ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2021

Ședința publică din data de 19 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de către Tribunalul Vaslui), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017, întocmit la data de 19.09.2017, în lucrarea nr. x/09.12.2016 a Agenției Naționale de Integritate.

Prin sentința nr. 81/2018 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, neîncadrat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar și nu apreciat ca fiind concludentă administrarea probei cu expertiza contabilă în cauză, care ar fi lămurit pe deplin împrejurarea că nu a efectuat activități comerciale în perioada mandatului.

Faptul că nu a fost radiată Întreprinderea Individuală nu poate fi asimilată desfășurării în concret a unei activități comerciale.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 29.10.2018, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității recursului, excepție ce a fost respinsă la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2021, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

În conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoana fizică".

Din conținutul acestor dispoziții rezultă că funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, iar din relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, cât și de Serviciul Fiscal Orășenesc Negrești, reiese că, recurentul-reclamant a deținut simultan atât funcția de viceprimar al Comunei Băcești, județul Vaslui, cât și calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul A., încălcând regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008, privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, (forma în vigoare în perioada analizată pentru constatarea incompatibilității), întreprinderea individuală este definită ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.

Potrivit art. 23 din același act normativ, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.

Față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut calitatea de comerciant persoană fizică a recurentului-reclamant și, în raport de această împrejurare, s-a constatat starea de incompatibilitate a acestuia.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă faptul că nu a desfășurat activități comerciale. Or, corect s-a constatat că acesta a încălcat regimul incompatibilităților deținând în mod simultan funcția de viceprimar cât și funcția de comerciant persoană fizică, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că nu a desfășurat activități comerciale nu echivalează cu încetarea calității pe care reclamantul o deținea.

Conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, "(1) În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.

Faptul că reclamantul nu a desfășurat efectiv activități comerciale, nu are relevanță asupra stării de incompatibilitate, întrucât simpla deținere a funcției de viceprimar concomitent cu calitatea de comerciant este necesară și suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate.

Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, necondiționat de întocmirea altor acte juridice. Recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu să încalce legislația aplicabilă. Or, recurentul, ignorând prevederile legale menționate nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților aplicabil aleșilor locali.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe referitoare la actul administrativ contestat întocmit de Agenția Națională de Integritate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 81/2018 din 18 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 19 aprilie 2021.