ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Vaslui și ulterior pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din data de 21.07.2017, emis de pârâtă.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 35 din 9 iunie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x din 21.07.2017, emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de

Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, respectiv ale art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Contrar celor reținute de prima instanță, recurenta a apreciat că nu înlătură conflictul de interese faptul că intimatul s-ar fi abținut de la vot, după cum rezultă din Ordonanța de clasare.

Astfel, a arătat că, în raport cu art. 77 din Legea nr. 393/2004, intimatul, în momentul începerii ședinței de consiliu, avea obligația de a anunța la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii și de a se abține de la deliberarea și adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă, obligații pe care nu le-a respectat.

Cu privire la prima obligație a susținut că intimatul nu a declarat la începutul ședinței, după deschiderea acesteia de către președinte, în plenul adunării consilierilor faptul că se află în conflict de interese și că nu participă la deliberarea și adoptarea unui anumit proiect de hotărâre aflat pe lista de ședință. Prin urmare, această obligație incubă personal consilierului aflat în conflict de interese, în temeiul art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, dar în cauză este evident că acesta nu a anunțat la începutul dezbaterilor interesul personal în problema supusă dezbaterii, aspect pe care prima instanță nu l-a menționat.

Referitor la a doua obligație a arătat că abținerea a de la deliberare și adoptarea hotărârii presupune ca persoana care a declarat că se află în conflict de interese să nu fie prezenta fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii, or, din probele administrate, nu reiese că intimatul a părăsit sala din proprie inițiativă ca urmare a obligației ce îi revenea.

În concluzie, a făcut trimitere la două decizii ale acestei instanțe (Decizia nr. 2846/26.10.2016 și Decizia nr. 3168/15.11.2026 și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepția inadmisibilității recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x din data de 21.07.2017, emis de pârâtă.

Curtea de Apel Iași a admis acțiunea reclamantului, reținând că raportul de evaluare atacat este nelegal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut nerespectarea prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, art. 46 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare, întrucât reclamantul, în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Banca, ar fi votat în mod favorabil prin adoptarea H.C.L. 9/2014 privind închirierea prin licitație publică a pășunilor comunale, deși avea un interes personal în problema supusă dezbaterii.

În concret, s-a reținut că reclamantul a beneficiat de pe urma hotărârii deoarece a încheiat contractul de concesiune nr. x/2014, contract în baza căruia a încasat subvenție.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în (...) Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare".

În temeiul art. 71 din Legea nr. 161/2003, "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, stipulează că, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine (...) ."

Art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali prevede că,

"(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

Din prevederile legale menționate rezultă în mod clar că consilierii nu pot să participe la ședința de consiliu și nici să voteze dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

Însă, în speță, se reține că intimatul-reclamant a formulat plângere penală în raport cu conținutul Procesului-verbal de ședință a Consiliului Local al comunei Banca din data de 20.02.2014, din care rezultă că reclamantul, în calitate de consilier local, și toți consilierii locali prezenți la ședință, au votat în unanimitate adoptarea H.C.L. nr. 9/2014 privind închirierea prin licitație publică a pășunilor comunale, fapte pe care acesta le-a menționat în plângere ca fiind nereale, contrar celor discutate în respectiva ședință.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, este relevant Referatul întocmit de către Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui la data de 28 iunie 2019, ca urmare a cercetărilor efectuate în raport cu plângerea penală a reclamantului, în care s-a reținut că Proiectul Hotărârii Consiliului Local al comunei Banca nr. 9/2014 privind închirierea prin licitație publică a pășunilor comunale nu a fost votat în unanimitate, cum în mod fals s-a consemnat Procesul-verbal de ședință din data de 20.02.2014, date fiind abținerile a cel puțin doi consilieri locali: A. și B..

În același referat, s-au mai reținut și alte aspecte, printre care și acelea că afirmațiile din cuprinsul plângerii se confirmă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "fals intelectual", faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 din C. pen., că fostul secretar la comunei Banca (C.) a decedat la data de 22.02.2017, conform evidențelor, și faptul că Hotărârea Consiliului Local al comunei Banca nr. 9/2014 din 20.02.2014 adoptată a produs efecte doar o perioadă limitată de timp, închirierea suprafețelor de pășune fiind pe o perioadă de 5 ani, respectiv până în martie 2019, propunându-se, în baza materialului probator și a conținutului actului, conform art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f) din același cod, clasarea cauzei penale.

În consecință, Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a pronunțat, în dosarul penal nr. x/2017, Ordonanța de clasare din 11 decembrie 2019.

Prin urmare, în cauză nu se poate reține încălcarea de către reclamant a prevederilor legale care reglementează conflictul de interese, câtă vreme organul de urmărire penală a reținut că Procesul-verbal al ședinței de consiliu local din 20.02.2014, în care s-a consemnat că reclamantul A. ar fi votat adoptarea hotărârii în cauză, conține date false, în condițiile în care din probele administrate în dosarul penal s-a reținut în mod clar că reclamantul s-a abținut de la votul respectiv.

Or, din moment ce respectivul proces-verbal a fost practic declarat fals, nu rezultă că intimatul-reclamant ar fi fost prezent la dezbaterea proiectului hotărârii adoptate și că ar fi votat pentru adoptarea acestuia pentru a fi incidente prevederile reținute în raportul de evaluare.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 35 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.