașii) o suprafața de teren agricol beneficiază de subvenție agricola. Pentru aceasta nu trebuie sa ai calitatea de comerciant, invocând dispozițiile art. 3 alin. (3) din Noul C. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind data cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute.

Referitor la prescripție a susținut că a intervenit sancțiunea decăderii, întrucât în cadrul căii de atac a recursului nu poate fi invocată excepția prescripției dreptului de a constata starea de incompatibilitate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin raportul de evaluare nr. x/24.10.2018 întocmit de către Agenția Națională de Integritate s-a reținut existența elementelor de încălcare a regimului incompatibilităților constând în aceea că în perioada 2013 - 2017 A. a deținut atât funcția de viceprimar, respectiv primar cât și calitatea de comerciant persoană fizică, titular de întreprindere individuală, fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În acest context, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/24.10.2018 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul invocând prin memoriul de recurs argumente încadrate de acesta în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant a înțeles să invoce prescripția dreptului Agenției Naționale de Integritate de a mai constata cazul de incompatibilitate reglementat de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și a susținut că situația de incompatibilitate reținută în sarcina sa nu a fost în măsură să aducă atingere nici competențelor și nici patrimoniului comunei Oșești.

Înalta Curte nu poate primi interpretarea dată de recurent dispozițiilor legale în motivarea invocării prescripției dreptului Agenției Naționale de Integritate de a constata starea de incompatibilitate prevăzută art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 54/2019: "Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existența conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condițiile depășirii termenului general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare."

Din interpretarea prevederii normative anterior citate, instanța de control judiciar reține faptul că instituția prescripției nominalizată în cuprinsul acesteia se aplică la momentul angajării răspunderii civile sau administrative, disciplinare a persoanelor aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice. Aceasta nu reprezintă un motiv de nelegalitate a raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În privința susținerilor referitoare la situația de incompatibilitate, examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a susținerilor din cererea de chemare în judecată, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanței de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute, argumentele invocate de recurentul-reclamant prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 37/2019 din 19 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR