ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de Evaluare numărul 19844/G/ll/23 aprilie 2021, întocmit la data de 23 aprilie 2021, de către instituția pârâtă, în lucrarea numărul 39295/A/II/13 octombrie 2020, precum și suspendarea executării actului juridic administrativ contestat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, pentru prevenirea unei pagube iminente care s-ar produce persoanei evaluate, ca urmare a expunerii nejustificate a acestuia.

Prin sentința nr. 118 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendare și a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 118 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În opinia recurentului, raportul de evaluare a fost întocmit cu încălcarea dreptului la apărare a persoanei evaluate, toate acestea constituind motive de anulare în tot a raportului de evaluare mai sus-identificat. Precizează recurentul că, în conținutul raportului de evaluare nu s-au inserat apărările sale. Este de părere că, persoanei evaluate trebuie să i se permită să își formuleze apărările, să prezinte toate dovezile pe care se sprijină cererea de anulare a raportului de evaluare prin mijloacele legale puse la dispoziție de reglementarea inserata în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, admiterea prezentei acțiuni fiind de natură să răstoarne prezumțiile concluziilor din raport.

În continuare susține recurentul că, pentru a putea fi considerată persoană vătămată și implicit pentru a avea dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a doua condiții: interesul legitim si prejudiciul, ca o consecință a actului respectiv. Precizează recurentul că, îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are sau a avut un interes legitim, în legătură cu actul administrativ în cauză; a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecință a unui act administrativ, de natură să producă efecte juridice .

Precizează recurentul că, atât interesul său în suspendarea efectelor actului administrativ cât și prejudiciul cauzat sunt evidente, rezultând din cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/23.04.2021 s-a reținut, în esență, încălcarea de către reclamantul A. a prevederilor art. 70 si art. 71 din legea nr. 161/2003, art. 75 si 77 din legea nr. 393/2004 si art. 46 din legea nr. 215/2001, întrucât deși ar fi avut un interes personal de natură patrimonială, ar fi fost prezent la ședința din data de 27.04.2018 fiind președinte de ședință și a votat Hotărârea Consiliului Local Voinești nr. 15/27.04.2018 privind închirierea prin atribuire directă a pajiștilor aparținând domeniului privat al comunei Voinești, ulterior fiind încheiat contractul de închiriere nr. x/14.05.2018, între Primăria Comuni Voinești reprezentată de primar și reclamantul din prezenta cauză, în calitate de locatar. S-a reținut prin același raport si împrejurarea că ar exista indicii de săvârșire a infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, fapta prevăzută de art. 301 C. pen.

Raportat la aceste constatări, prin raportul menționat s-a dispus comunicarea raportului de evaluare Instituției Prefectului Județului Vaslui pentru informare si luarea masurilor legale ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia precum si sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în vederea cercetării privind săvârșirea de către A. a infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 C. pen.

Împotriva acestui raport de evaluare reclamantul A. a formulat prezenta acțiune, reclamantul solicitând anularea raportului si suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar ca în cauză să fie îndeplinite cerințele art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

Relevante în soluționarea cauzei sunt si prevederile art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004: în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă din coroborarea acestor dispoziții legale că, pentru suspendarea actului administrativ era necesar, în primul rând, ca în cauză să se constate existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv să existe anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În plus, era necesar ca si cea de a doua condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinita în cauză, respectiv cea care vizează necesitatea prevenirii unei pagube iminente, care conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepțională prin care instanța de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenței acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, dar mai ales a necesității înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.

În plus din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că, pentru ca cererea de suspendare să fie admisibilă este necesar ca actul administrativ ce face obiectul cauzei să fie susceptibil de executare, pe de o parte și să nu își fi produs deja pe deplin efectele, pe de altă parte.

În cauza de față, a fost contestat raportul de evaluare a conflictului de interese de natură administrativă ce nu produce nici un efect, dispozițiile actului administrativ neavând caracter executoriu.

Mai constată instanța de control judiciar că, raportul de evaluare ce face obiectul cauzei conține atât concluzii în ceea ce privește constatarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese de natură administrativă cât și identificarea unor elemente ce indică posibila săvârșire a infracțiunii de conflict de interes, elemente ce pot face obiectul unor cercetări penale.

În acest sens la pct. 3 al raportului s-a dispus măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în vederea cercetării privind săvârșirea de către A. a infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 C. pen.. Cu privire la această din urmă dispoziție, raportul de evaluare constituie un act de sesizare a organelor penale, care si-a produs deja efectele.

Prin urmare, constatând că în ceea ce privește aspectele vizând constatarea conflictului de interese administrative, efectele raportului de evaluare sunt suspendate de drept ca urmare a contestării sale de către recurentul-reclamant (în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 176/2010) iar în ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, raportul menționat si-a produs deja efectele, corect s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare și s-a respins în consecință cererea de suspendare formulată în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 118 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.