ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5064/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2019.

Prin sentința civilă nr. 154/2019 din 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate- Inspecția de Integritate, fiind anulat Raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 întocmit de aceasta.

Împotriva sentinței civile nr. 154/2019 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 coroborate cu prevederile art. 2537 și art. 2541 din C. civ. cu privire la prescripție.

A arătat că starea de conflict de interese s-a reținut în raport de votul acordat de intimat pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local Oțeleni nr. 6/23.06.2016, iar raportul de evaluare a fost emis la 26.03.2019, fiind astfel evident că între data încălcării regimului juridic al conflictelor de interese și data emiterii raportului de evaluare nu au trecut trei ani pentru a se putea vorbi de prescripția răspunderii administrative.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 aprilie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru 15 septembrie și respectiv 27 octombrie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant la termenul de judecată din 27.10.2021, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că argumentele invocate prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reținută susținerea că nu s-a indicat în concret în ce anume constă nelegalitatea hotărârii atacate și pretinsele greșeli de judecată săvârșite de instanța de fond.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 486 C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge excepția nulității recursului.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul de evaluare s-a reținut că reclamantului A. nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, încălcând dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și cu dispozițiile art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statul aleșilor locali, întrucât a votat adoptarea Hotărârii Consiliului Local Oțeleni nr. 6/23.06.2016 privind alegerea viceprimarului comunei Oțeleni, potrivită căreia persoana evaluată a fost aleasă în funcția de viceprimar.

Prima instanță a admis cererea reclamantului și a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

S-a avut în vedere că pentru a exista un conflict de interese, trebuie, potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, ca persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică să aibă un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Astfel, a reținut judecătorul fondului că deși reclamantului i se impută faptul că, în calitate de consilier local, a votat adoptarea H.C.L. Oțeleni nr. 6/23.06.2016, prin care a fost ales în funcția de viceprimar, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale imperative pentru existența conflictului de interese, întrucât pârâta nici măcar nu a sugerat care ar putea fi interesul personal de natură patrimonială urmărit de reclamant iar legea nu prevede expres o interdicție pentru consilierul local, care a optat pentru ocuparea funcției de viceprimar, de a vota în acest sens.

Aceste aspecte nu au fost criticate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, împrejurare față de care, în prezenta cale de atac, o analiză din această perspectivă, excede limitelor recursului de față.

Prima instanță a mai reținut că un alt motiv de nulitate a raportului de evaluare îl reprezintă faptul că în cauză a intervenit prescripția răspunderii reclamantului pentru săvârșirea abaterii disciplinare, apreciind că termenul de prescripție s-a împlinit la 23.06.2019, anterior soluționării cauzei.

Prin recursul promovat, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, criticat această soluția din perspectiva aplicării greșite a prevederilor legale referitoare la prescripție.

Susținerile recurentei-pârâte sunt întemeiate, întrucât, față de data încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, data la care a fost votată hotărârea Consiliului Local Oțeleni nr. 6/23.06.2016 și data emiterii raportului de evaluare, în cauză nu se punea problema prescripției.

Amintește instanța de control judiciar că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către ANI atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prescripția nu a constituit însă motivul determinant pentru care prima instanță a constatat nulitatea raportului de evaluare analizat în cauză.

Aspectele legate de prescripție au constituit un argument în plus pentru judecătorul fondului, astfel că, deși susținerile recurentei au fost găsite ca întemeiate, în condițiile în care aceasta nu a criticat sentința primei instanțe în legătură cu neîndeplinirea condițiilor imperative pentru existența conflictului de interese, aceste rețineri se bucură de autoritate de lucru judecat.

În raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, care a formulat recurs privind modul de soluționare a fondului litigiului de către prima instanță, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistență juridică calificată, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviința, conform dovezii depusă de aceasta în dosarul de recurs, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de munca depusă de avocat, determinat de elemente precum complexitatea și dificultatea litigiului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate împotriva sentinței nr. 154 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității cererii de recurs.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate împotriva sentinței nr. 154 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 5000 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM