ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1487/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/23.12.2021.

Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 51 din 18 aprilie 2022, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/23.12.2021, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 4773 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, art. 71 și art. 77 din Lega nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, precum și disp. art. 228 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, arătând că sunt incidente în speță, atât dispozițiile generale referitoare la conflictul de interese, cât și dispozițiile speciale referitoare la regimul conflictelor de interese aplicabil consilierilor locali și anume prevederile art. 75 lit. a) și art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004.

Aleșii locali, în sensul disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, sunt consilierii locali, consilierii județeni, primarii, primarul general al mun. București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Spre deosebire de prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003, care se referă la un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, art. 75 din Legea nr. 393/2004 reglementează noțiunea de "interes personal", de unde rezultă că sfera conflictului de interese, definit de Legea nr. 393/2004, este mai largă.

Textul normei juridice trebuie interpretat, susține recurenta-pârâtă, din punct de vedere teleologic, fiind evident încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Intimatul-reclamant, în calitate de consilier local, în mandatul 2016-2020, a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârilor Consiliului Local Iași nr. 59/28.02.2019 privind nominalizarea reprezentanților Consiliului Local în Consiliile de Administrație ale unităților de învățământ preuniversitar de stat din mun. Iași pentru anul școlar 2018- 2019 și nr. 340/27.09.2019 privind nominalizarea reprezentanților Consiliului Local în Consiliile de Administrație ale unităților de învățământ preuniversitar de stat și particular din mun. Iași pentru anul școlar 2019-2020, în baza cărora soția sa a fost numită membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național de Artă "B." Iași.

În mod greșit, instanța de fond a reținut că nu a fost generat un conflict de interese întrucât nu s-a făcut dovada unui beneficiu patrimonial, atât timp cât din dispozițiile atrt. 75 din Legea nr. 393/2004, rezultă că determinant pentru atragerea sancțiunii conflictului de interese, este simplul fapt al posibilității deciziei autorității fără să se pună în discuție materializarea unui beneficiu ori a unui folos.

Pentru evitarea conflictului de interese, intimatul-reclamant avea obligația anunțării la începutul dezbaterilor, a interesului personal pe care îl are în problema respectivă și să se abțină de la deliberarea și adoptarea hotărârii, potrivit disp. art. 77 alin. (2) și (3) din Legea nr. 393/2004, obligații ce nu au fost respectate.

Recurenta-pârâtă invocă și disp. art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Consiliului de Miniștri al C.E., în sensul că "conflictul de interese se naște în situația în care un funcționar public are un interes personal de natură să influențeze sau să pară a influența exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor sale oficiale", precum și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, Deciziile nr. 1666/2019 și nr. 669/2020.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului și, pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că, în momentul adoptării HCL Iași nr. 59/28.02.2019, erau în vigoare prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, precum și disp. art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, iar în momentul adoptării HCL Iași nr. 340/27.09.2019 erau în ființă dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, dispozițiile art. 228 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în timp ce Legile nr. 215/2001 și nr. 393/2004 au fost abrogate expres prin prevederile art. 397 alin. (2) lit. e) și h) din Codul administrativ .

Prin urmare, în legătură cu prima hotărâre, din data de 28.02.2019, disp. art. 46 din Legea nr. 215/2001 instituie o interdicție pentru consilierul local să ia parte la deliberarea și adoptarea hotărârilor consiliului local, dacă acesta, personal sau prin soț, soție, afini sau rude, până la gradul IV, inclusiv, are un interes patrimonial în procedura supusă dezbaterilor.

Prin prevederile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, fără să se abroge dispozițiile Legii nr. 215/2001, s-a definit conflictul de interese, în general, iar pentru consilierii locali și alți aleși locali s-a arătat că acesta/acestea sunt prevăzute la art. 46 din Legea administrației publice nr. 215/2001.

Prin Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, ce are ca obiect stabilirea condițiilor de exercitare a mandatului de către aleșii locali, a drepturilor și obligațiilor ce le revin în baza mandatului încredințat, se definește noțiunea de "interes personal" ce reprezintă un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini, până la gradul II inclusiv.

Prin dispozițiile aceleiași legi se instituie și obligația consilierilor locali să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au într-o anumită problemă.

Faptul că disp. art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004 sunt incluse în Cap. VIII – Registrul de interese nu are semnificația dată de prima instanță, în sensul că această reglementare privește exclusiv chestiunea completării registrului de interese, ci semnifică obligațiile pe care le au consilierii locali, anterior începerii dezbaterilor, dacă există un interes personal în cauză.

Legea nr. 393/2004 nu reprezintă o dublă reglementare, cum a reținut prima instanță, ci este opțiunea legiuitorului pentru conflictul de interese în situația aleșilor locali, întrucât art. 77 din Legea nr. 161/2003 trimite la cazurile de conflict de interese pentru o parte a aleșilor locali, printre care și consilierul local, prevăzute de art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Prin disp. art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 se arată că orice alte dispoziții contrare acestei legi se abrogă, astfel că, în situația consilierului local, conflictul de interese rămas în vigoare este cel prevăzut de art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, interesul personal nefiind identic cu interesul de natură patrimonială, ci dimpotrivă, îl include și pe acesta, fără să se identifice cu el.

În ceea ce privește HCL Iași nr. 340/27.09.2019, adoptarea acesteia, din punct de vedere al conflictului de interese este sub incidența Legii nr. 161/2003 și a O.U.G. nr. 57/2019, intimatul-reclamant având obligația, potrivit disp. art. 228 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, să anunțe la începutul ședinței consiliului local, interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii, și astfel să nu participe la deliberare și adoptarea actului administrativ, legiuitorul lărgind cadrul legal al semnificației "interesul personal" ce nu se reduce doar la cel patrimonial.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanță pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material identificate mai sus.

Referitor la incidența jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, invocată atât de către recurenta-pârâtă (Deciziile nr. 1666/2019 și nr. 669/2020), cât și de intimata-reclamantă (Decizia nr. 1769/2022), aceasta nu este similară speței de față, fiind vorba despre interes de natură patrimonială.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 51 din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.