ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 345/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 15 iulie 2011, sub nr. 1685/54/2011, reclamantul B.C.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., Inspecția de Integritate, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută și, în subsidiar, anularea actului de constatare a stării de incompatibilitate emis de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la 14 iulie 2011 pe site-ul pârâtei a fost postat comunicat privind constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului.

Reclamantul a susținut s-a reținut în sarcina sa că în perioada iunie 2008-15 ianuarie 2009 a îndeplinit atât funcția de Primar al municipiului Orșova cât și pe cea de administrator la SC C. SRL Orșova, că în declarația de interese depusă la 30 iunie 2008, în calitate de primar în funcție, nu și-a declarat calitatea de administrator la SC C. SRL și că în declarațiile de interese de la data de 30 iunie 2008 și 15 ianuarie 2010 nu a specificat faptul că are calitatea de asociat la SC P. SRL, lucrarea din 17 noiembrie 2010. S-a arătat prin acțiunea că verificarea efectuată a depășit limitele sesizării ce privea numai starea de incompatibilitate, raportată la calitatea de administrator, fiind încălcate prevederile Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind informat despre declanșarea procedurii de evaluare a averii și în acest sens nedepunând la dosar nici un punct de vedere, în condițiile în care în cuprinsul comunicatului A.N.I.

se specifică faptul că „prin adresa din 20 iunie 2011, reclamantul a fost înștiințat cu privire la faptul că au fost identificate diferențe semnificative între averea dobândită și veniturile realizate S-a arătat că sancțiunea prevăzută expres la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 pentru această situație este nulitatea absolută pentru toate actele întocmite de inspectorul de integritate, dovada vătămării fiind indubitabilă. În ceea ce privește evaluarea presupusei stări de incompatibilitate, s-a arătat faptul că sub aspect procedural au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, care prevăd că „raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare”.

Pe fond s-a arătat că pârâta a reținut în mod eronat starea de fapt pentru că, în realitate, din înscrisurile depuse la dosarul ce formează lucrarea din 17 noiembrie 2010, rezultă că la momentul validării mandatului de primar (25 iunie 2008), SC P. SRL era dizolvată și că nu a exercitat efectiv funcția de administrator al SC C. SRL în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009, în condițiile în care data încetării mandatului de administrator și a numirii în funcție a noului administrator B.R.M. a fost 15 ianuarie 2009 (având specimen de semnătură de la 16 ianuarie 2009). S-a mai susținut că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerțului au rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, neavând relevanță sub aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 produc înscrisurile, data încheierii judecătorului delegat.

La data de 19 iulie 2011, s-a mai înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. 1686/54/2011, și acțiunea prin care reclamantul B.C.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., Inspecția de Integritate, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută și, în subsidiar, anularea actului de constatare a stării de incompatibilitate emis de aceasta, respectiv a raportului de evaluare din 12 iulie 2011, care i-a fost comunicat la data de 15 iulie 2011. Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2012, Dosarul nr. 1686/54/2011 a fost conexat la dosarul cu numărul mai vechi, respectiv cel cu nr. 1685/54/2011. Pârâta A.N.I., Inspecția de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității absolute a raportului de evaluare, invocată de reclamant, iar pe fond, respingerea contestației ca nefondată.

La data de 16 ianuarie 2012 au formulat cereri de intervenție în interes propriu intervenientele B.R.M. și SC C. SRL Orșova. La aceeași dată, 16 ianuarie 2012, au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantului intervenienții J.T. și S.S.L. În motivarea cererilor de intervenție în interes propriu, cele două interveniente au arătat, în esență, că, începând cu data de 24 iunie 2008, reclamantul nu a mai exercitat efectiv funcția de administrator la SC C. SRL, aceasta fiind exercitată de intervenienta B.R.M. și, prin urmare, au solicitat admiterea acțiunii reclamantului. În motivarea cererilor de intervenție accesorie, cei doi intervenienți J.T. și S.S.L., au arătat, în esență, că reclamantul le-a comunicat cetățenilor chiar din ziua alegerii că a renunțat la orice funcție avută.

La termenul din data de 11 mai 2012, conform celor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, instanța a admis în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții S.S.L. și J.T. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 566 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B.C.A. și cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții B.R.M., S.S.L. și J.T., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., Inspecția de Integritate. Pentru a pronunța această soluție, în ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenientele B.R.M.

și SC C. SRL, instanța a constatat că intervenientele nu au invocat nici un drept propriu, nu au cerut ca pârâta și reclamantul să fie obligați la vreo pretenție în favoarea lor, netinzând deci să câștige pentru ele pretenția care face obiectul litigiului dintre reclamant și pârâtă. Curtea de Apel a admis în principiu și cererile de intervenție accesorie formulate de intervenientele B.R.M. și SC C. SRL. Cu privire la excepția nulității raportului de evaluare, având în vedere afirmația privind identificarea de diferențe semnificative între averea dobândită și veniturile realizate, s-a constatat că aceasta nu este cuprinsă în raportul de evaluarea contestat, din 12 iulie 2011, ci doar în comunicatul de pe site-ul A.N.I., cu care instanța nu este investită.

Cu privire la aspectul, că nu i-a fost comunicat reclamantului raportul de evaluare în termen de 5 zile de la finalizare, instanța a constatat că și acesta este neîntemeiat întrucât raportul a fost întocmit la data de 12 iulie 2011 și a fost comunicat reclamantului la data de 15 iulie 2011, așa cum recunoaște chiar reclamantul prin acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1686/54/2011, dosar care a fost conexat la cauza de față. Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin raportul de evaluare din 12 iulie 2011, întocmit de A.N.I., Inspecția de Integritate s-a constatat că în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009, reclamantul B.C.A. a exercitat simultan atât funcția de primar al municipiului Orșova, cât și funcția de administrator al societății comerciale SC C. SRL Orșova, identificându-se astfel elemente în sensul existenței unei incompatibilități.

De asemenea, s-a reținut că nedeclararea deținerii calității de administrator al SC C. SRL la capitolul 2 din declarația de interese depusă de reclamant, după validarea mandatului de primar, respectiv la data de 30 iunie 2008, constituie indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. S-a avut în vedere în considerentele sentinței atacate că prin sentința civilă nr. 350 din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Orșova a fost validată alegerea reclamantului în funcția de primar al Municipiului Orșova, iar conform mențiunilor din registrul comerțului, reclamantul a deținut până la data de 19 ianuarie 2009 și calitatea de administrator la SC C. SRL Orșova.

Față de aceste împrejurări, judecătorul fondului a constatat că în mod corect pârâta a reținut că, în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, atâta timp cât acesta a deținut în această perioadă și calitatea de primar și pe cea de administrator al SC C. SRL Orșova, nerenunțând la funcția de administrator al SC C. SRL în termenul prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Apărarea reclamantului, cum că la momentul validării mandatului de primar, SC P. SRL era dizolvată, a fost apreciată ca nerelevantă întrucât prin raportul de evaluare nu s-a reținut starea de incompatibilitate în raport cu această societate, ci numai în raport cu societatea

SC C. SRL.

În ceea ce privește împrejurarea că a renunțat la calitatea de administrator în termenul legal, s-a constatat că rezultă din înscrisurile depuse la dosar că prin actul adițional la actul constitutiv al SC C. SRL, a fost revocat din funcția de administrator al SC C. SRL, însă că acest act adițional a fost încheiat și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți la data de 15 ianuarie 2009, această modificare fiind înscrisă în registrul comerțului la data de 19 ianuarie 2009 în baza încheierii judecătorului delegat din 19 ianuarie 2009. S-a apreciat de către instanța fondului că simpla menționare în registrul de ședințe și deliberări al SC C. SRL la data de 24 iunie 2008 a numirii ca administrator a doamnei B.R.M.

și obținerea specimenului de semnătură de către noul administrator la data de 24 iunie 2008, neurmate de efectuarea operațiunilor de înmatriculare sau publicare, atrag inopozabilitate actelor, fiind corect neluate în considerare de către pârâtă în cursul verificărilor efectuate, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului „înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea în M. Of. al României, partea a IV-a”, iar neînregistrarea mențiunilor este sancționată de art. 5 alin. (2) cu inopozabilitatea.

A reținut instanța, din actele dosarului, că reclamantul nu a mai exercitat efectiv funcția de administrator al SC C. SRL de la data validării ca primar al orașului Orșova, însă s-a considerat că această stare de fapt nu are relevanță în cauză, atâta timp cât Legea nr. 176/2010 sancționează atât exercitarea efectivă a unei funcții cu încălcarea obligațiilor legale privind starea de incompatibilitate [art. 25 alin. (1)], cât și simpla existență a stării de incompatibilitate [art. 25 alin. (3)]. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect reținut în raportul de evaluare, privind faptul că nedeclararea de către reclamant a calității de administrator al SC C. SRL la capitolul 2 din declarația de interese din data de 30 iunie 2008, apărarea reclamantului, cum că din eroare a menționat calitatea de acționar, în loc de cea de administrator, s-a arătat că nu poate fi analizată în cauza pendinte, ea putând fi analizată în cadrul dosarului penal, putând constitui o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul B.C.A. și intervenienta SC C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele invocate de ambii recurenți sunt comune și se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii având ca obiect raportul de evaluare a stării de incompatibilitate privind pe recurentul-reclamant B.C.A. încheiat de intimată la 12 iulie 2011. Recurenții arată că în raport de probele administrate, pe situația de fapt sentința recurată este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul existenței unei incompatibilități între funcția de Primar al Municipiului Orșova și funcția de administrator al unei societăți comerciale, recurenta SC C. SRL în ceea ce-l privește pe recurentul B.C.A.

În recursurile declarate se arată că în mod greșit s-a apreciat că recurentul-reclamant nu a renunțat la calitatea de administrator în termenul legal de 15 zile în condițiile în care calitatea sa de administrator a încetat la data de 24 iunie 2008 când a fost numită ca administrator B.R.M., după această dată funcția fiind exercitată efectiv, inclusiv în raporturile cu terții de o altă persoană.

Faptul că modificările aduse actului constitutiv din ședința din data de 24 iunie 2008 nu au fost înregistrate la Registrul comerțului nu este culpa recurentului-reclamant, iar inopozabilitatea față de terți a modificărilor nu are legătură cu existența unei stări de incompatibilitate, care a încetat în termenul legal de 15 zile de la data validării reclamantului ca Primar la data de 24 iunie 2008. Se solicită admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării ca nelegal a raportului de evaluare din 12 iulie 2011 emis de intimata A.N.I. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate Curtea le va aprecia pentru următoarele considerente, ca fondate, în cauză fiind îndeplinite în opinia instanței de control judiciar condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. aplicarea greșită a legii în raport de situația de fapt. În cauză prima instanță, prin soluția de respingere recurată, a menținut în mod greșit și nelegal raportul de evaluare din 12 iulie 2011 al A.N.I. având ca obiect constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului-recurent B.C.A. în calitatea sa de primar, ales în funcție publică și calitatea de administrator la o societate comercială.

Prin raportul de evaluare din 12 iulie 2011 întocmit de intimată s-a constatat în raport de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat recurentul-reclamant începând cu data de 25 iunie 2008, dată la care a fost validat în funcția de primar al Municipiului Orșova și până la data de 19 ianuarie 2009, dată la care a fost înregistrat actul adițional din 24 iunie 2009 la Registrul Comerțului, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 100 din 19 ianuarie 2009. S-a apreciat în actul de constatare că recurentul-reclamant s-a aflat în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009 în stare de incompatibilitate deoarece a deținut concomitent funcția de primar al localității susmenționate și calitatea de administrator al SC C. SRL până la data de 19 ianuarie 2009 data efectuării mențiunilor privind schimbare administratorului la Registrul Comerțului.

În mod greșit prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea recurentului-reclamant și cererile de intervenție formulate în interesul acestuia menținându-se raportul de evaluare contestat, deoarece pe situația de fapt, în mod greșit s-a apreciat că reclamantul se află în situație de incompatibilitate cu funcția de primar, deoarece acesta și-a încetat calitatea de administrator al SC C. SRL, prin revocarea sa conform actului adițional din data de 24 iunie 2008. De la data retragerii din funcția de administrator, care a fost înregistrată în registrul de ședințe și deliberări al SC C. SRL inclusiv noul specimen de semnătură al noului administrativ, retragerea și-a produs efectiv efecte de la acea dată, data manifestării de voință unilaterală și nu de la data înregistrării la Registrul Comerțului.

Data de 19 ianuarie 2009, reprezintă data opozabilității față de terți conform art. 5 din Legea nr. 26/1990, dar nu are legătură cu răspunderea personală a reclamantului, respectiv cu situația de incompatibilitate reținută în actul de constatare. Înalta Curte apreciază că înregistrarea mențiunilor în Registrul Comerțului nu reprezintă o condiție necesară producerii efectelor revocării în planul răspunderii personale a titularului ei, ci doar în ceea ce privește opozabilitatea acestui act față de terți. Revocarea reclamantului din funcția de administrator a devenit efectivă la data de 24 iunie 2008, dată de la care, astfel cum în mod corect s-a reținut de instanța de fond, în raport de contractele depuse, recurentul-reclamant nu a mai exercitat efectiv funcția de administrator al SC C. SRL, această funcție fiind exercitată de soția sa în calitate de nou administrator.

În mod greșit prima instanță a înlăturat această stare de fapt în condițiile în care recurentul-reclamant B.C.A. cu respectarea dispozițiilor art. 91 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 161/2003, care stabilesc modul de rezolvare a situației de incompatibilitate a aleșilor locali, și-a rezolvat starea de incompatibilitate în termenul legal, 15 zile de la validarea sa ca primar renunțând la calitatea sa de administrator al SC C. SRL.

În condițiile în care revocarea sa a fost înregistrată în registrul societății la data de 24 iunie 2008 și a reprezentat o revocare certă, serioasă în raport de actele încheiate ulterior de societate, în care nu mai figurează reclamantul ca administrator, ea și-a produs efectele în planul răspunderii personale, inclusiv în privința stării de incompatibilitate de la acea dată 24 iunie 2008, neavând importanță, în sensul dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 data înscrierii acestei mențiuni în Registrul Comerțului, respectiv data de 19 ianuarie 2009. În acest sens este și jurisprudența majoritară a Curții, în care s-a reținut că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei sau revocării, în prezenta cauză, la organul competent să ia act de această manifestare de voință și nu are importanță, sub aspectul reținerii stării de incompatibilitate, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului.

În mod greșit și nelegal prima instanță a apreciat că data înscrierii mențiunii în Registrul Comerțului, respectiv data de 19 ianuarie 2009 privind revocarea reclamantului din funcția de administrator, produce efecte juridice, sub aspectul existenței stării de incompatibilitate, Curtea apreciind că retragerea din funcția de administrator, ca manifestare certă de voință la data de 24 iunie 2008 produce efecte juridice în sensul vizat de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Față de considerentele expuse, Curtea constatând că motivele de recurs sunt fondate, în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul B.C.A.

și cererile de intervenție accesorie. Va dispune anularea raportului de evaluare din 12 iulie 2011 emis de pârâta-intimată A.N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de B.C.A. și SC C. SRL împotriva sentinței nr. 566 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul B.C.A. și cererile de intervenție accesorie. Dispune anularea raportului de evaluare din 12 iulie 2011 emis de pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.