ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2017

Decizia nr. 1289/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 23610/G/II din 5 iunie 2014, întocmit de pârâtă.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 72 din 5 martie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, susținând, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere.

Recurentul a susținut că prima instanță nu a avut în vedere prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 41/1994 care reglementează activitatea Societății Române de Televiziune, singura asimilare legală cu funcția de membru al Guvernului este, potrivit acestor dispoziții, funcția de președinte al Consiliului de administrație, această lege nefiind modificată după apariția Legii nr. 161/2003, astfel, incompatibilitățile membrilor consiliului de administrație fiind cele care rezultă din legea specială.

Totodată, a arătat că SC B. SA Galați, în al cărei consiliu de administrație este membru, se află în procedura falimentului, nemaidesfășurând activitate din anul 2014, și nu a mai primit vreo indemnizație pentru funcția deținută din anul 2011.

În opinia recurentului, hotărârea primei instanțe a interpretat excesiv dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, având în vedere doar litera legii, nu și spiritul pentru care a fost adoptată.

În concluzie, a susținut că în cauză nu se poate vorbi de încălcarea regimului incompatibilităților prevăzut de Legea nr. 161/2003, având în vedere obiectul de activitate al societății în discuție și situația juridică a acesteia la data evaluării și în prezent.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității căii de atac exercitate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 16 februarie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Raportul de evaluare nr. 23610/G/II din 5 iunie 2014, prin care Agenția Națională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, prin deținerea, începând cu 29 iunie 2010, funcției de membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Televiziune concomitent cu cea de administrator al SC B. SA, în sensul art. 88 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând încălcarea prevederilor legale sus-menționate.

Soluția Curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt relevată de înscrisurile administrate.

Astfel, în cauză, așa cum rezultă din actele depuse la dosar (Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr. 6 din 30 noiembrie 2009), se reține că, începând cu data de 30 noiembrie 2009, reclamantul deține funcția de administrator al SC B. SA.

Totodată, începând cu data de 29 iunie 2010, recurentul exercită funcția de membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Televiziune, fiind desemnat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 34/2010 din data de 29 iunie 2010,

Recurentul nu contestă situația de fapt, însă susține că singurele incompatibilități sunt cele prevăzute de Legea nr. 41/1994 - art. 23 alin. (4), care reglementează activitatea Societății Române de Televiziune, apreciind astfel că nu se află în stare de incompatibilitate, dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 fiind interpretate în mod excesiv.

Potrivit art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003: „Persoanelor care exercită următoarele demnități publice și funcții publice de autoritate (…): membrilor (..) comitetelor directoare ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune li se aplică (…) regimul incompatibilităților prevăzut în prezentul titlu pentru miniștri, respectiv, secretari de stat, precum și incompatibilitățile prevăzute în legi speciale".

În temeiul art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003: „Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu funcția de (…) administrator (…) la societățile comerciale”.

Conform art. 84 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 „Funcția de secretar de stat, funcția de subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora sunt incompatibile cu exercitarea altei funcții publice de autoritate, precum și cu exercitarea funcțiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) - i)”.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc existența unei stări de incompatibilitate, rezultată din deținerea concomitentă a funcției de membru al Consiliului de Administrație al Societății Române de Televiziune cu cea de administrator la o societate comercială.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor/calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, necontând exercitarea lor.

Totodată, dispozițiile speciale invocate (art. 23 alin. (4) din Legea nr. 41/1994) nu îl exonerează pe recurent de incompatibilitățile prevăzute de art. 99 și art. 84 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, nici susținerile recurentului potrivit cărora societatea, al cărui administrator este, se află în procedura falimentului, nemaidesfășurând activitate din anul 2014, și că nu a mai primit vreo indemnizație pentru funcția deținută din anul 2011 nu au relevanță, cadrul legal privind acordarea remunerației și procedura de faliment neavând vreo legătură cu obligația respectării regimului juridic privind incompatibilitățile.

Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 72 din 5 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM