ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 586/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea formulată de reclamanta A. și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate (ANI), anularea Raportului de Evaluare nr. x, întocmit de Agenția Națională de Integritate, obligarea acesteia din urmă la publicarea pe site a dispozitivului hotărârii ce se va pronunța ca urmare a admiterii prezentei acțiuni, reprezentând o reparare a prejudiciului moral cauzat subsemnatului prin emiterea acestui act vătămător. . : În motivarea acțiunii se arată că în data de 22.06.2012 s-au validat mandatele de consilieri locali cât și cele de viceprimari, prin HCL nr. 267/22.06.2012, respectiv HCL nr. 270/22.06.2012. în concret, în data menționată, reclamantul a început exercițiul funcției de viceprimar. Anterior ocupării funcției de viceprimar, reclamanta a deținut funcția de președinte în cadrul B.. Menționează faptul că a renunțat la funcția de președinte. Ca atare, în data de 06.07.2012 a confirmat scriptic renunțarea la calitatea sa de membru și președinte al B., declarația fiind tehnoredactată și autentificată de notarul public C.. Astfel, în 14 zile de la validarea mandatului său de viceprimar, a renunțat efectiv la funcția de președinte și membru în cadrul acestei Asociații. În ceea ce privește activitatea didactică întreprinsă în cadrul Universității Sapientia, reclamantul arată că a desfășurat această activitate între anii 2008-2010, aspect constatat și în raportul de evaluare. Mai apoi, din perspectiva perioadei analizate sub aspectul existenței conflictului de interese, a menționat că această perioadă este cuprinsă între datele de 22.06.2012 - 27.10.2015. Astfel, subliniază ideea potrivit căreia, este irelevantă perioada în care a fost cadru didactic la această Universitate, având în vedere că funcția de viceprimar am ocupat-o după 2 ani de la încetarea oricărui raport cu D..

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 290 din 28 septembrie 2017, a admite excepția inadmisibilității acțiunii față de pct. 3 din cadrul Raportului de evaluare. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva Raportului de Evaluare nr. x/28.02.2017 întocmite de Agenția Națională de Integritate. În argumentele expuse în susținerea soluției, insanța, în esență a reținut că reclamanta este și în prezent președinte al B. întrucât declarația notarială nu poate avea efectul de pierdere a calității de președinte și membru al asociației. Conform adresei x/15.11.2016 transmisă de către Ministerul Justiției - Registrul Asociaților și Fundațiilor rezultă faptul că reclamanta A. deține calitatea de președinte în cadrul B.. Nu are relevanță prin urmare îndeplinirea unor acte curente ale asociației de către vicepreședintele acesteia deoarece cu toate că are calitatea de membru în conducerea asociației reclamanta și-a păstrat până la acest moment calitatea de președinte. În ceea ce privește apărarea conform căreia în calitate de viceprimar poate invoca prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003 și să dețină și calitatea de președinte în cadrul unei asociații, Curtea nu neagă această posibilitate, însă în aceste condiții trebuia să nu participe în comisia de evaluare și selecționare a solicitărilor de finanțări nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului Cluj-Napoca alocate pentru activități nonprofit de interes local unde a selectat printre proiectele eligibile și cele depuse de B.. În raport de această stare de fapt, instanța a reținut că în mod corect că s-a făcut în mod corect aplicarea disp.art. 70 și 71 din Legea 161/2003. Aceste prevederi reglementează principiul supremației interesului public, astfel că prin natura funcției cu care a fost investit, consilierul local slujește interesele comunității din care face parte, ceea ce impune ca în cazul existenței unei împrejurări care ar aduce asociației cu care o relație de angajament un avantaj să nu abuzeze de poziția pe care o deține și să nu participe la luarea procesului decizional.

Calea de atac exercitată și motivele înfățișate Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta A., în condițiile art. 493 C. proc. civ. Invocând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat, in principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Reiterând modalitatea de soluționare a cauzei și în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond a ignorat conținutul textelor legale incidente în cauză, respect regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor, după cum sunt prevăzute în O.G. nr. 26/2000 precum și a celor care reglementează conflictul de interese reglementat de Legea nr. 161/2003. În ceea ce privește deținerea calității de Președinte a B. de către recurentă, se constată încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta a susținut că, așa cum s-a arătat în cuprinsul acțiunii formulate, în curs de 14 zile de la validarea mandatului de viceprimar, recurenta a renunțat scriptic, în formă autentică, prin declarație autentificată de către notarul public C., la funcția de președinte în cadrul asociației. Participarea la adoptarea HCL nr. 194/09.04.2013, prin care, printre altele, au fost atribuite anumite beneficii patrimoniale B., nu poate conduce la reținerea unui conflict de interese, susține recurenta, întrucât nu mai deținea funcția de președinte al acestei asociații încă din 06.07.2012. Cu toate acestea, instanța a interpretat în mod restrictiv dispozițiile art. 6 și art. 21 Ordonanța nr. 26/2000, considerând că în lipsa îndeplinirii formalităților prevăzute în acest act normativ, funcția de președinte nu poate înceta, chiar dacă în fapt, recurenta nu a mai exercitat nicio atribuție în cadrul asociației, toate actele care angajau asociația fiind redactate și semnate de către vicepreședintele E.. Chiar dacă după demisia recurentei, domnul F., fondator al asociației, a încercat să înregistreze declarația notarială prin care a renunțat la această funcție, la Judecătoria Cluj-Napoca, demersul a eșuat, întrucât cei care activează în cadrul Registrului Asociațiilor și Fundațiilor au susținut că o astfel de mențiune poate fi înregistrată doar în baza unui proces-verbal al AGA. După acest moment, s-a încercat în nenumărate rânduri convocarea AGA, procesul eșuând de fiecare dată, drept urmare a lipsei de cvorum. Mai susține recurenta că, că potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanța nr. 26/2000, într-adevăr numele primilor membrii ai unei asociații vor fi prevăzuți în actul constitutiv al acesteia, iar la nivel teoretic, orice revocare a acestora ar trebui să conducă la modificarea actului constitutiv. Cu toate acestea, modificarea actului constitutiv trebuie sa fie si posibilă. Instanța nu a ținut cont de particularitățile prezentei cauze, afirmând că starea de fapt, respectiv demisia subsemnatei, este contrazisă de prevederile legale mai sus amintite. Recurenta a susținut că a urmat toate demersurile legale pentru a evita orice încălcare a legii, însă, lipsa unui hotărâri AGA prin care să fie constatată demisia mea, nu îi poate fi imputată. După cum prevede art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pentru modificările actului constitutiv, este necesară întrunirea unui cvorum de cel puțin o pătrime la prima convocare și de cel puțin o cincime la cea de a doua convocare, realizată în lipsa întrunirii cvorumului la prima convocare. Așa cum a arătat, încercările de convocare a adunării generale au eșuat, recurenta neavând o altă opțiune legală pentru a emiterea acestei hotărâri, motiv pentru care demisia mea nu a putut fi constatată printr-o hotărâre AGA. În ceea ce privește necesitatea înscrierii în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a oricăror modificări a actului constitutiv, această prevedere este reglementată doar pentru a asigura opozabilitatea față de terți, pentru a se evita prejudicierea acestora prin modificarea structurilor de conducere din cadrul asociațiilor. Susține recurenta că o eventuală modificare a actului constitutiv al unei asociații nu dobândește caracter obligatoriu de la data înscrierii, ci de la data adoptării. În același sens, Înalta Curte a arătat prin Decizia nr. 345/2014 că renunțarea la calitatea de administrator în cadrul unei societăți a primarului din Orșova, nu este condiționată de înscrierea în Registrul Comerțului: "Înalta Curte apreciază că înregistrarea mențiunilor în Registrul Comerțului nu reprezintă o condiție necesară producerii efectelor revocării în planul răspunderii personale a titularului ei, ci doar în ceea ce privește opozabilitatea acestui act față de terți. Revocarea reclamantului din funcția de administrator a devenit efectivă în 24 iunie 2008, dată la care, astfel cum în mod corect s-a reținut în fond, în raport de contractele depuse, recurentul reclamant nu a mai exercitat efectiv funcția de administrator al SC. C. S.R.L., această funcție fiind exercitată de soția sa, în calitate de nou administrator." Așadar, după cum a arătat, raporturile dintre recurentă și B. au încetat de la data autentificării declarației notariale prin care a renunțat la această funcție, din data de 06.07.2012. Negarea acestei situații conduce la încălcarea dispozițiilor constituționale, prin nesocotirea dispozițiilor art. 41 din Legea Fundamentală, potrivit căruia: "Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a tocului de muncă este liberă." Într-o societate democratică, o persoană nu poate fi obligată să dețină o funcție contrar propriei voințe, drept urmare a lipsei îndeplinirii unor chestiuni birocratice. Aspecte privitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, care a condus la încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta a punctat că, în prezenta speță, condiția necesară pentru existența unei conflict de interese, așa cum este definit în art. 70 1 din Legea nr. 161/2003, respectiv interesul patrimonial, nu este îndeplinită, tocmai în baza considerentelor mai sus prezentate. In măsura în care recurenta nu a mai avut nicio legătura cu B., încă din 06.07.2012, nu se poate susține că a urmărit satisfacerea unui interes patrimonial propriu la momentul adoptării HCL nr. 194/09.04.2013, prin care au fost atribuiți 9.000 de RON asociației. Chiar dacă, după cum în mod corect a susținut instanța, prevederile art. 70 si art. 71 din Legea nr. 161/2003 reglementează principiul supremației interesului public, în această situație nu se poate pune problema încălcării acestuia, nici măcar la nivel ipotetic, tocmai drept urmare a lipsei oricărui interes patrimonial al recurentei, în ceea ce privește adoptarea HCLnr. 194/09.04.2013. La momentul adoptării hotărârii care face obiectul discuției, s-au respectat principiile dictate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv; imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, renunțând în prealabil la funcția de președinte al B., chiar dacă această calitate nu ar fi condus la existența unei stări de incompatibilitate.

Apărările formulate în cauză Intimata- pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat. În esență, în susținetra apărărilor a arătat că în mod corect instanța de fond a menținut raportul de evaluare emis de agenție și în care s-a reținut o situație de conflict de interese în sarcina recurentei, conflict de interese generat de încălcarea dispozițiilor art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 și ale art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 19 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 5 februarie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea formulată de către intimată, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Reclamanta A. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/28.02.2017 întocmit de Agenția Națională de Integritate. Prin acest Raport de evaluare s-a constatat faptul că reclamanta A. în calitate de viceprimar al municipiului Cluj-Napoca a încălcat dispozițiile legale privind conflictul de interese astfel: conflict deinterese prev.de art. 70 din Legea 161/2003 coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea 215/2001 și art. 77 din Legea 393/2004 deoarece în perioada exercitării mandatului de ales local a participat la deliberarea și adoptarea votând pentru conform procesului-verbal de ședință aferent Hotărârii Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 194 din 09.04.2016 prin care a fost alocată suma de 90.000 RON B. în cadrul căreia persoana evaluată deține funcția de președinte, suma alocată având ca scop promovarea comportamentului ecologic în Cluj-Napoca având un interes de natură patrimonială. S-a constatat de asemenea conflictul de interese prev.de disp.art. 301 C. pen. întrucât se identifică existența indiciilor cu privire la posibila săvârșire a infracțiunii de conflict de interese de către reclamanta A., întrucât în exercitarea atribuțiilor de serviciu respectiv atribuțiilor de ales local a participat la inițierea proiectului de hotărâre a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194 din 09.04.2013 privind alocarea sumei de 1.390.000 RON de la bugetul local pe anul 2013 pentru activități non profit de interes local al instituțiilor de cultură, învățământ și ONG-urilor locale, precum și la deliberarea și adoptarea (votând pentru) acesteia conform procesului-verbal de ședință prin care au fost alocate suma de 30.000 RON Universității Sapienția - Facultatea de Științe și Arte pentru organizarea festivalului internațional al filmului G. arătând în perioada 2008-2010 a beneficiat de la D. de venituri în sumă de 4232 RON în calitate de cadru didactic plătit cu ora. Ca atare, Agenția Națională de Integritate a dispus comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate precum și Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca pentru informare și luarea măsurilor ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia și sesizarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către A. a infracțiunii prev.de art. 301 din C. pen. În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației referitoare la sesizarea Parchetului întocmită în temeiul art. 17 din Legea 176/2010. În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 "persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ". Articolul 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, recunoaște persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanța de contencios administrativ. Însă, Înalta Curte apreciază că dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanța de contencios administrativ se referă la conflictul de interese de ordin administrativ și nu la cel de natură penală, deși textul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincție. Dreptul unei autorități sau instituții de a sesiza existența unor indicii privind săvârșirea unei infracțiuni nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, pentru că sesizarea nu este un act emis în regim de putere publică, un astfel de drept nefiind de esența regimului de putere publică și nefiind apt să vatăme un drept recunoscut de lege sau interes legitim, întrucât sesizarea nu produce prin ea însăși efecte juridice. Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Este de menționat că nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, Înalta Curte constată că actul ce constituie obiectul cauzei, chiar dacă este denumit act de constatare, nu constată existența unui conflict de interese sau starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamanta. Prin acest raport pârâta a dispus sesizarea parchetului în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii. Astfel fiind, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestarea lui în instanța de contencios administrativ, astfel că în mod corect instanța fondului a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil. Cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză. Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamantă prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.", iar conform art. 77 din același act normativ: "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 71, principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea integritatea transparența deciziei și supremația interesului public". Persoanele care dețin funcții publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de pozițiile pe care le dețin și să obțină anumite beneficii pentru ei, soți, rude sau alte persoane, în considerarea funcției lor. Dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că: "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.". În cauză sunt incidente și prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora: "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociație sau fundație din care fac parte", precum și dispozițiile art. 77 din aceeași lege, potrivit cărora: "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă" Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese, în ceea ce o privește pe reclamantă, iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate. O primă critică în cadrul recursului formulat o reprezintă greșita interpretare de către instanța de fond a prevederilor legale incidente (citate anterior), în ceea ce privește existența conflictului de interese administrativ, în sensul că instanța și-a formulat raționamentul în baza art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, considerând că reclamanta a urmărit promovarea intereselor B., votând pentru adoptarea în ședința din consiliu, a proiectului de hotărâre, prin care a fost alocată asociației suma de 90.000 RON. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, această critică, apreciind că, așa cum reiese din actele administrate în cauză, reclamanta în calitate de consilier local ales viceprimar al Municipiului Cluj-Napoca a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 194 din 09.04.2016 prin care a fost alocată suma de 9.000 RON B.. Astfel, în data de 22 iunie 2012 s-au validat mandatele de consilieri locali cât și cele de viceprimari, prin HCL nr. 267 din 22 iunie 2012, respectiv HCL nr. 270 din 22 iunie 2012, data la care recurenta-reclamantă a început exercițiul funcției de primar. Din apărările formulate de recurenta- reclamantă cu privire la starea de conflict de interese reținută de către inspectorul de integritate în concluziile raportului de evaluare, acesta a declarat că renunță la calitatea de membru și președinte al B. pentru dezvoltarea comunității, la data de 6 iulie 2012, aspect care nu a fost adus cunoștința asociaților. În virtutea art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., instanța la termenul de judecată din data de 6 septembrie 20117 a solicitat lămuriri în sensul dacă această calitate de membru nu îi oferă posibilitatea de intervenire în problemele interne ale asociației, cum ar fi alegerea unui nou președinte. Astfel că în urma solicitării recurentei și dispusă de către judecătorului fondului, s-a administrat și depus la dosarul cauzei, registrul acestei asociații de unde rezultă că această declarație a fost consemnată la poziția 30 în data de 29.10.2012 (fila x ds. Fond vol. II). Așadar, probele administrate înaintea primei instanțe rămân dobândite cauzei iar în cauza de față, instanța a dispus completarea lor constatând că sunt necesare pentru soluționarea cauzei fiind la aprecierea sa recurgerea la una sau la alta din opțiuni în funcție de situația concretă din fiecare cauză. Ca un argument suplimentar, practic, recurenta-reclamantă A. a avut la îndemână un interval de timp (4 luni de zile), de la data declarației (6 iulie 2012) dată în fața notarului public C. pentru a aduce la cunoștința B. și pentru a fi urmată de acte interne inclusiv de schimbarea din cadrul asociației și data de 29 octombrie 2012 când a fost înregistrată această declarație în Registrul de Asociații și Fundații în care se face publicitatea. Ca atare, din înscrisurile administrate în cauză și depuse la dosarul cauzei (fila nr. x și urm. ds fond vol. II) atestă că această declarație dată în fața notarului public C. nu poate avea efectul de pierdere a calității de președinte și membru al asociației. Mai mult decât atât, din cuprinsul adresei x/15.11.2016 transmisă de către Ministerul Justiției- Registrul Asociaților și Fundațiilor, reiese că recurenta- reclamanta A. deține calitatea de președinte în cadrul B., conform modificăriii din 13 aprilie 2010-ds. instanță nr. 9449/211/2010. Este evident, că recurenta-reclamanta și-a păstrat calitatea de președinte condiderând în mod eronat că declarația notarială ar fi suficientă pentru a demonstra că nu mai exercită faptic această funcție din momentul renunțării efective. Respingerea probei cu martori este pe deplin justificată fiind contrară celor consemnate în înscrisurile administrate în cauză în legătură cu ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lor. Prin urmare, dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. 1) și g) din Ordonanța 26/2000 cu privire la asociații și fundații, coroborate cu prevederile art. 21 alin. (2) lit. c) din Ordonanța 26/2000 îsi găsesc aplicabilitatea, având în vedere că pierderea calității de asociat se poate face doar în baza statutului asociației act care nu a fost depus, iar schimbarea conducerii asociației se poate face doar în baza hotărârii adunării generale urmată de înscrierea modificării în registrul asociaților și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația conform art. 33 din O.G. nr. 26/2000. Deci regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor este reglementat de Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, nicidecum de Legea Registrului Comerțului, iar Ministerului Justiției nu i se aplică aceleași prevederi legale ca Oficiului Registrului Comerțului. Referitor la criticile privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, care a condus la încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În lumina celor expuse în cadrul paragrafelor deciziei prezente, se conchide, fără urme de dubiu, faptul că prin adoptarea și votarea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194/09.04.2013, B. (asociație în cadrul căreia A. deține calitatea de președinte) a beneficiat de suma de 9.000 RON pentru "Promovarea comportamentului ecologic în Cluj-Napoca. În cadrul ședinței Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca din 09.04.2016, ședință în urma căreia s-a adoptat Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194/09.04.2016, recurenta-reclamanta avea obligația de a anunța la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii; de a se abține de la deliberarea și adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă. Abținerea de la deliberare și adoptarea hotărârii presupune ca persoana care a declarat că se află în conflict de interese să nu fie prezentă fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel de consemnări neregăsindu-se în procesele-verbale ale respectivelor ședințe ale consiliului local, fiind deci încălcate dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004. Conflictul de interese privind aleșii locali este reglementat de prevederile Legii nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. În raport cu prevederile legale precum și a datelor și informațiilor transmise de către Primăria municipiului Cluj-Napoca, județul Cluj, cu privire la A. au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, întrucât a existat un interes de natură patrimonială pentru B. (asociație în cadrul căreia aceasta deține calitatea de președinte), prin participarea acesteia la inițierea proiectului de Hotărâre a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194/09.04.2013 privind alocarea sumei de 1.390.000 RON de la bugetul local pe anul 2013 pentru activități nonprofit de interes local ale instituțiilor de cultură, învățământ și ONG-urilor locale, conform anexei, precum și la deliberarea și adoptarea (votând "pentru") acesteia, conform procesului-verbal de ședință aferent. De altfel, acest interes nu trebuie neapărat să se și materializeze, opțiunea legiuitorului fiind ca simpla existență a acestuia la nivel potențial să fie suficientă pentru a fi reținută incidența conflictului de interese. Așa fiind, în speță nu prezintă relevanță cuantumul folosului material obținut efectiv de asociație, ci producerea unui beneficiu material în favoarea acestuia prin deliberarea și votul favorabil exprimat de recurentă la adoptarea hotărârilor Consiliului local și posibilitatea prefigurării acestui beneficiu, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor ce-i reveneau potrivit legii. Susținerea recurentei în sensul că probele administrate în cauză nu relevă un interes personal de natură patrimonială, iar faptele imputate nu se circumscriu sferei de aplicabilitate a conflictului de interese, nu pot fi reținute. Finanțările obținute se înscriu în sfera noțiunii de beneficiu din conținutul conflictului de interese, întrucât aceste finanțări au constituit resurse financiare pentru asociație, ce reprezintă un avantaj patrimonial ce a fost oferit asociației și prin contribuția recurentei-reclamante. Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuție existența unui folos material concret, ci simpla posibilitate a anticipării deciziei autorității, neprezentând relevanță faptul că recurenta-reclamantă nu a fost remunerată pentru activitatea desfășurată în cadrul asociației (o astfel de împrejurare nefiind, de altfel, imputată acesteia prin raportul de evaluare contestat în prezentul dosar). Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere în mod expres și situația în care beneficiul/avantajul viza o asociație sau fundație, deci o persoană juridică care de regulă desfășoară activitate non-profit. Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..