ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3179/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.07.2014 sub nr. x/44/2014 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x din 11.07.2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, solicitând anularea acestui raport pentru nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 259/2014 din data de 22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta reclamantul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că hotărârea recurată prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de evaluarea cuprinde motive contradictorii și este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 176/2010 a Legii nr. 161/2003 și a normelor specifice care reglementează atribuțiile funcției de primar.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă faptul că sentința recurată cuprinde motive contradictorii în ceea ce privește analizarea motivului de nulitate absolută invocat privind raportul de evaluare contestat.

Se arată că prima instanță nu a analizat încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în sensul că verificarea sa în ceea ce privește declarația de avere și respectarea regimului incompatibilităților s-a făcut în baza unei sesizări anonime ca încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 27/2002 și a dispozițiilor Legii nr. 176/2010.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) și k) din Legea nr. 161/2003 în raport de situația de fapt și de probatoriul administrativ.

În esență recurentul-reclamant arată că față de el nu erau îndeplinite condițiile existenței celor două situații de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește cazul de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 recurentul-reclamant arată că în cauză nu era îndeplinite condițiile existenței situației de incompatibilitate între funcția de primar cu funcția de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale secțiilor comerciale de interes local. Se arată că societatea Compania de Utilități Publice "Dunărea S.A. Brăila" este un operator regional, fiind creată ca o asociație regională de dezvoltare intercomunitară și în consecință nefiind de interes local nu este îndeplinită situația expres prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) pentru constatarea situației de incompatibilitate.

În ceea ce privește cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 recurentul-reclamant arată că în cauză instanța de fond reținând situația de incompatibilitate în sensul unei activității remunerate în raport funcția publică de primar, nu a ținut cont de atribuțiile și obligațiile funcției de primar prevăzută de art. 63 din Legea nr. 215/2001 și H.G. nr. 1502/2009 în baza cărora s-a desființat Recesământul populației 2011. Iar primarul era obligat să participe la recesământul populației din perioada 18 octombrie 2011 - 4 decembrie 2011 având anumite obligații. Pentru această activitate și în baza Convenției civile din 16 noiembrie 2010 recurentul-reclamant a fost remunerat, beneficiind de o indemnizație, dar pentru acest venit nu au fost întocmite fișe fiscale, motiv pentru care nu a fost menținută suma în declarația de avere.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate și rejudecând admiterea contestației și anularea raportului de evaluare.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis în principiu conform încheierii din 26.01.2017. La dosar recurentul-reclamant a depus note de ședință, practică judecătorească în ceea ce privește cazul de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și concluzii scrise în termenul de amânare a pronunțării - filele 69-206 dos recurs.

Motivat Curtea în ședința publică din 10 octombrie 2017 a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, excepție invocată de către recurentul-reclamant și a respins cererea de suspendare formulată de către recurent.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în ceea ce privește cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 fiind îndeplinite în parte condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține existența unei motivări contradictorii a instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției nulității raportului de evaluare contestat.

În esență recurentul-reclamant invocă și în recurs nulitatea raportului de evaluare pe motiv că a fost întocmit în baza sesizării anonime cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care prevăd că " Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzute la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 27/2002.

În mod corect prima instanță a respins excepția nulității raportului în cauză fiind respectate dispozițiile O.G. nr. 27/2002. În prezenta cauză intimata a fost sesizată în lucrarea nr. 42681/S/II din 28.09.2012 în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, lucrare prin care instituția Prefectului Județului Brăila a transmis intimatei sesizarea numitului B. din satul Plopi Comuna Marasu prin care se reclamă încălcarea de către recurent a regimului incompatibilităților.

În raport de această situație de fapt în cauză nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 sau a O.G. nr. 27/2002.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat în parte în ceea ce privește cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În opinia Curții ca instanță de recurs prima instanță a apreciat greșit în sensul că reprezentarea recurentului în calitate de primar în adunarea generală din cadrul S.C. Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. Brăila încalcă regimul incompatibilităților prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Aceasta deoarece "Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. Brăila" este o societate comercială de interes regional care acționează pe un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrative ce are calitatea de acționar.

În acest sens există practică consolidată la nivelul ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal începând din 2014 cauzele S.C. Apă Canal S.A. Sibiu sau cauzele tip RAJA S.A..

Pentru aceste considerente Curtea constatând calitate de operator regional al S.C. Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. Brăila, Curtea va anula în parte raportul de evaluare în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile situației de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește cazul de incompatibilitate prevăzut deart. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, Curtea va menține raportul de evaluare care a constatat situația de incompatibilitate în care s-a afla reclamantul în calitate de primar care a desfășurat o activitate remunerată în țară și care nu se încadrează în categoriile de activități exceptate de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Fapt de necontestat recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 desfășurând în calitate de primar mai multe activități remunerate neavând relevanță că aceste activități remunerate au fost legale în raport de actele normative specifice.

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brăila prin adresa nr. x/G/II din 03 decembrie 2012 a comunicat că în perioada 2008-2012, A. a obținut venituri din salarii de la Primăria Mărasu, venituri din dividende, venituri din dobânzi și venituri din contracte/convenții civile astfel:

- de la Direcția pentru Agricultură Brăila conform Convenției Civile nr. 26 din 16 noiembrie 2010 privind utilizarea recenzorilor șefi la realizarea cercetării statistice "Recensământul General Agricol 2010" în localitatea Mărasu și a statului de plată RGA luna Februarie 2011- comuna Mărasu;

- de la Primăria Orașului Făurei a fost remunerat ca membru în comisia de evaluare a Planurilor de afaceri întocmite pentru proiectul Belșug în Bărăganu cu suma de 1.008 RON net, conform listei de idemnizații pe luna decembrie 2010;

- de la Instituția Prefectului Județul Brăila conform Convenției civile de prestări servicii nr. 1493 din 30 septembrie 2011 încheiată cu Instituția Prefectului Județul Brăila, având ca obiect prestarea de servicii de colectare a datelor pentru Recensământul populației și al locuințelor din anul 2011, activitate pentru care a încasat un venit net de 656 RON, iar pentru anul 2009 figurează în statele de plată la alegerile pentru Parlamentul European, la secția de votare nr. 206 comuna Mărașu, ca personal auxiliar unde a încasat un venit net de 84 RON.

Prin urmare, cuantumul modic al sumelor încasate de recurent, din desfășurarea activităților susmenționate nu este de natură să înlăture starea de incompatibilitate în care recurentul s-a aflat întrucât textul legal încălcat respectiv art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/32003 nu prevede decât interdicția desfășurării oricărei activități remunerate, nefiind condiționată de cuantumul remunerației încasate.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată și rejudecând va admite în parte acțiunea și în consecință:

Va anula în parte raportul de evaluare din 11.07.2014 în ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Va menține raportul de evaluare în ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 259 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite în parte acțiunea și în consecință:

Anulează în parte raportul de evaluare nr. 28950/G/II din 11.07.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate în ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003

Menține raportul de evaluare în ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzută de 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2017.