ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4686/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/11.05.2020 emis de Agenția Națională de Integritate, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a formulat în termen o cerere de completare a contestației, prin care a arătat că raportul contestat este lovit de nulitate absolută, sancțiune prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea 176/2010, toate actele și întreaga procedură care a condus la emiterea acestuia fiind desfășurată fără informarea persoanei evaluate.

Prin sentința Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 86 din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", iar prima instanță a reținut în mod greșit că raportul de evaluare contestat "nu se circumscrie elementelor definitorii ale actului administrativ", interpretând greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din legea 554/2004, adăugând la lege.

Astfel, printr-o interpretare excesivă a legii civile (în sens larg) și pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de evaluare (înscrisuri obținute de către intimata-pârâtă ANI în cadrul procedurii de evaluare), intimata-pârâtă a hotărât în mod unilateral că există indicii privind săvârșirea unei fapte penale. Or, însăși această concluzie trebuie să fie supusă cenzurii instanței de contencios, dacă este nelegală și netemeinică.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/11.05.2020 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată reținând, în esență, că raportul de evaluare întocmit are valoarea unei sesizări a organului de cercetare penală și a organului de cercetare fiscală, formulată în temeiul dispozițiilor C. proc. pen., situație în care a apreciat că nu este admisibilă cererea formulată, iar pe de altă parte s-a reținut că dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanța de contencios administrativ se referă la conflictul de interese de ordin administrativ și nu la cel de natură penală, chiar dacă prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 fac referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincție.

Învestită pentru soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Prin raportul de evaluare nr. x/11.05.2020 emis de Agenția Națională de Integritate, întocmit în temeiul prevederilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. b), e) și f) din Secțiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II din Legea nr. 176/2010, s-a dispus comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate și sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, jud. Iași, cu privire la identificarea elementelor de încălcare de către reclamanta A. a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. (în formele în vigoare până la data 28.07.2017, respectiv începând cu data de 28.07.2017).

Din conținutul raportului de evaluare rezultă că, în urma evaluării efectuate cu privire la recurneta-reclamantă A., persoană cu funcție de conducere în cadrul Școlii Gimnaziale Oțeleni au fost identificate elemente de încălcare a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., deoarece, în exercitarea atribuțiilor de serviciu aferente funcției de director al Școlii Gimnaziale Oțeleni, jud. Iași, a îndeplinit acte (a semnat Deciziile nr. 10/12.05.2047, nr. 12/12.05.2017, nr. 54/26.10.2017, nr. 55/28.10.2017, nr. 52/27.09.2018 și Contractul individual de muncă nr. 71/22.05/2017), în temeiul cărora soțul său a obținut venituri în sumă totală de 43.400 RON (în perioada mai 2017 - decembrie 2018).

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 21 alin. (4) și art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 "raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare".

În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ".

Instanța de control judiciar reține că, deși textul de lege sus-menționat face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără vreo distincție, dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanța de contencios administrativ se referă la conflictul de interese în materie administrativă și nu la cel de natură penală.

În cauză, se constată că deși raportul de evaluare a cărui anulare se solicită conține atât concluzii în ceea ce privește constatarea nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese conform Legii nr. 161/2003, cât și identificarea indiciilor privind posibila săvârșire de infracțiuni ce formează obiectul cadrului procesual penal, în mod corect prima instanță a apreciat că raportul de evaluare este un act de sesizare a organelor de urmărire penală.

Într-adevăr, raportul de evaluare prin care se dispune sesizarea organelor de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, reprezintă un act de sesizare în înțelesul dat de dispozițiile art. 288 și art. 290 din C. proc. pen. și nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care ar putea forma obiectul controlului instanței de contencios administrativ, având în vedere că prin intermediul acestuia nu se naște, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații ale unui raport de drept administrativ, așa cum în mod greșit susține recurenta-reclamantă.

Așadar, fiind un act de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, acesta este supus regulilor de procedură penală, situație în care acțiunea recurentei-reclamante apare ca inadmisibilă sub aspectul verificării legalității sesizării organelor de urmărire penală.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 86 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.