ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2016

Decizia nr. 1640/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 50893/G/II din 6 noiembrie 2013, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de integritate.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 173 din 16 septembrie 2014, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Împotriva Sentinței nr. 173 din 16 septembrie 2014, a formulat recurs reclamantul A.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că instanța nu a ținut seama de motivele invocate în contestație și că pe parcursul mandatului de consilier local al Primăriei Panciu nu a avut nicio altă calitate incompatibilă cu interdicțiile atrase de funcția de consilier.

Recurentul a susținut că la data de 26 iunie 2013 a cesionat părțile sociale, iar în perioada cuprinsă între momentul validării mandatului de consilier și până la momentul cesiunii de creanță, societatea nu a încheiat niciun contract cu statul, respectiv cu Primăria Panciu, în cauză fiind aplicate greșit prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora activitatea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților poate fi efectuată pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Agenția Națională de Integritate a invocat nulitatea recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., arătând că motivele indicate de recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei, intimata - pârâtă a arătat că sentința este legală și temeinică, fiind interpretate și aplicate corect prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, expunându-și punctul de vedere asupra apărărilor din întâmpinare. De asemenea, a precizat că motivele de recurs formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității recursului, reținând că acesta a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile alin. (2) și (3) din același articol.

Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din data de 22 ianuarie 2016, când completul de filtru a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a căii de atac și că recursul nu poate fi soluționat potrivit art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care a fixat termen în ședință publică, pentru dezbateri contradictorii.

La data de 31 martie 2016, recurentul-reclamant a depus la dosar note scrise prin care a arătat că invocă un motiv nou de ordine publică, referitor la aplicarea greșită a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și încălcarea limitelor competenței administrative a Agenției Naționale de Integritate, aspecte pe care Înalta Curte le califică drept argumente în dezvoltarea motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a formulat și o cerere de sesizare a CJUE în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, în temeiul art. 267 din tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Această cerere a fost respinsă, motivat în ședința publică din data de 26 mai 2016, conform celor reținute în practicaua prezentei decizii, conform art. 425 alin. (1) lit. a) teza I, raportat la art. 233 C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de casare formulate de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conțin numai motive străine de natura cauzei.

În speță nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate și motivele de drept pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic, chiar dacă motivarea este foarte succintă.

Prin raportul de evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, cuprinse în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Situația de incompatibilitate reținută a constat în aceea că în perioada în care persoana evaluată a deținut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Panciu, societatea SIPROD SRL, al cărei asociat unic și administrator era, a încheiat cu Primăria orașului Panciu cinci contracte de lucrări (nr. 14.700 din 16 noiembrie 2009; nr. 11.656 din 20 octombrie 2010; nr. 6531 din 15 iunie 2011; nr. 9602 din 31 august 2011 și nr. 8707 din 20 iunie 2012), în baza cărora Primăria Orașului Panciu a efectuat către societatea menționată plăți în valoare totală de 1.951.564,99 RON.

În plus, s-a reținut că trei dintre contracte nu au fost menționate în declarațiile de interese din anii corespunzători, aspect în privința căruia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, considerând că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât tinde la a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a cadrului de reglementare a regimului incompatibilităților, din punctul de vedere al termenului în care se poate face evaluarea, al competenței administrative a Agenției Naționale de Integritate și al însuși conținutului stării de incompatibilitate.

Niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 176/2010 și din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010 „(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice.”

Din înscrisurile dosarului de fond rezultată că recurentul - reclamant a avut calitatea de consilier local în mandatul 2008 - 2012 (validat prin HCL Panciu nr. 2 din 27 iunie 2008) și în mandatul 2012 - 2016 (validat prin HCL Panciu nr. 23 din 21 iunie 2012).

Prin urmare, activitatea de evaluare declanșată prin nota nr. 17992/A/II din 23 aprilie 2013 și încheiată prin raportul nr. 50893/G/II din 6 noiembrie 2013 s-a desfășurat în termenul de 3 ani de la încheierea primului mandat și în cursul exercitării celui de-al doilea mandat, iar împrejurările care au generat starea de incompatibilitate datează din perioada 2009 - 2012, corespunzătoare primului mandat de ales local, astfel că instanța de fond a reținut corect respectarea, în speță, a prevederilor art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Textul normativ prin care este reglementată situația de incompatibilitate constatată în privința recurentului-reclamant este art. 90 din Legea nr. 161/2003, conform căruia „(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.

Acest articol este inclus în Capitolul III - Incompatibilități, Secțiunea a 4-a, Incompatibilități privind aleșii locali, din Titlul IV al Legii nr. 161/2003 și definește o situație juridică ce se încadrează în prevederile generale ale art. 80 din același act normativ: „Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu.”

Autoritatea publică în a cărei rază de competență intră activitatea de evaluare a incompatibilităților este Agenția Națională de Integritate, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010: „Activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) se desfășoară în cadrul Agenției Naționale de Integritate, înființată prin Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată, denumită în continuare Agenția. Pentru președintele și vicepreședintele Agenției, precum și pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii, a intereselor și a incompatibilităților se desfășoară în cadrul Consiliului Național de Integritate”.

Aleșii locali se înscriu în categoriile de persoane vizate de norma citată, figurând în art. 1 alin. (1) pct. 30 al Legii nr. 176/2010.

Atribuția prefectului, la care se referă recurentul-reclamant, este prevăzută în art. 92 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, și vizează nu activitatea de evaluare în sine, ci constatarea încetării de drept a mandatului de ales local, în situația în care a intervenit starea de incompatibilitate rezultată din încălcarea art. 90 al aceleiași legi.

Spre deosebire de incompatibilitatea prevăzută în art. 90 din Legea nr. 161/2003, care constă în interdicția generală a încheierii unor contracte între autoritatea publică și societatea al cărei asociat sau administrator este consilierul local, conflictul de interese definit în art. 70 din Legea nr. 161/2003 și art. 46 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, are în vedere situația punctuală în care alesul local participă la deliberare și la adoptarea hotărârilor în care, fie personal, fie prin soț, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Dată fiind organizarea administrației publice locale, așa cum este reglementată în Legea nr. 215/2001, împrejurarea că în contractele de lucrări nu figurează ca parte (autoritate contractantă) Consiliul Local al orașului Panciu, ci fie Primăria Orașului Panciu, fie Orașul Panciu, reprezentat de Primar, nu afectează legalitatea raportului de evaluare.

Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se organizează și funcționează autoritățile administrației publice locale [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001] și sunt persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniul propriu [art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001]; primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care grupează primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, având rolul de a duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului și de a soluționa problemele curente ale colectivității locale; primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție, [art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001].

Contractele de lucrări publice au fost încheiate în cadrul obiectivului „Reabilitare termică a blocurilor de locuințe din Orașul Panciu”, aprobat prin Hotărârea nr. 78 din 6 august 2009 a Consiliului Local al Orașului Panciu, adoptată în cadrul atribuției de aprobare a documentației tehnico - economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii [art. 36 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 215/2001].

În fine, deși nu a constituit un motiv de recurs formulat expres, s-a invocat doar în motivarea cererii de sesizare a CJUE cu o trimitere preliminară, Înalta Curte constată că nelegalitatea raportului de evaluare nu ar putea fi reținută nici prin prisma interpretării date de CJUE în cauza C - 201/14 (Bara), pentru că procedura reglementată în art. 20, raportat la art. 13 din Legea nr. 176/2010, presupune două etape care exclud prelucrarea unor date nepublice, personale, fără înștiințarea persoanei vizate:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, verificările se raportează exclusiv la informații publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, se pot solicita persoanelor fizice sau juridice date sau informații care nu sunt publice.

În speță, persoana evaluată a fost înștiințată prin Adresa nr. 18648/G/II din 25 aprilie 2013, transmisă prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire din data de 29 aprilie 2013, iar solicitările de informații către Primăria Orașului Panciu și Oficiul Național al Registrului Comerțului au fost transmise ulterior, conform înscrisurilor aflate în dosarul de fond.

Având în vedere toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 173 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.

Procesat de GGC - LM