ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit în lucrările conexate x/A/II/21.10.2015 și x/A/II/16.10.2013 de către Agenția Națională de Integritate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 250/2016 pronunțată în data de 12 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul A., împotriva Raportului de evaluare x/29.03.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Reclamantul a considerat că sentința a fost dată cu nerespectarea disp. art. 425 C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de disp.art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât instanța fondului nu a pronunțat o hotărâre judecătorească care să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sale.

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută a raportului de evaluare, întrucât a fost emis cu nerespectarea disp. art. 20 alin. (1) raportat la art. 13 din Legea nr. 176/2010. Referitor la această excepție, Curtea de Apel Cluj a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile mai sus indicate întrucât a fost informat în legătură cu declanșarea evaluării, respectând regimul juridic al conflictelor de interese prin informarea x din 16.10.2013. Ulterior, ca urmare a conexării cu lucrarea nr. y din 21.10.2015, a fost înștiințat cu informarea nr. x/23.10.2015 în legătura cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților. Totodată, arata că, aceste informări au fost transmise la domiciliul său cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiindu-i solicitat un punct de vedere care a fost înregistrat la sediul ANI în data de 25.02.2016.

În opinia sa, judecătorul fondului a încălcat disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât în considerentele sentinței recurate nu a prezentat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și motivele pentru care a înlăturat solicitările sale, ci a reluat practic starea de fapt relatată de părți, fără a prezenta în concret care au fost considerentele care au format convingerea instanței în sensul respingerii solicitărilor sale.

Susține că în cuprinsul contestației a indicat în mod expres ca singura lucrare despre care a fost informat este lucrarea cu nr. x/A/II/16.10.2013, având ca obiect declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictelor de interese pe perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice.

În partea descriptivă a situației de fapt din raportul de evaluare se arată fără echivoc că au existat doua lucrări, respectiv lucrarea nr. x/A/II/16.10.2013 având ca obiect de verificare "conflict de interese" și lucrarea nr. x/A/II/21.10.2015 având ca obiect "evaluarea incompatibilităților". Nu a fost informat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu privire la existenta lucrării nr. y/A/II/2015 și cu privire la conexarea celor doua dosare, ci cu privire la modificarea obiectului evaluării din "conflict de interese" în "conflict de interese și incompatibilitate", împrejurări care contravin rigorii procedurii instituite de legiuitor prin Legea nr. 176/2010.

Totodată, a arătat în cuprinsul contestației că ansamblul considerentelor expuse în susținerea excepției nulității absolute a raportului de evaluare sunt menite să susțină și petitul subsidiar privind anularea raportului ca netemeinic și nelegal. Or, acest petit subsidiar nu a fost analizat de instanța fondului, care s-a limitat la efectuarea a doua constatări:

"a) emiterea de facturi fiscale urmată de plata și furnizarea produselor relevă existenta unui raport comercial între B. SRL și Comuna C.;

b) întrucât între B. SRL și Comuna C. s-au stabilit raporturi contractuale este incidentă încălcarea prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003."

Aceste doua fraze reprezintă practic motivarea instanței de fond prin care au fost înlăturate solicitările reclamantului și respinsă contestația formulată împotriva raportului de evaluare. Considerentele sentinței recurate cuprind o expunere a situației de fapt, o indicare a temeiurilor de drept, fără însă a se realiza o legătură, o concordanță între situația de fapt reținută și cea de drept invocată și fără a se motiva în fapt și în drept soluția de respingere a contestației.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la concluziile scrise depuse de intimata-pârâtă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin raportul de evaluare înregistrat sub nr. x/29.03.2016, intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant A. a încălcat legislația privind regimul juridic al incompatibilităților, având în vedere că, în perioada exercitării mandatului 2012 - 2016 de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei C. din Județul Cluj, societatea comercială SC B. SRL (la care acesta a deținut calitatea de asociat unic și funcția de administrator unic în perioada 11.04.2007 - 14.01.2013) a încheiat contracte comerciale de furnizare produse cu Primăria C. (achiziții directe de bunuri efectuate de primărie, în baza facturilor nr. x/205.12.2014 și nr. 224/14.11.2012), în baza cărora societatea a încasat suma de 3510 RON.

Prima instanță a confirmat soluția administrativă dispusă prin decizia contestată în cauză, arătând că temeiul acestei măsuri îl reprezintă art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") invocat de recurent este nefondat, potrivit considerentelor ce succed:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Totodată, constată instanța de control judiciar că, potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: "Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective".

În cauză s-a susținut de către recurentul reclamant încălcarea prevederilor art. 20 și art. 13 din Legea 176/2010, în sensul că nu a fost informat în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictelor de interese.

Astfel, cum și judecătorul fondului a constatat, instanța de control judiciar reține că nu există motiv de nulitate sub acest aspect, întrucât reclamantul A. în Dosarul nr. x/16.10.2013 a fost informat în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictelor de interese prin informarea x din 16.10.2013 iar ulterior ca urmare a conexării cu lucrarea y din 21.10.2015 reclamantul a fost încunoștințat cu informarea x/23.10.2015 în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților. Recurentul-reclamant a semnat de primire la data de 29.10.2015 conform filei x dosar fond.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, având în vedere că societatea comercială unde recurentul-reclamant deținea calitatea de asociat unic și administrator a încheiat contracte comerciale de furnizare produse cu Primăria comunei C.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că starea de incompatibilitate a consilierilor locali este în raport cu calitatea de asociat și administrator la societăți comerciale cu capital privat, care nu pot încheia contracte comerciale de furnizare de produse cu instituțiile aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local. Această incompatibilitate prevăzută de dispozițiile legale citate menționate anterior a fost instituită de legiuitor pentru evitarea oricărei situații de incompatibilitate/conflict de interese.

Dispozițiile legale reținute ca temei al stării de incompatibilitate în cauza de față au pornit de la scopul legii și anume asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și combaterea corupției.

Simpla deținere a unei demnități locale determină o obligație pentru consilierul local de a-și lua toate măsurile necesare pentru a nu încălca dispozițiile Legii nr. 161/2003 cu privire la conflictele de interese și incompatibilitate.

Corect susține intimata că nu prezintă relevanță faptul că încheierea contractelor s-a realizat în formă simplificată, dat fiind caracterul consensual al contractelor și faptul că a existat un acord de voință în scopul producerii de efecte juridice de natura celor identificate în prezenta cauză.

Art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu condiționează existența incompatibilității de o anumită modalitate de încheiere a contractului, textul referindu-se generic la "contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere."

Interdicția prevăzută de art. 90 nu este condiționată în vreun fel de natura sau cuantumul beneficiilor dobândite de către subiecții obligației, încălcarea ei intervenind ope legis în momentul încheierii contractelor.

Înalta Curte reține și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele, municipiile, județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.

Autoritățile administrației publice locale sunt, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe, municipii, în condițiile legii.

Prin urmare, ipoteza încheierii contractelor sub formă simplificată între societatea la care reclamantul era asociat unic și administrator și Consiliul Local C. se circumscrie dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, din moment ce recurentul face parte din autoritățile administrației publice locale a comunei și avea și calitatea atât de asociat cât și de administrator în cadrul respectivei societăți comerciale, iar raporturile juridice astfel stabilite fac parte din categoria contractelor comerciale avute în vedere de către legiuitor.

Intenția legiuitorului de a garanta îndeplinirea atribuțiilor aleșilor locali numai în scopul bunei administrări împiedică angajarea oricăror raporturi de natură comercială între alesul local și Consiliul Local pe care este chemat să o administreze, conform atribuțiilor prevăzute de lege, fiind de subliniat faptul că orice astfel de contract se răsfrânge asupra bugetului unității.

Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 496 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 250/2016 din 12 septembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

GGC - GV