ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2018

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x din 23 noiembrie 2015 emis de aceasta.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 63 din 03 martie 2016, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.

Împotriva Sentinței nr. 63 din 03 martie 2016 a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii în sensul anulării raportului de evaluare nr. x din 23 noiembrie 2015.

În esență, recurentul reclamant a criticat hotărârea primei instanțe, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe motiv că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa, câtă vreme nu a existat starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat, întrucât nu a exercitat calitatea de administrator și a renunțat în termenul prevăzut de lege la aceasta.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, depunând doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit Hotărârii nr. 71 din 03 iulie 2012 a Consiliului Local Baia Sprie, recurentul reclamant avea calitatea de consilier local (mandat iulie 2012 - iulie 2016) la data când a fost desemnat administrator unic al SC B. SRL (cu asociat unic Orașul Baia Sprie), conform art. 5.1 din Actul constitutiv anexă la Hotărârea nr. 75 din 18 iulie 2014 a Consiliului local.

Societatea menționată a fost înregistrată la data de 24 iulie 2014 în registrul comerțului (Certificat de înregistrare seria x nr. x din 28 iulie 2014 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului Maramureș).

Înalta Curte reține că, potrivit art. 88 din Legea nr. 161/2003, "(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ teritorială respectivă", iar în conformitate cu art. 91 alin. (3) din același act normativ, "Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție".

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat constant în practica instanței supreme, textul normei juridice trebuie interpretat teleologic, fiind evident - încă din denumirile Legii nr. 161/2003 și Legii nr. 176/2010 - că scopul acestor reglementări a fost acela de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoanele în cauză să adopte o conduită de natură să împiedice deturnarea atribuțiilor specifice funcției sau demnității publice în scop personal, interesând deci nu simpla deținere a unei funcții/calități considerate incompatibilă, ci exercitarea efectivă sau posibilitatea reală și imediată de a exercita respectiva calitate.

În această ordine de idei, se constată că societatea mai sus menționată a început să desfășoare efectiv activitatea preconizată, iar recurentul reclamant a înțeles să iasă din pasivitate, făcând demersuri pentru a pune capăt stării sale de incompatibilitate, abia la data de 9 septembrie 2014.

Această împrejurare rezultă din cererea de renunțare la funcția de administrator înregistrată la Primăria Orașului Baia Sprie la nr. 4899 din 09 septembrie 2014.

Înalta Curte nu poate primi apărarea recurentului întemeiată pe data de 9 august 2014, indicată olograf în cererea sa de renunțare, doar data certă fiind de natură - potrivit art. 278 C. proc. civ. - să asigure opozabilitatea înscrisului constatator al actului de renunțare, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare rezonabilă pentru care o cerere formulată la o anumită dată, cu scopul declarat de înlăturare a stării de incompatibilitate, ar fi fost înregistrată abia o lună mai târziu la o instituție în sediul căreia recurentul își desfășura activitatea de consilier local.

De altfel, potrivit informațiilor extinse comunicate cu adresa nr. x din 20 iulie 2015 de Oficiul Național al Registrului Comerțului, un nou administrator cu puteri depline al societății a fost desemnat abia la 30 septembrie 2014, în persoana numitei C., soția recurentului.

Este nefondată și susținerea recurentului în sensul că nu a încheiat niciun fel de acte de administrare, iar la hotărârile Consiliului local (ca asociat unic al societății) nu a votat niciodată în niciun fel, neexercitând deci calitatea de administrator al societății, întrucât - pe de o parte - această afirmație nu a fost dovedită, neexistând nici date care să susțină ipoteza unei eventuale suspendări activității societății, ci dimpotrivă, din datele comunicate de Registrul comerțului rezultă că societatea a depus periodic declarațiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, iar - pe de altă parte - potrivit celor expuse anterior, cererea de renunțare a fost înregistrată abia la data de 9 septembrie 2014, în condițiile în care mandatul de consilier local al recurentului a început la 3 iulie 2012.

Înalta Curte constată însă că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, în ceea ce privește menținerea integrală a raportului de evaluare, deși a reținut că a existat starea de incompatibilitate doar pe perioada 23 iulie 2014 - 9 septembrie 2014, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința atacată și, ca urmare a rejudecării, va admite în parte acțiunea, anulând parțial Raportul de evaluare nr. x din 23 noiembrie 2015 întocmit de intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate, numai în ceea ce privește perioada 9 septembrie 2014 - 3 octombrie 2014, menținându-l ca legal pentru perioada 23 iulie 2014 - 8 septembrie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 63 din data de 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite în parte acțiunea.

Anulează în parte Raportul de evaluare nr. x din 23 noiembrie 2015 în ceea ce privește perioada 09 septembrie 2014 - 03 octombrie 2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT