ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7205/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 februarie 2012, reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a raportului de evaluare din /25 ianuarie 2012 (în principal) și să dispună anularea acestuia (în subsidiar). În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că raportul este întocmit de către o autoritate necompetentă, deoarece identificarea și sancționarea acestei pretinse incompatibilități era guvernată la acea dată de art. 143 din Legea nr. 144/2007, iar prin Decizia nr. 415/2010 Curtea Constituțională a constatat că textul în cauză încalcă prevederile Constituției.

A mai susținut reclamantul, că este aplicabilă situației sale Legea nr. 161/2003, respectiv art. 91 conform căruia, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit, sau în cel mult 15 zile de la numire dacă există starea de incompatibilitate sau în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar dacă nu renunță, prefectul emite ordin la propunerea secreterului unității prin care constată încetarea de drept a mandatului, după expirarea acestor termene. A mai relevat că, deși pârâta susține că i-a încetat calitatea de administrator la data de 08 iulie 2009, decizia sa este anterioară. În privința SC A.S.Q. SRL a precizat că aceasta și-a încetat activitatea temporar, începând cu data de 09 mai 2009, însă a renunțat la calitatea de administrator ulterior acestui moment, pentru a nu fi obligat să desemneze un alt administrator.

A susținut că, in condițiile in care societatea nu funcționa, până la data de 08 iulie 2009 și respectiv, 09 mai 2009 nu se poate vorbi decât despre o pretinsă incompatibilitate. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 și că termenul de prescripție de trei ani, calculat de la data încetării activității nu se aplică. La data de 13 martie 2012, a fost formulată cerere de intervenție de către intervenienta SC V. SA cu sediul în Curtea de Argeș. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 175/ F - Cont din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a a dmis acțiunea formulată de către reclamantul V.C.

în contradictoriu cu pârâta A.N.I. și intervenienta SC V. SA; s-a dispus anularea raportului de evaluare din 25 ianuarie 2012 emis de pârâtă; a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta nu avea competența legală pentru a analiza incompatibilitatea reclamantului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 91 din Legea nr. 161/2003 care stipulează că prefectul este competent să emită ordin prin care să constate încetarea de drept a mandatului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. În privința stării de incompatibilitate, pârâta s-a sesizat făcând verificări, preluând totodată și sesizarea legată de averea acumulată nejustificat.

S-a mai avut in vedere de către instanța de fond că, prin Decizia nr. 415/2010, Curtea Constituțională a constatat că mai multe texte de lege printre care și art. 14 din Legea nr. 144/2007 sunt neconstituționale, așa încât, pârâta nu mai avea dreptul de a analiza incompatibilitățile anterioare datei de 05 septembrie 2010, iar O.U.G.nr. 49/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I. a afectat drepturile și libertățile cetățenilor, prevăzute de constituție. De asemenea, s-a reținut că potrivit adresei din 02 decembrie 2011 emisă de O.R.C.(fila 93 fond ), SC A.S.Q. SRL se afla în întrerupere temporară de activitate în perioada 09 mai 2009-08 mai 2012, iar conform mențiunii din 7 iulie 2009 (fila 80 fond ), reclamantul s-a retras din funcția de administrator de la SC U.I.

SRL, astfel că nu a existat o stare de incompatibilitate. Constatând că pârâta nu era competentă să emită actul administrativ și că prin emiterea acestuia au fost vătămate drepturile și interesele părții recunoscute de lege, a fost apreciată întemeiată acțiunea, însă, având in vedere că dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu cuprind mențiuni referitoare la nulitatea absolută a actului administrativ, ci doar anularea acestuia, a fost admis numai capătul de cerere subsidiar. În ceea ce privește cererea de intervenție, a fost calificată ca fiind formulată în interesul pârâtei și nu în interes propriu, potrivit acelorași dispoziții arătate și fiind o cerere accesorie, a fost respinsă ca și cererea principală S-a considerat de către judecătorul fondului că cererea de intervenție în interesul pârâtei nu este inadmisibilă, așa cum a susținut reclamantul, având in vedere litigiile existente intre societate și reclamant in calitate de fost administrator.

Pe fondul cererii, s-au reținut dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „ea este în interesul uneia dintre părți, când sprijină numai apărarea acesteia”. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - pârâtă A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat în esență următoarele: Activitatea de evaluare s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011, activitatea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prin urmare, singura instituție care are competența legală să evalueze situațiile de conflict de interese pe baza unei proceduri reglementate prin lege organică, este A.N.I., instituție mandatată de societate să efectueze evaluarea situațiilor de incompatibilitate, conflict de interese precum și evaluarea averilor persoanelor care fac obiectul legii.

Potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative „Verificările aflate în curs de desfășurare la Agenție la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta". De asemenea, potrivit alin. (4) „declarațiile de avere și declarațiile de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile și vor putea fi valorificate de către Agenție în cadrul procedurilor sale pentru exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de lege." Conform dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea 176/2010: "Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002." - Din analiza documentelor și a informațiilor solicitate și primite în scopul desfășurării activității de evaluare, a rezultat că reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar al municipiului Curtea de Argeș fiind validat la data de 19 iunie 2008, potrivit H.C.L. nr. 68/2008. Prin urmare mandatul reclamantului a început la data de 19 iunie 2008, Agenția fiind competentă să evalueze starea de incompatibilitate atât pe durata mandatului de viceprimar cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestuia. - Pe fondul cauzei se arată faptul că reclamantul a deținut funcția de administrator în cadrul unor societăți comerciale, fapt care a condus la identificarea elementelor in sensul existentei unei incompatibilități.

Prin adresa din 20 septembrie 2011 O.N.R.C. a comunicat calitățile și funcțiile pe care le-a deținut și le deține reclamantul în cadrul firmelor înscrise în registrul comerțului și astfel a rezultat că a deținut funcția de administrator la SC U.I. SRL în perioada 20 iulie 1992 -08 iulie 2009 și deține funcția de administrator în cadrul SC A.S.Q. SRL începând cu data de 22 septembrie 2006. Reclamantul a deținut simultan în perioada 19 iunie 2008 - 08 iulie 2009 atât funcția de viceprimar al municipiului Curtea de Argeș cât și funcția de administrator în cadrul SC U.I. SRL, iar în perioada 19 iunie 2008 - prezent deține simultan atât funcția de viceprimar al municipiului Curtea de Argeș, cât și funcția de administrator în cadrul SC A.S.Q.

SRL, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Instanța de fond, a considerat în mod greșit, faptul că Agenția nu avea competența legală pentru a analiza incompatibilitatea reclamantului. - Se susține în mod greșit că la data verificării, reclamantul se afla în stare de incompatibilitate, întrucât potrivit adresei din 02 decembrie 2011 emisă de O.R.C (fila 93), SC A.S.Q. SRL se afla în întrerupere temporară de activitate, în perioada 09 mai 2009-08 mai 2012, iar conform mențiunii din 7 iulie 2009 (fila 80), s-a retras din funcția de administrator de la SC U.I. SRL. Se arată că instanța de fond nu a ținut seama de argumentele și probele pe care recurenta le-a depus la dosarul instanței, considerând în mod greșit că întreruperea temporară de activitate și retragerea din funcție - la data de 7 iulie 2009 în condițiile în care reclamantul era viceprimar din data de 9 iunie 2008 - ar conduce și la încetarea incompatibilității constatate.

Se consideră că temeinic și legal în Raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012 s-a constatat că în perioada: - 19 iunie 2008 - 08 iulie 2009 intimatul reclamant a exercitat simultan atât funcția de viceprimar al municipiului Curtea de Argeș, cât și funcția de administrator în cadrul SC U.I. SRL; - 19 iunie 2008 - prezent intimatul reclamant a exercitat simultan atât funcția de viceprimar al municipiului Curtea de Argeș, cât și funcția de administrator în cadrul SC A.S.Q. SRL identificându-se astfel elemente in sensul existentei unei incompatibilități prin nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 304 1 , 312 alin. (3) C. proc.

civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: - În ceea ce privește competența legală a recurentei A.N.I. de a analiza incompatibilitatea reclamantului. Se reține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că A.N.I. nu este competentă a analiza incompatibilitatea reclamantei și respectiv să emită raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012. Prin Raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012 recurenta pârâtă a stabilit că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, deoarece în perioada 9 iunie 2008 -8 iulie 2009 a deținut simultan atât funcția de viceprimar al Municipiului Curtea de Argeș cât și funcția de administrator în cadrul SC U.I.

SRL, această situație menținându-se și la SC A.S.Q. SRL la care este administrator începând cu data de 19 iunie 2008. Nu poate fi primită critica în sensul că recurenta A.N.I. nu avea competența de a emite actul administrativ contestat deoarece chiar dacă pentru perioada pentru care s-a constatat incompatibilitatea 9 iunie 2008 - 8 iunie 2009, regimul incompatibilităților era guvernat de Legea nr. 144/2007 care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 noua Lege nr. 176/2010 are norme tranzitorii fiind reglementate expres situația verificărilor în curs de desfășurare la Agenție și care continuă potrivit procedurii prevăzute de această lege (art. 34 alin. 1) cât și situația activității de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților care se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor și demnităților publice, cât și în decursul a 3 ori după încetarea acestora (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010).

Sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 176/2010 deoarece situația juridică generatoare a stării de incompatibilitate este prevăzută de normele de drept substanțial prevăzute în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Procedura reglementată de Legea nr. 176/2010 privind evaluarea și constatarea conflictelor de interese și a incompatibilității se aplică tuturor acestor situații juridice chiar dacă potrivit normelor de drept substanțial care le reglementează, acestea s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010. Rezultă așadar că recurenta este instituția abilitată de lege cu atribuții în activitatea de evaluare a incompatibilităților și conflictelor de interese și cu competența legală de a emite acte administrative, raport de evaluare în consecință, aceasta putând valorifica declarațiile de avere anterioare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.

- În ceea ce privește fondul cauzei Se observă că cererea de intervenție formulată de SC V. SA a fost calificată greșit de instanța de fond ca fiind în interesul pârâtei - recurente sfera de aplicare a Legii nr. 176/2010 și specificul litigiului de drept public, exclude o asemenea cerere de intervenție în interesul pârâtului recurent, această parte invocând interese patrimoniale și nu privind regimul incompatibilităților și conflictele de interese - analiză care oricum este atributul autorității publice. În consecință, Înalta Curte va analiza în principiu această cerere de intervenție în interes propriu în conformitate cu prevederile art. 49 și următoarele C. proc. civ. și apreciind că nu există interes, o va respinge ca inadmisibilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 176/2010 aleșilor locali li se aplică dispozițiile Legii nr. 176/2010. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 „funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național și local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice”. Conform adresei din 20 septembrie 2011 transmisă de către O.N.R.C., persoana evaluată a deținut sau deține următoarele calități: a deținut funcțiile de administrator și asociat în cadrul SC U.S.A.V.P.

SRL, ; în perioada 27. 10. 2005 -24 septembrie 2007: a deținut funcția de administrator în cadrul SC U.I. SRL, în perioada 20 iulie 1992 - 08 iulie 2009, respectiv calitatea de asociat în cadrul aceleiași societăți în perioada 20 iulie 1992 - prezent; deține funcțiile de administrator și asociat în cadrul SC A.S.Q. SRL în perioada 22 septembrie 2006 - prezent Reclamantul a arătat că nu mai deține funcția de administrator la SC U.I. SRL din data de 8 iulie 2009, iar de la data de 9 mai 2009 SC A.S.Q. SRL și-a încetat temporar activitatea. Potrivit art. 91 din Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau în cel mult 15 zile de la numire dacă există starea de incompatibilitate sau în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Înalta Curte constată că singurele dovezi făcute de reclamant în sensul că ar fi renunțat la funcția de administrator sunt cele înregistrate la Registrul comerțului (fila 80 dosar fond) (fila 57 dosar fond) (24 septembrie 2007 și 7 iulie 2007). Spre deosebire de recurentă, Înalta Curte apreciază că este nevoie de un înscris cu o dată certă care să fie în sensul demisiei, retragerii, renunțării la funcție, mențiunile nu trebuie în mod obligatoriu să fie înregistrate la Registrul Comerțului pentru a avea valoarea intenției persoanei incompatibile de a renunța la respectiva funcție. Este nevoie de un înscris, o mențiune cu dată certă, adică să fie înregistrat la instituția, societatea,registratura care are atribuția de a primi această cerere și ulterior să procedeze la înscrierea la Registrul Comerțului.

Înscrierea mențiunii la Registrul Comerțului are conotațiile legale de opozabilitate potrivit Legii nr. 26/1980 privind Registrul Comerțului și cu relevanță în ceea ce privește intenția persoanei de a renunța la funcție prin prisma dispozițiilor Legii nr. 176/2010, întrucât este singura dovadă în speță. Cum singurele dovezi sunt mențiunile de la Registrul Comerțului (fila 80, 57 dosar fond), pârâtul recurent a concluzionat corect că starea de incompatibilitate se referă la perioada 19 iunie 2008 – 8 iulie 2009 pentru că a deținut simultan funcția de viceprimar al municipiului Curtea de Argeș cât și de administrator la SC U.I. SRL și perioada 19 iunie 2008 - în prezent calitatea de viceprimar și cea de administrator la SC A.S.Q.

SRL. În raport de cele arătate mai sus, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, a interpretat greșit situația de fapt și normele incidente în cauză, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge în principiu, cererea de intervenție accesorie a SC V. SA ca inadmisibilă, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 175/ F - Cont din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că: Respinge, în principiu, cererea de intervenție accesorie a SC V. SA, ca inadmisibilă; Respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013.