ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2016

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x din 24.03.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința nr. 251 din 05 decembrie 2014, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că este lipsit de relevanță din perspectiva inexistenței stării de incompatibilitate faptul că funcția de președinte al secției S.C. B. S.A. nu a fost remunerată. De asemenea, s-a mai arătat, faptul că reclamantul a demisionat din funcția respectivă anterior sesizării Agenției Naționale de Integritate nu este de natură a conduce la concluzia că în perioada în care reclamantul a exercitat funcția de președinte al secției S.C. B. S.A., concomitent cu funcția de judecător, acesta nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 101 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât potrivit dispozițiilor legale incidente constatarea existenței stării de incompatibilitate nu este condiționată de exercitarea sau nu la data sesizării Agenției Naționale de Integritate a funcției care atrage starea de incompatibilitate.

A mai reținut prima instanță că deținerea calității de acționar la S.C. B. S.A. concomitent cu funcția de judecător este necesară și suficientă pentru a se constata cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 102 lit. h) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, indiferent de motivele care au determinat reclamantul să participe în calitate de acționar la constituirea acestei societăți comerciale și să dețină această calitate până la radierea societății.

Câtă vreme potrivit evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului reclamantul a avut calitatea de acționar la S.C. B. S.A. în perioada 11.08.2008-2.12.2010, susținerile acestuia în sensul că a avut doar calitatea de acționar formal, "pentru a putea gira funcția de președinte onorific al Clubului" nu pot constitui temei pentru a aprecia că reclamantul nu a deținut calitatea de acționar al S.C. B. S.A. și că, astfel incompatibilitatea prevăzută de dispozițiile art. 102 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu a existat.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației formulate, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele:

- instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale referitoare la incompatibilitatea magistraților pe care le-a reținut, lărgind în mod nepermis aplicarea acestora la situații juridice nereglementate de lege. Astfel cum se cunoaște, incompatibilitățile instituite pentru diferite categorii de funcționari publici, în măsura în care reprezintă restrângerea legitimă a unor drepturi și libertăți, sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie la situații neprevăzute expres în legislație.

- cu caracter de principiu, este evident că în legislația României nu este prevăzută în mod expres în nici un fel incompatibilitatea funcției de judecător sau procuror cu calitatea de președinte sau acționar al unei structuri sportive prevăzute de art. 21 și urm. din Legea nr. 69/200 a educației fizice și sportului. Pentru a reține existența unei stări de incompatibilitate instanța de fond a extins, prin analogie, interdicțiile prevăzute în mod expres în art. 5, respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, efectuând o dublă asimilare:

i. a asimilat calitatea de președinte neremunerat al unei structuri sportive (S.C. B. S.A.) cu noțiunea de funcție publică prevăzută de art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

ii. a asimilat calitatea de acționar la o structură sportivă înființată potrivit Legii nr. 69/2000 cu calitatea de acționar la o societate comercială din cele reglementate de Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale.

- se apreciază că prevederile legale referitoare la competențele Agenției Naționale de Integritate de a face evaluarea incompatibilităților, de a efectua cercetarea prealabilă și de a întocmi raportul de evaluare se aplică doar pentru viitor, deci doar pentru situațiile juridice născute după 25 noiembrie 2007. Sancțiunile și întreg regimul juridic al incompatibilităților existente anterior acestei date nu pot fi decât cele de la momentul anterior înființării Agenției Naționale de Integritate, potrivit principiului tempus regit actum.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- recurentul face o interpretare eronată a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și ale Legii nr. 303/2004, adăugând la lege condiții noi pentru existența stării de incompatibilitate și anume existența aspectului economic prin realizarea de venituri din activități care atrage incompatibilitatea.

- Statutul secției S.C. B. S.A. se află sub incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind Legea educației fizice și sportului, conform cărora: " Cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înființate ca instituții publice în subordinea organelor administrației de stat, și au drept obiect de activitate performanța, selecția, pregătirea și participarea la competiții interne și internaționale."

- deținerea calității de acționar la S.C. B. S.A. concomitent cu funcția de judecător este necesară și suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate, indiferent de motivele care au determinat achiziționarea de acțiuni la o societate comercială.

- cu privire la principiul neretroactivității Legii nr. 176/2010, se arată că în cazul de față declanșarea evaluării și identificarea elementelor de incompatibilitate au fost constatate odată cu începerea evaluării declarațiilor de avere, a regimurilor privind incompatibilitatea și conflictele de interese ale recurentului, în baza prevederilor Legii nr. 161/2003, și au fost aplicate sancțiunile prevăzute de Legea nr. 176/2010, în vigoare la data identificării elementelor de incompatibilitate și la dispunerea sancțiunilor de către inspectorul de integritate, sancțiuni și proceduri care nu schimbă natura juridică a regimului privind incompatibilitățile sau încălcarea acestora de către recurent.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 31.05.2016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 4.10.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Agenției Naționale de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 1253/G/II din 24.03.2014.

Prima instanță a respins contestația formulată de reclamantul A. ca nefondată, iar reclamantul a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale.

Astfel, prin raportul de evaluare nr. 12531/G/II din data de 24.03.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat încălcarea de către reclamantul A. a legislației privind regimul incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 101 și art. 102 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, întrucât: a) în perioada 17.02.2004 - 31.03.2011 a deținut, concomitent cu funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice (președinte al secției de S.C. B. S.A.); b) în perioada 11.08.2008-02.12.2010, a deținut, concomitent cu funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, calitatea de acționar al S.C. B. S.A.

După cum a arătat și prima instanță, recurentul-reclamant nu contestă situația de fapt reținută în raportul de evaluare.

Potrivit dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției "Funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior".

De asemenea, art. 102 din același act normativ prevede că "Magistraților le este interzis: ... b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare sau financiare, companii naționale, societăți naționale ori regii autonome."

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată "Funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și a celor de instruire din cadrul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, în condițiile legii", iar art. 8 alin. (1) din același act normativ prevede că "Judecătorilor și procurorilor le este interzis:... c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome."

Din actele depuse la dosar rezultă că secția Fotbal a S.C. B. S.A. a fost constituită la nivelul Consiliului Local Panciu în condițiile Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, această instituție publică stabilind prin hotărâre Organigrama și Statul de funcții al Clubului.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind Legea educației fizice și sportului, conform cărora "Cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înființate ca instituții publice în subordinea organelor administrației de stat, și au drept obiect de activitate performanța, selecția, pregătirea și participarea la competiții interne și internaționale."

Or, față de aceste dispoziții legale, calitatea de Președinte al secției de S.C. B. S.A. reprezintă o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice, fiind evidentă încălcarea dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la starea de incompatibilitate ce rezultă din deținerea concomitentă a funcției de judecător și a calității de asociat la S.C. B. S.A., astfel cum a reținut și prima instanță, din adresa din 09 aprilie 2013 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că reclamantul a deținut, în perioada 11.08.2008 - 02.12.2010, calitatea de asociat la S.C. B. S.A., societate comercială dizolvată la data de 06.08.2010 și radiată la data de 02.12.2010.

La art. 2.2 din statutul acestei societăți, se prevede că societatea a fost înființată ca "structură sportivă, club sportiv profesionist, organizată ca societate sportivă pe acțiuni", iar conform art. 3 din statut societatea avea ca obiect principal de activitate "Activități ale cluburilor sportive", dar și activități secundare - comerț, servicii, alte activități, enumerate la art. 3.3 din statut.

Conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 69/2000 "cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăți sportive comerciale pe acțiuni, li se aplică regimul juridic al societăților comerciale, cu particularitățile din prezenta lege".

Rezultă, fără putință de tăgadă, că au fost încălcate astfel prevederile imperative ale art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În condițiile acestei situații de fapt și de drept, apare nefondată susținerea recurentului cum că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale referitoare la incompatibilitatea magistraților prin extinderea interdicțiilor prevăzute expres.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate, invocat de recurent, privind încălcarea principiului neretroactivității legii, consacrat constituțional, Înalta Curte constată că verificările au fost inițiate din oficiu de Agenția Națională de Integritate la data de 5.03.2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Prin urmare, întreaga procedură s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate în Legea nr. 176/2010, iar din punctul de vedere al dreptului material, faptele au fost analizate și încadrate juridic în prevederile art. art. 101 și art. 102 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vigoare în întreaga perioadă supusă evaluării, 17.02.2004 - 31.03.2011, cu respectarea principiului tempus regit actum.

De aceea, Înalta Curte constată că motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii în timp este nefondat.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 251 din 05 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 251 din 05 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2016.