ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7205/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7205/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 13 februarie 2012, reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. a

solicitat instanței să constate nulitatea absolută a raportului de evaluare din

/25 ianuarie 2012 (în principal) și să dispună anularea acestuia (în

subsidiar).

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a susținut că raportul este întocmit de către o autoritate

necompetentă, deoarece identificarea și sancționarea acestei pretinse

incompatibilități era guvernată la acea dată de art. 143 din Legea nr. 144/2007,

iar prin Decizia nr. 415/2010 Curtea Constituțională a constatat că textul în

cauză încalcă prevederile Constituției.

A mai susținut reclamantul,

că este aplicabilă situației sale Legea nr. 161/2003, respectiv art. 91 conform

căruia, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit,

sau în cel mult 15 zile de la numire dacă există starea de incompatibilitate

sau în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar dacă nu

renunță, prefectul emite ordin la propunerea secreterului unității prin care constată

încetarea de drept a mandatului, după expirarea acestor termene.

A mai relevat că,

deși pârâta susține că i-a încetat calitatea de administrator la data de 08

iulie 2009, decizia sa este anterioară.

În privința SC A.S.Q.

SRL a precizat că aceasta și-a încetat activitatea temporar, începând cu data

de 09 mai 2009, însă a renunțat la calitatea de administrator ulterior acestui

moment, pentru a nu fi obligat să desemneze un alt administrator.

A susținut că, in

condițiile in care societatea nu funcționa, până la data de 08 iulie 2009 și

respectiv, 09 mai 2009 nu se poate vorbi decât despre o pretinsă

incompatibilitate.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 176/2010 și că termenul de prescripție de trei ani,

calculat de la data încetării activității nu se aplică.

La data de 13 martie 2012,

a fost formulată cerere de intervenție de către intervenienta SC V. SA cu

sediul în Curtea de Argeș.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

Sentința

nr.

175/ F - Cont din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a a

dmis acțiunea

formulată de către reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta A.N.I. și intervenienta

SC V. SA; s-a dispus anularea raportului de evaluare din 25 ianuarie 2012 emis

de pârâtă; a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interesul

pârâtei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta nu avea competența legală

pentru a analiza incompatibilitatea reclamantului, în cauză fiind aplicabile

dispozițiile art. 91 din Legea nr. 161/2003 care stipulează că prefectul este

competent să emită ordin prin care să constate încetarea de drept a mandatului,

la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.

În privința stării de

incompatibilitate, pârâta s-a sesizat făcând verificări, preluând totodată și

sesizarea legată de averea acumulată nejustificat.

S-a mai avut in

vedere de către instanța de fond că, prin Decizia nr. 415/2010, Curtea

Constituțională a constatat că mai multe texte de lege printre care și art. 14

din Legea nr. 144/2007 sunt neconstituționale, așa încât, pârâta nu mai avea

dreptul de a analiza incompatibilitățile anterioare datei de 05 septembrie 2010,

iar O.U.G.nr. 49/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I. a afectat drepturile și

libertățile cetățenilor, prevăzute de constituție.

De asemenea, s-a

reținut că potrivit adresei din 02 decembrie 2011 emisă de O.R.C.(fila 93 fond

), SC A.S.Q. SRL se afla în întrerupere temporară de activitate în perioada 09

mai 2009-08 mai 2012, iar conform mențiunii din 7 iulie 2009 (fila 80 fond ),

reclamantul s-a retras din funcția de administrator de la SC U.I. SRL, astfel

că nu a existat o stare de incompatibilitate.

Constatând că pârâta

nu era competentă să emită actul administrativ și că prin emiterea acestuia au

fost vătămate drepturile și interesele părții recunoscute de lege, a fost

apreciată întemeiată acțiunea, însă, având in vedere că dispozițiile Legii nr. 554/2004

nu cuprind mențiuni referitoare la nulitatea absolută a actului administrativ,

ci doar anularea acestuia, a fost admis numai capătul de cerere subsidiar.

În ceea ce privește cererea

de intervenție, a fost calificată ca fiind formulată în interesul pârâtei și nu

în interes propriu, potrivit acelorași dispoziții arătate și fiind o cerere

accesorie, a fost respinsă ca și cererea principală

S-a considerat de

către judecătorul fondului că cererea de intervenție în interesul pârâtei nu

este inadmisibilă, așa cum a susținut reclamantul, având in vedere litigiile

existente intre societate și reclamant in calitate de fost administrator.

Pe fondul cererii,

s-au reținut dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „ea

este în interesul uneia dintre părți, când sprijină numai apărarea acesteia”.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurenta - pârâtă A.N.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, pârâta a arătat în esență următoarele:

Activitatea de

evaluare s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 176/2011, activitatea de evaluare a conflictelor de interese și a

incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori

demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prin urmare, singura

instituție care are competența legală să evalueze situațiile de conflict de

interese pe baza unei proceduri reglementate prin lege organică, este A.N.I., instituție

mandatată de societate să efectueze evaluarea situațiilor de incompatibilitate,

conflict de interese precum și evaluarea averilor persoanelor care fac obiectul

legii.

Potrivit prevederilor

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea

funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr

144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru

modificarea și completarea altor acte normative „Verificările aflate în curs de

desfășurare la Agenție la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă

potrivit procedurii prevăzute de aceasta".

De asemenea, potrivit

alin. (4) „declarațiile de avere și declarațiile de interese depuse până la

intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile și vor putea fi

valorificate de către Agenție în cadrul procedurilor sale pentru exercitarea

atribuțiilor specifice prevăzute de lege."

Conform dispozițiilor

art. 12 alin. (1) din Legea 176/2010:

"Agenția

îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la

sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002."

- Din analiza

documentelor și a informațiilor solicitate și primite în scopul desfășurării

activității de evaluare, a rezultat că reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar

al municipiului Curtea de Argeș fiind validat la data de 19 iunie 2008,

potrivit H.C.L. nr. 68/2008.

Prin urmare mandatul

reclamantului a început la data de 19 iunie 2008, Agenția fiind competentă să

evalueze starea de incompatibilitate atât pe durata mandatului de viceprimar

cât și în decursul a 3 ani după

încetarea acestuia.

- Pe fondul cauzei se

arată faptul că reclamantul

a deținut funcția de administrator în cadrul unor

societăți comerciale, fapt care a condus la identificarea elementelor in sensul

existentei unei incompatibilități.

Prin adresa din 20

septembrie 2011 O.N.R.C. a comunicat calitățile și funcțiile pe care le-a

deținut și le deține reclamantul în cadrul firmelor înscrise în registrul

comerțului și astfel a rezultat că a deținut funcția de administrator la SC U.I.

SRL în perioada 20 iulie 1992 -08 iulie 2009 și deține funcția de administrator

în cadrul SC A.S.Q. SRL începând cu data de 22 septembrie 2006.

Reclamantul a deținut

simultan în perioada 19 iunie 2008 - 08 iulie 2009 atât funcția de viceprimar

al municipiului Curtea de Argeș cât și funcția de administrator în cadrul SC U.I.

SRL, iar în perioada 19 iunie 2008 - prezent deține simultan atât funcția de

viceprimar al municipiului Curtea de Argeș, cât și funcția de administrator în

cadrul SC A.S.Q. SRL, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 161/2003.

Instanța de fond, a

considerat în mod greșit, faptul că Agenția nu avea competența legală pentru a

analiza incompatibilitatea reclamantului.

-

Se susține în mod greșit

că la data verificării, reclamantul se afla în stare de incompatibilitate,

întrucât potrivit adresei din 02 decembrie 2011 emisă de O.R.C (fila 93), SC A.S.Q.

SRL se afla în întrerupere temporară de activitate, în perioada 09 mai 2009-08

mai 2012, iar conform mențiunii din 7 iulie 2009 (fila 80), s-a retras din

funcția de administrator de la SC U.I. SRL.

Se arată că instanța

de fond nu a ținut seama de argumentele și probele pe care recurenta le-a depus

la dosarul instanței, considerând în mod greșit că întreruperea temporară de

activitate și retragerea din funcție - la data de 7 iulie 2009 în condițiile în

care reclamantul era viceprimar din data de 9 iunie 2008 - ar conduce și la

încetarea incompatibilității constatate.

Se consideră că

temeinic și legal în Raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012 s-a constatat că

în perioada:

- 19 iunie 2008 - 08

iulie 2009 intimatul reclamant a exercitat simultan atât funcția de viceprimar

al municipiului Curtea de Argeș, cât și funcția de administrator în cadrul SC U.I.

SRL;

- 19 iunie 2008 -

prezent intimatul reclamant a exercitat simultan atât funcția de viceprimar al

municipiului Curtea de Argeș, cât și funcția de administrator în cadrul SC A.S.Q.

SRL identificându-se astfel elemente in sensul existentei unei

incompatibilități prin nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 161/2003.

În drept, cererea se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 304

1

, 312 alin. (3)

C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

- În ceea ce privește

competența legală a recurentei A.N.I. de a analiza incompatibilitatea reclamantului.

Se reține că instanța

de fond în mod greșit a apreciat că A.N.I. nu este competentă a analiza

incompatibilitatea reclamantei și respectiv să emită raportul de evaluare din 25

ianuarie 2012.

Prin Raportul de

evaluare din 25 ianuarie 2012 recurenta pârâtă a stabilit că reclamantul se

află în stare de incompatibilitate, deoarece în perioada 9 iunie 2008 -8 iulie

2009 a deținut simultan atât funcția de viceprimar al Municipiului Curtea de

Argeș cât și funcția de administrator în cadrul SC U.I. SRL, această situație

menținându-se și la SC A.S.Q. SRL la care este administrator începând cu data de

19 iunie 2008.

Nu poate fi primită critica

în sensul că recurenta A.N.I. nu avea competența de a emite actul administrativ

contestat deoarece chiar dacă pentru perioada pentru care s-a constatat incompatibilitatea

9 iunie 2008 - 8 iunie 2009, regimul incompatibilităților era guvernat de Legea

nr. 144/2007 care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții

Constituționale nr. 415/2010 noua Lege nr. 176/2010 are norme tranzitorii fiind

reglementate expres situația verificărilor în curs de desfășurare la Agenție și

care continuă potrivit procedurii prevăzute de această lege (art. 34 alin. 1)

cât și situația activității de evaluare a conflictelor de interese și a

incompatibilităților care se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor

și demnităților publice, cât și în decursul a 3 ori după încetarea acestora (art.

11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010).

Sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 176/2010 deoarece situația juridică generatoare a stării

de incompatibilitate este prevăzută de normele de drept substanțial prevăzute

în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Procedura

reglementată de Legea nr. 176/2010 privind evaluarea și constatarea

conflictelor de interese și a incompatibilității se aplică tuturor acestor

situații juridice chiar dacă potrivit normelor de drept substanțial care le

reglementează, acestea s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Rezultă așadar că

recurenta este instituția abilitată de lege cu atribuții în activitatea de

evaluare a incompatibilităților și conflictelor de interese și cu competența

legală de a emite acte administrative, raport de evaluare în consecință,

aceasta putând valorifica declarațiile de avere anterioare în conformitate cu

prevederile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.

- În ceea ce privește

fondul cauzei

Se observă că cererea

de intervenție formulată de SC V. SA a fost calificată greșit de instanța de

fond ca fiind în interesul pârâtei - recurente sfera de aplicare a Legii nr. 176/2010

și specificul litigiului de drept public, exclude o asemenea cerere de

intervenție în interesul pârâtului recurent, această parte invocând interese patrimoniale

și nu privind regimul incompatibilităților și conflictele de interese - analiză

care oricum este atributul autorității publice.

În consecință, Înalta

Curte va analiza în principiu această cerere de intervenție în interes propriu

în conformitate cu prevederile art. 49 și următoarele C. proc. civ. și apreciind

că nu există interes, o va respinge ca inadmisibilă.

Potrivit art. 1 alin.

(1) pct. 30 din Legea nr. 176/2010 aleșilor locali li se aplică dispozițiile

Legii nr. 176/2010.

Potrivit art. 87 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 „funcția de viceprimar este incompatibilă cu

funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager,

administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice

funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv

băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare,

la regiile autonome de interes național și local, la companiile și societățile naționale,

precum și la instituțiile publice”.

Conform adresei din 20

septembrie 2011 transmisă de către O.N.R.C., persoana evaluată a deținut sau

deține următoarele calități:

a deținut funcțiile de administrator și asociat în cadrul

SC U.S.A.V.P. SRL, ; în perioada 27. 10. 2005 -24 septembrie 2007: a deținut

funcția de administrator în cadrul SC U.I. SRL, în perioada 20 iulie 1992 - 08

iulie 2009, respectiv calitatea de asociat în cadrul aceleiași societăți în

perioada 20 iulie 1992 - prezent; deține funcțiile de administrator și asociat

în cadrul SC A.S.Q. SRL în perioada 22 septembrie 2006 - prezent

Reclamantul a arătat că

nu mai deține funcția de administrator la SC U.I. SRL din data de 8 iulie 2009,

iar de la data de 9 mai 2009 SC A.S.Q. SRL și-a încetat temporar activitatea.

Potrivit art. 91 din

Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a

fi numit sau în cel mult 15 zile de la numire dacă există starea de

incompatibilitate sau în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a

legii.

Înalta Curte constată

că singurele dovezi făcute de reclamant în sensul că ar fi renunțat la funcția de

administrator sunt cele înregistrate la Registrul comerțului (fila 80 dosar

fond) (fila 57 dosar fond) (24 septembrie 2007 și 7 iulie 2007).

Spre deosebire de

recurentă, Înalta Curte apreciază că este nevoie de un înscris cu o dată certă

care să fie în sensul demisiei, retragerii, renunțării la funcție, mențiunile

nu trebuie în mod obligatoriu să fie înregistrate la Registrul Comerțului

pentru a avea valoarea intenției persoanei incompatibile de a renunța la

respectiva funcție. Este nevoie de un înscris, o mențiune cu dată certă, adică

să fie înregistrat la instituția, societatea,registratura care are atribuția de

a primi această cerere și ulterior să procedeze la înscrierea la Registrul

Comerțului.

Înscrierea mențiunii

la Registrul Comerțului are conotațiile legale de opozabilitate potrivit Legii nr.

26/1980 privind Registrul Comerțului și cu relevanță în ceea ce privește

intenția persoanei de a renunța la funcție prin prisma dispozițiilor Legii nr. 176/2010,

întrucât este singura dovadă în speță.

Cum singurele dovezi

sunt mențiunile de la Registrul Comerțului (fila 80, 57 dosar fond), pârâtul

recurent a concluzionat corect că starea de incompatibilitate se referă la

perioada 19 iunie 2008 – 8 iulie 2009 pentru că a deținut simultan funcția de viceprimar

al municipiului Curtea de Argeș cât și de administrator la SC U.I. SRL și perioada

19 iunie 2008 - în prezent calitatea de viceprimar și cea de administrator la SC

A.S.Q. SRL.

În raport de cele arătate

mai sus, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică, a interpretat greșit situația de fapt și normele incidente în

cauză, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge

în principiu, cererea de intervenție accesorie a SC V. SA ca inadmisibilă, va

respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 175/ F - Cont din 18 aprilie 2012 a

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în tot

sentința atacată, în sensul că:

Respinge, în

principiu, cererea de intervenție accesorie a SC V. SA, ca inadmisibilă;

Respinge acțiunea ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.