ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3026/2019

HOTĂRÂRE
04.06.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3026/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27 mai 2016 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 8 din 13 ianuarie 2017, a constatat nelegalitatea Deciziilor nr. 216 din 6 martie 2013 și nr. 263 din 25 septembrie 2013 emise de Școala Gimnazială Bogdan Vodă în ceea ce privește numirea reclamantului ca membru în Consiliul de administrație, în calitate de reprezentant al primarului, respectiv primăriei, a admis cererea de chemare în judecată completată (precizată) formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Integritate și Școala Gimnazială Bogdan Vodă și, în consecință, a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27 mai 2016 emis de pârâta ANI și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta pârâtă a solicitat casarea sentinței, în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate și, pe fond, respingerea acțiunii în anulare.

În esență, recurenta a arătat că, analizând prevederile Legii nr. 161/2003, se constată faptul că acestea grupează în mod separat incompatibilități ale funcției de viceprimar și incompatibilități ale funcției de consilier local.

Conform prevederilor Legii nr. 215/2001, invocate și de instanța de fond, viceprimarul păstrează calitatea de consilier local, însă, atât timp cât funcția de viceprimar are un statut juridic individualizat, separat și diferit de cel al funcției de consilier local, acesta devine aplicabil cu prioritate.

Prin urmare, este greșit a considera că față de un viceprimar este exclusiv sau alternativ aplicabil, după cum interesele personale ale acestuia o cer, acel regim juridic mai convenabil.

În realitate, se aplică cu precădere statutul juridic al funcției de viceprimar, dacă acesta conține prevederi speciale funcției, având în vedere și faptul că funcția de viceprimar cumulează mai multe atribuții decât aceea de consilier local.

De aceea, este greșită interpretarea dată de instanța de fond în sens contrar, întrucât raportul de evaluare a fost emis cu respectarea prevederilor legale aplicabile funcției de viceprimar - în speță, art. 87 din Legea nr. 161/2003 - unde se prevede expres că funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, iar din textul invocat al Legii nr. 1/2011 modificat prin O.U.G. nr. 49/2014, se observă că această incompatibilitate nu a fost înlăturată expres pentru funcția de viceprimar, ci doar pentru cea de primar.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar în ședința publică din 8 mai 2019, apărătorul acestuia a invocat tardivitatea recursului declarat în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției de nelegalitate.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că recurenta pârâtă a exercitat recursul împotriva soluției date admisibilității și fondului excepțiilor de nelegalitate a Deciziilor nr. 216 din 6 martie 2013 și nr. 263 din 25 septembrie 2013 emise de Școala Gimnazială Bogdan Vodă cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, această soluție nu va face obiectul controlului judiciar, instanța de recurs nefiind legal învestită sub acest aspect.

În ceea ce privește recursul exercitat împotriva soluției pronunțate pe fondul acțiunii în anulare, Înalta Curte reține că intimatul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/27 mai 2016 emis de recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Acțiunea sa a fost admisă, prima instanță apreciind ca fiind nelegal actul administrativ contestat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentei pârâte circumscrise acestui motiv de recurs privind interpretarea și aplicarea greșită, prin sentința pronunțată, a prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Astfel, judecătorul fondului, cu ignorarea principiului de drept specialia generalibus derogant, nu a ținut seama de faptul esențial că incompatibilitățile funcției de viceprimar sunt prevăzute prin norme speciale, derogatorii și de la legea cadru a educației și de la cea a administrației publice locale.

Prin urmare, faptul că legiuitorul stabilește că viceprimarul își păstrează drepturile cuvenite în calitate de consilier local, dobândite prin statutul funcției publice de autoritate, nu îl derobează pe acesta de obligațiile impuse distinct în considerarea statutului funcției de viceprimar, între care obligația imperativă de evitare a stărilor de incompatibilitate.

Astfel, odată ales în funcția de viceprimar, deși intimatul reclamant, potrivit Legii nr. 215/2001 modificată prin Legea nr. 286/2006, păstrează calitatea de consilier local (statut care, într-adevăr, așa cum se arată în întâmpinare, nu este incompatibil cu cel de membru în consiliu de administrație al unei unități de învățământ), el este ținut să respecte îndatoririle și incompatibilitățile prevăzute distinct pentru noua funcție.

Or, art. 87 din Legea nr. 161/2003 stipulează expres că funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Această formă a legii a fost păstrată și după modificarea Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006, modificare ce și-a avut rațiunea în faptul că funcția de consilier local era ocupată în urma desfășurării unui scrutin electoral, consilierul local fiind învestit prin votul cetățenilor, în timp ce viceprimarul era desemnat ulterior, în ședință, prin voința membrilor consiliului local.

Chiar prin modificarea Legii nr. 1/2011 adusă de O.U.G. nr. 49/2014 (invocată de intimatul reclamant și reținută ca argument de instanța de fond), această incompatibilitate nu a fost înlăturată pentru funcția de viceprimar, ci doar pentru aceea de primar.

În plus, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată nici apărarea intimatului reclamant în sensul că menținerea soluției primei instanțe de constatare a nelegalității Deciziilor nr. 216 din 6 martie 2013 și nr. 263 din 25 septembrie 2013 emise de Școala Gimnazială Bogdan Vodă este de natură prin ea înseși să determine menținerea soluției de anulare a raportului de evaluare.

Astfel, deși potrivit art. 4 alin. (4) din (4) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a soluționat cauza fără a ține seama de actele a căror nelegalitate a fost constatată, în mod netemeinic și nelegal aceasta nu a făcut în continuare aplicarea prevederilor legale incidente la restul probatoriului administrat în cauză, din care rezulta că situația de incompatibilitate a intimatului reclamant a existat și a fost legal constatată de autoritatea recurentă independent de existența sau inexistența (din punct de vedere juridic) a deciziilor conducerii Școlii Gimnaziale Bogdan Vodă (prin care s-a luat act de calitatea intimatului reclamant de "reprezentant al Primăriei Bogdan Vodă" în Consiliul de administrație).

Relevanță în cauză sub acest aspect are exercitarea efectivă, de către intimatul reclamant, începând cu data de 6 martie 2013, a activității de membru în consiliul de administrație al școlii simultan cu funcția de viceprimar, exercitare materializată în prezența la ședințele consiliului de administrație, semnarea ordinilor de zi și a proceselor-verbale pentru ședințele la care a participat în calitate de reprezentant al primarului.

Mai mult, intimatul reclamant - deși a avut la dispoziție termenul de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 pentru a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla - nu a înțeles să facă niciun demers în acest termen pentru a renunța la calitatea care atrăgea această stare.

În sfârșit, față de claritatea textului art. 96 din Legea nr. 1/2011, care prevede că, în unitățile de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, între care sunt enumerați "un reprezentant al primarului" și unul, doi sau trei reprezentanți ai consiliului local, după caz, precum și a textului art. 87 din Legea nr. 161/2003, normă specială în ceea ce privește regimul incompatibilităților, care dispune expres că "(1) Funcția de primar și viceprimar, (...) este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, (...), precum și la instituțiile publice", Înalta Curte consideră ca fiind lipsită de orice fundament juridic apărarea intimatului reclamant în sensul că art. 96 din Legea nr. 1/2011 ar institui o excepție de la situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate în ceea ce privește soluția dată acțiunii în anulare.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea în anulare (inclusiv cererea accesorie privind cheltuielile de judecată) ca neîntemeiată.

Va menține doar dispozițiile sentinței privind admisibilitatea și fondul excepției de nelegalitate a Deciziilor nr. 216 din 6 martie 2013 și 263 din 25 septembrie 2013 emise de Școala Gimnazială Bogdan Vodă, dispoziții care nu au fost criticate printr-o cale de atac exercitată în termenul legal.

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 8 din 13 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Respinge acțiunea în anularea raportului de evaluare formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-06-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3497/2019
Asupra cauzei de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 februarie 2015, reclamanta A
ÎCCJ 2019-11-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5833/2019
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agen
ÎCCJ 2019-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 394/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu
ÎCCJ 2019-06-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 mai 2016, reclamantul A. a formul
ÎCCJ 2019-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Ape
Sursă