ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5851/2019

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de către pârâtă, solicitând admiterea contestației și, pe fond, anularea raportului, ca o consecință a constatării inexistenței cazului de incompatibilitate a reclamantului în exercitarea funcției de membru al Consiliului de Administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului R.A., pe de o parte, iar, pe de altă parte, cea de membru al Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică.

Prin sentința civilă nr. 299/2016 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate; a anulat raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de pârâtă în lucrarea nr. 17985/A/II/23.04.2013 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.350,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței de fond, a declarat recurs, în termen, pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea contestației formulate de reclamant, cu consecința menținerii, ca temeinic și legal, a Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016, precum și a diminuării cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.

În drept, recurenta- pârâtă Agenția Națională de Integritate a dezvoltat critici ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, invocând următoarele:

Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și art. 87 alin. (1) lit. d) din Lega nr. 161/2003.

În speță, activitatea de evaluare s-a efectuat pe perioada exercitării funcției publice de viceprimar a intimatului și anume pe perioada 19.06.2008-29.04.2014, cu respectarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Intimatului îi sunt imputate două stări de incompatibilitate reglementate de Legea nr. 161/2003, act normativ în vigoare la data deținerii funcției de viceprimar.

În cauză nu este vorba despre o aplicare retroactivă a legii, atât timp cât verificarea se raportează în interiorul perioadei prevăzute de art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Legea nr. 161/2003 conține norme de drept material, iar procedura de evaluare și sancționare a acestora este stabilită de Legea nr. 176/2010, care cuprind norme procedurale .

Din evaluarea datelor și documentelor transmise, a rezultat că sunt aplicabile dispozițiile legale prin care sunt reglementate incompatibilitățile specifice aleșilor locali, respectiv prevederile art. 87 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 161/2003.

Intimatului îi sunt imputate două stări de incompatibilitate reglementate de Legea nr. 161/2003, în vigoare la data deținerii calității sale astfel că, în mod corect, raportul de evaluare a avut în vedere perioada în care intimatul a avut funcția de viceprimar.

În mod nelegal, în opinia recurentei, a reținut instanța de fond că, raportat la dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, constatarea incompatibilității este lipsită de finalitate practică, întrucât raportul de evaluare produce efecte juridice întrucât atrage și decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul Legii nr. 176/2010, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

În ceea ce privește situația de incompatibilitate generată de deținerea simultană, în perioada 18.03.2009-30.04.2009, atât a funcției de viceprimar al Comunei Ilva Mică, jud. Bistrița-Năsăud, cât și a funcției de administrator-membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA, în mod nelegal susține recurenta că instanța de fond a reținut că intimatul nu s-a aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Susține recurenta că intimatul-reclamant nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate, în termenul prevăzut de lege, astfel cum prevăd dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Recurenta nu este de acord cu motivarea instanței de fond potrivit căreia "...fiind permisă menținerea calității de consilier local rezultă că reclamantul poate avea în această calitate de consilier local orice funcție pe care legea o recunoaște consilierilor locali...".

În fapt, este vorba despre un mandat legal conferit reprezentanților Consiliului local prin art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011 dar și de un mandat convențional al Consiliului Local către persoanele desemnate ca reprezentanți în Consiliul de Administrație al școlii.

Prin urmare, starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 este generată prin simpla deținere simultană a două funcții/calități incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiții.

Potrivit art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, viceprimarul își păstrează și calitatea de consilier local, dar totodată aceste două calități sunt prevăzute și stabilite în mod distinct de legislația în vigoare.

În concluzie, apreciază recurenta că soluția instanței de fond este nelegală.

De asemenea, critică și soluția primei instanțe în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciind că onorariul de avocat este disproporționat.

Intimatul- reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nelegal și nefondat.

În opinia intimatului, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 trebuie interpretat în sensul că este aplicabil situațiilor juridice născute sau apărute după intrarea în vigoare a legii, respectiv după 05.09.2010.

Pe fond, susține că, la data de 30.04.2009 a solicitat demisia din funcția de membru al consiliului de administrație astfel că starea de incompatibilitate a încetat.

În ceea ce privește cazul de incompatibilitate legat de calitatea de membru al consiliului de administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică, apreciază că nu există, astfel cum corect a reținut prima instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

II.1. Prin raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut că intimatul-reclamant, în timp ce deținea calitatea de viceprimar al comunei Ilva Mică, a deținut simultan și următoarele funcții: în perioada 18.03.2009-30.04.2009 a deținut și funcția de administrator-membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului S.A.; în perioada 15.09.2010-15.09.2014 a deținut și funcția de membru al consiliului de administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică.

S-a reținut că intimatul-reclamant a încălcat prevederile art. 87 alin. (10 lit. d) din Legea nr. 161/2003, situație ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010.

II.2. Instanța de control judiciar apreciază că motivul de recurs invocat cu privire la faptul că, în mod greșit, prima instanță a reținut aplicarea retroactivă a legii, este întemeiat.

În acest sens, Înalta Curte constată că procedura de evaluare s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate de Legea 176/2010, însă din punctul de vedere al dreptului material, faptele au fost analizate și încadrate juridic în prevederile Legii nr. 161/2003, în vigoare pe întreaga perioadă supusă evaluării.

Potrivit prevederilor art. 25 din Legea 176/2010:

"(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective. în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta si dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. (2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective. (4) Prin derogare de la dispozițiile speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment."

Aceste dispoziții legale au fost interpretate de Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 418/2014, prin care a statuat că "prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate..."

În aceeași decizie, instanța constituțională a menționat că: "pentru a integra prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua în litera și spiritul Legii nr. 176/2010, astfel încât acestea să corespundă voinței reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conținutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existența unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcție eligibilă, prevăzută de art. 1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea menționează că, în litera și spiritul legii, poate subzista doar interpretarea potrivit căreia o persoană care a ocupat, spre exemplu, funcția de consilier local sau județean și cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încălcarea regimului privind conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio altă funcție eligibilă (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.)."

Ca atare, textul de lege în discuție nu instituie norme de drept material în baza cărora să se definească starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, ci stabilește doar sancțiunea aplicabilă, odată constatată definitiv existența unei abateri de la regimul integrității.

Fiind o sancțiune administrativă, aceasta urmează regula în vigoare momentului aplicării ei, respectiv data rămânerii definitive a raportului de evaluare, așa cum prevede legiuitorul chiar în cuprinsul normei criticate.

Această constatare nu se opune considerentelor Curții Constituționale din decizia 483/2013.

Astfel, s-a reținut în acea decizie că nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea nu produc efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor, urmând a-și găsi aplicare de la data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Or, menționarea în raportul de evaluare a prevederilor art. 25 din Legea 176/2010 nu poate conduce la anularea acestuia, de vreme ce sancțiunea urmează a fi aplicată doar la momentul rămânerii definitive a acestui raport, iar la acea dată este evident că norma în discuție se afla în realitatea juridică, deci nu se pune problema aplicării retroactive a unui text de lege la situații ce nu erau născute la momentul intrării ei în vigoare.

Este evident că nu pot fi aplicate norme de drept material referitoare la existența stării de incompatibilitate sau conflict de interese la fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a textelor de lege ce sancționează astfel de abateri de integritate, întrucât partea nu este în măsură să-și adapteze comportamentul la consecințe juridice în vigoare.

Însă, Legea nr. 176/2010 reprezintă o reglementare de procedură, referitoare la competențele A.N.I. și procedura de evaluare a situațiilor de incompatibilitate și conflict de interese, iar prevederile art. 25 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile. Astfel, interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă, însăși Curtea Constituțională statuând că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii, asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Această interpretare este conformă celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002:

"o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare."

În aceste condiții, nu poate fi validată concluzia instanței de fond prin care s-a reținut o aplicare retroactivă a legii.

II.3. În ceea ce privește deținerea simultană, de către intimatul-reclamant, a funcției de viceprimar al comunei Ilva Mică și a funcției de administrator-membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului S.A, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe prin care a s-a dispus anularea raportului de evaluare este corectă, fiind aplicate în mod just dispozițiile legale incidente speței.

Într-adevăr, intimatul-reclamant a fost numit în funcția de administrator-membru în consiliul de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului, la data de 18.03.2009 de către Adunarea Generală a B..

Din conținutul Hotărârii emise la data de 18.03.2009, rezultă că numirea membrilor consiliului de administrație a fost realizată în vederea înființării Regiei Publice Locale "Ocolul Silvic Plaiurile Heniului", prin reorganizarea structurii silvice proprii "Ocolul Silvic Plaiurile Heniului".

La aceeași dată a fost emisă Hotărârea privind înființarea R.A. "Ocolul Silvic Plaiurile Heniului", fiind întocmit și actul constitutiv.

Situația de fapt reținută de către prima instanță este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv de extrasul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului coroborat cu încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului din care rezultă că, abia la data de 28.04.2009 a fost autorizată constituirea și funcționarea regiei autonome de interes public local Ocolul Silvic Plaiurile Heniului și s-a atribuit codul unic de înregistrare.

În aceste condiții, contrar susținerilor recurentei, anterior datei de 28.04.2009, intimatul-reclamant nu a exercitat funcția de administrator în cadrul regiei autonome, întrucât aceasta nu era încă în funcțiune și nu își desfășura activitatea.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;".

În speță, intimatul-reclamant a deținut funcția de administrator al regiei autonome, începând cu data constituirii și funcționări acesteia doar în perioada 28.04.2009-30.04.2009.

Dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 prevăd că "(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceasta funcție."

Intimatul-reclamant și-a data demisia la data de 30.04.2009 din funcția de administrator al regiei autonome, dată la care a și fost înregistrată iar, în urma demisiei, s-a emis hotărârea din data de 08.05.2009 prin care s-a dispus revocarea sa din funcție.

În consecință, se constată că intimatul a respectat prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, renunțând la funcția care a atras starea de incompatibilitate în cursul termenului de 15 zile, însă calculat de la data de când funcția de administrator putea produce efecte juridice, respectiv de la data înființării regiei autonome (28.04.2009) și nu de la data reținută în raportul de evaluare, întrucât în perioada 18.03.2009-28.04.2009 regia autonomă nici nu exista, fiind în curs de înființare, astfel că deținerea, de către intimat, a funcției de administrator timp de două zile a fost pur formală, hotărârea de constituire nefiind publicată în monitorul Oficial al României, iar certificatul de înregistrare a fost eliberat abia la data de 15.05.2009, astfel cum rezultă din extrasul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în concordanță cu argumentele prezentate prin hotărârea recurată, reține că intimatul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în ceea ce privește deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Ilva Mică și a funcției de administrator-membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului S.A astfel că se impune anularea în parte a raportului de evaluare și devine inutilă analizarea finalității practice a constatării stării de incompatibilitate.

II.4. Cu privire la perioada 15.09.2010-15.09.2014, când intimatul-reclamant a deținut și funcția de membru al consiliului de administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică, instanța de recurs apreciază că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;".

De asemenea, se rețin dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada 10.09.2012-20.09.2013, potrivit cărora "(2) a) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: ... a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților."

Din adresa nr. x/17.03.2015 emisă de Școala Gimnazială nr. 1 Ilva Mică rezultă că intimatul-reclamant a făcut parte din consiliul de administrație al unității de învățământ în perioada 15.09.2010-15.09.2014.

Din textul art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 se trage concluzia că pot face parte din consiliul de administrație al unei unități de învățământ un reprezentant al primarului și un reprezentant al consiliului local, și nu viceprimarul sau consilierul local.

Faptul că intimatul-reclamat a făcut parte din consiliul de administrație al școlii, în calitate de reprezentant al Consiliului Local, îi atrage în continuare starea de incompatibilitate întrucât, având calitatea de viceprimar, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 erau pe deplin aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, "Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut.", această dispoziție interpretându-se în sensul că, în cazul în care încetează funcția de viceprimar, acesta nu își pierde calitatea de consilier local și în niciun caz, să fie ignorate dispozițiile legale privind incompatibilitățile prevăzute în mod expres de Legea nr. 161/2003, în ceea ce privește funcția publică de viceprimar.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, " Prin aleși locali, în sensul prezentei legi, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene."

Chiar și în situația în care intimatul-reclamant a făcut parte din consiliul de administrație al unității de învățământ, în calitate de reprezentant al consiliului local, nu se pot înlătura de la aplicare prevederile lipsite de echivoc, cu caracter de normă specială, ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care instituie starea de incompatibilitate a funcției de viceprimar în raport cu funcția de membru al consiliului de administrație în cadrul unei instituții publice, astfel că nu se vor reține ca întemeiate apărările formulate de intimatul-reclamant și, implicit, nici argumentele avansate de prima instanță prin considerentele hotărârii recurate.

Instanța de recurs nu va aprecia ca fiind întemeiate nici susținerile intimatului referitoare la interdicția prevăzută de art. 15 alin. (1)

6

și art. 16

7

din Legea nr. 24/2000 întrucât instanța de judecată are rolul de a aplica actele normative în vigoare, și nu de la a le înlătura de la aplicare și, de asemenea, atributul instanței nu este de a emite critici asupra unui act normativ, fiind de competența Curții Constituționale în a verifica constituționalitatea unei legi.

De altfel, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în a reține starea de incompatibilitate în ipoteza deținerii simultane a funcției de primar/viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ.

Față de aceste considerente, se impune a se menține raportul de evaluare contestat, în ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută de recurentă pentru perioada 15.09.2010-15.09.2014, când intimatul-reclamant a deținut și funcția de membru al consiliului de administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va admite în parte contestația și se va anula în parte raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 în ceea ce privește cazul de incompatibilitate a intimatului-reclamant în exercitarea funcției de membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Instanța reține că, în recurs nu pot fi formulate critici privind cuantumul cheltuielilor de judecate acordate de instanța de fond, întrucât proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței în fața căruia se solicită acordarea acestor cheltuieli, astfel încât onorariul să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul soluționării fazei procesuale pentru care este cerut, motiv pentru care criticile nu pot fi primite în recurs, aceasta fiind o cale de atac în cadrul căreia pot fi invocate numai critici de nelegalitate.

În acest sens, în ședința din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin Decizia nr. 3, în dosarul nr. x/2019, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință și a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Instanța de recurs va avea în vedere însă prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., impunându-se reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta prin hotărârea recurată, de la suma de 2530,20 RON la suma de 2.800 RON, întrucât contestația a fost admisă în parte iar actul contestat a fost menținut parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 299 din 10 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, admite în parte contestația, anulează în parte raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 în ceea ce privește cazul de incompatibilitate a intimatului-reclamant în exercitarea funcției de membru al consiliului de administrație al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA.

Reduce cheltuielile de judecată la suma de 2.800 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.