ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2023

HOTĂRÂRE
15.02.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se dispună anularea Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020, prin care s-a constatat de către pârâtă încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităților.

Prin sentința nr. 101 din 17.06.2021, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acesteia.

În motivarea căii de atac, în ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele din care să rezulte dacă a fost sau nu analizată/respinsă critica vizând mențiunile din raportul de evaluare, referitoare la perioada de evaluare (01.03.2008- 24.10.2019) și perioada pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate(18.05.2017-24.10.2019).

Precizează că extinderea constatărilor peste perioada analizată echivalează cu depășirea limitelor învestirii organului de control și atrage nulitatea actului contestat.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut încălcarea regimului stării de incompatibilitate, raportat la art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, întrucât din interpretarea dispozițiilor art. 185 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 95/2006, rezultă în lipsa unui contract de administrare, încheiat conform art. 185 alin. (3) din Legea 95/2006, starea de incompatibilitate nu poate fi reținută prin raportare la exercitarea cu caracter temporar a funcției de medic șef laborator radiologie și imagistică, neputându-se aplica sancțiunea rezilierii specifică stării de incompatibilitate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Naționala de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020, prin care Agenția Națională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților pentru perioada 18.05.2017-24.10.2019, întrucât reclamantul a exercitat concomitent funcția de de medic șef de laborator radiologie și imagistică medicală în cadrul Spitalului Județean de Urgență Vaslui și calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) coroborat cu art. 185 alin. (15) din Legea 95/2006.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamant, reținând, în esență, că legiuitorul nu distinge cu privire la perioada pentru care se exercită funcția de medic șef de laborator, respectiv dacă această calitate se exercită cu caracter provizoriu, cu caracter interimar sau în mod definitiv, în baza unei proceduri de selecție.

Soluția curții de apel este corectă, fiind însușită și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate prin memoriul de recurs.

Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constând în neexaminarea argumentelor recurentului-reclamant de către judecătorul fondului este nefondat, întrucât hotărârea recurată este motivată cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, în sensul că aceasta trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele administrate.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susținerile părților litigante, instanța poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, motivarea urmând să reliefeze raționamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluția, cu arătarea elementelor esențiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, judecătorul fondului nu a realizat o extindere a constatărilor peste perioada analizată, ci s-a raportat în mod exclusiv la concluziile raportului de evaluare și la documentația care a stat la baza emiterii acestuia, reținând în acest sens, că recurentul deține și exercită funcția de de medic șef laborator radiologie și imagistică în cadrul Spitalului Județean de Urgență Vaslui, începând cu data de 05.12.2013, iar starea de incompatibilitate s-a declanșat la data de 18.05.2017, dată de la care acesta a deținut și exercitat calitatea de administrator și asociat unic în cadrul B. S.R.L..

Pe cale de consecință, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se reține că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 178 alin. (1) lit. g), art. 185 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 95/2006, recurentul reluând în mare măsură propria argumentație din cererea introductivă, referitoare la inexistența situației de incompatibilitate prin raportare la exercitarea cu caracter interimar a funcției de medic șef laborator radiologie și imagistică în lipsa unui contract de management încheiat cu unitatea spitalicească, fără a prezenta aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Astfel, prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că recurentul- reclamantul A., în perioada 18.05.2017-24.10.2019, a exercitat concomitent funcția de medic șef de laborator radiologie și imagistică medicală în cadrul Spitalului Județean de Urgență Vaslui și calitatea de administrator al S.C B. S.R.L., ce are ca domeniu principal de activitate "Activități de asistență medicală specializată-radiologie".

Recurentul-reclamantul a exercitat cu delegație funcția de medic șef laborator radiologie și imagistică în cadrul Spitalului Județean de Urgență Vaslui, începând cu data de 01.03.2008, iar prin Dispoziția nr. 526/05.12.2013 a fost numit în funcția de medic șef laborator radiologie și imagistică în cadrul spitalului pe o perioadă de 3 ani, potrivit contractului de administrare nr. x/17.02.2014, care a fost prelungit prin actul adițional nr. x/06.02.2017, până la ocuparea funcției prin concurs.

Începând cu data de 18.05.2017, acesta deține și calitatea de asociat unic și administrator în cadrul S.C. B. S.R.L..

Contrar susținerilor recurentului, situația de fapt relevă că a fost încălcat regimul incompatibilităților stabilit de art. 178 alin. (1) lit. g) coroborat cu art. 185 alin. (15) din Legea 95/2006.

Potrivit art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, " iar conform art. 185 alin. (15) din aceeași lege "dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) și g) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare și a plății de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condițiile legii, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice."

Din analiza prevederilor legale precitate, rezultă că legiuitorul nu distinge cu privire la perioada pentru care se exercită funcția de medic șef de laborator de către o persoană fizică în cadrul unui spital, respectiv dacă această calitate se exercită provizoriu, cu caracter interimar în baza unei delegări, sau în mod definitiv ca urmare a susținerii unui concurs, la care face trimitere art. 185 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Prin urmare, sintagma "șef de laborator" utilizată în art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 acoperă și situațiile de exercitare interimară, provizorie, a atribuțiilor de medic șef secție/laborator de către o persoană fizică, regulile, respectiv, principiile de interpretare a normelor juridice opunându-se manierei de interpretare prezentată de recurent, deoarece "ubi lex non distinguit, nec nocere distiguere debemus", iar interpretarea normei juridice se face în sensul producerii de efecte juridice.

Or, câtă vreme legiuitorul nu distinge, incompatibilitatea legală vizează și situațiile de exercitare interimară a atribuțiilor de medic șef laborator în baza actului administrativ de numire, interpretarea normei juridice în sensul producerii de efecte juridice opunându-se excluderii medicului șef interimar de la aplicarea regimului incompatibilității.

De altfel, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, nu există nicio rațiune logică pentru excluderea medicului șef interimar de la respectarea regimului incompatibilităților, atât timp cât sintagma "funcția de medic șef laborator" vizează exercitarea funcției în concret, astfel încât acoperă toate situațiile de exercitare a atribuțiilor de medic șef de către o persoană fizică.

În acest sens este și jurisprudența ÎCCJ-SCAF, care prin Decizia nr. 1409/05.04.2017, a reținut că norma legală incidentă nu face nicio distincție între managerul interimar și cel selectat prin concurs, regimul stării de incompatibilitate impunându-se și celor care exercită cu caracter provizoriu atribuțiile managerului de spital.

Interpretarea diferită a prevederilor legale incidente, contrară scopului urmărit de legiuitor prin regimul incompatibilităților, nu constituie un motiv de nelegalitate a raportului de evaluare, chiar și în situația în care sancțiunea prescrisă de lege cu caracter generic, cea a rezilierii contractului de administrare, nu se poate aplica efectiv, dat fiind condițiile de exercitare interimară a funcției de medic șef laborator.

Prin urmare, distincțiile operate de recurent nu pot fi primite, în cauză a fost reținută în mod corect existența incompatibilității în condițiile cumulului dintre funcția de medic șef laborator radiologie și imagistică cu cea de administrator la societatea comercială, fiind astfel încălcate prevederile art. 178 alin. (1) lit. g) coroborate art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 101 din 17.06.2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-04-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2023/2024
de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 19 din 1 februarie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis excepția tardivității invocată de pârâtă; (ii) a
ÎCCJ 2022-01-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2022
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înreg
ÎCCJ 2023-01-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2023
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2023 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului d
ÎCCJ 2022-01-27
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2022
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Va
ÎCCJ 2022-09-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4020/2022
Ședința publică din data de 16 septembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1 Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Ap
Sursă