ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2015 reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/23.11.2015

Prin sentința civilă nr. 170/2019 din 21 noiembrie 2019, a Curții de Apel Galați pronunțată după trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 3659 din 26 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect contestație act administrativ, și a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/23.11.2015.

Împotriva sentinței civile nr. 170/2019 din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a invocat următoarele critici:

Perioada vizată de raportul de evaluare 20.06.2012 - 03.10.2012, intră sub incidența prevederilor art. 96 alin. (2) forma în vigoare aflată la acea dată, privitoare la starea de incompatibilitate a primarului, care avea obligația de a numi un reprezentant al său în consiliile de adminstrație.

În condițiile în care legiuitorul nu a reglementat în vreun fel aplicarea normelor art. 1 pct. 21 din O.U.G. nr. 49/2014, pentru situații juridice născute anterior, dar al căror efecte pot fi guvernate de un act normativ ulterior, ce înlătură practic, interdicția de cumul de funcții, este eronată soluția instanței de fond.

Normele ce reglementează regimul incompatibilităților sunt de strictă interpretare, astfel încât interdicția cumulului de funcții/calități nu poate fi asimilată unei sancțiuni penale sau contravenționale de natură să justifice aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii nr. 1/2011 în forma ulterioară a O.U.G. nr. 49/2014, ca și lege mai favorabilă, în sensul art. 15 alin. (2) din Constituție.

Mai arată recurenta-pârâta că soluția de unificare a practicii adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a stabilit constatarea stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 pentru situații anterioare modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014.

În drept a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură.

În speță, instanța de fond investită cu rejudecarea cauzei, prin Decizia nr. 3659 din 26 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea deciziei de casare cu trimiterea spre rejudecare, Înalta Curte a precizat că analizarea argumentului referitor la încălcarea principiului prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție trebuia precedată de examinarea tuturor celorlalte motive de fapt și de drept pe care reclamantul le-a invocat în sprijinul nelegalității raportului de evaluare prin cererea de chemare în judecată, dar și prin notele de ședință depuse pentru termenul din 31.03.2016, note considerate cerere modificatoare a acțiunii.

Prin această decizie, s-a pus în vedere instanței de fond ca în rejudecare să analizeze toate motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, pentru a se stabili dacă s-a aflat în starea de incompatibilitate reținută de Agenția Națională de Integritate, argumentul valorizat de prima instanță având relevanță sub aspectul legalității raportului de evaluare în ipoteza în care celelalte motive nu puteau fi reținute în sprijinul nelegalității acestui act administrativ.

Or, din analiza respectării acestei obligații se constată că instanța de fond nu a respectat obligațiile impuse de instanța de recurs din primul ciclu procesual, Curtea de Apel Galați nefăcând altceva decât să reia aceleași argumente prezente și în sentința anterior casată, această instanță prin conduita sa procesuală, încălcând prevederile art. 501 C. proc. civ.

În aceste condiții, în speță este incident motivul de casare al hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., instanța urmează să rejudece cauza, nemaiexistând în această situație posibilitatea procedurală de a retrimite cauza spre o a treia rejudecare.

Înalta Curte, în analiza pe fond a cauzei, în ceea ce privește situația de fapt reține că prin raportul de evaluare nr. x/23.11.2015 s-a stabilit că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul deținerii simultane atât a funcției de primar al orașului Însurăței, cât și a calității de membru al Consiliului de administrație al Grupului Școlar Industrial Însurăței, în perioada 20.06.2012-03.10. 2012.

Potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare, în perioada 20.06.2012 - 03.10.2012, cât timp reclamantul a deținut calitatea de membru în consiliul de administrație al unității școlare respective, în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: "a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

Art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a fost modificat prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, prevăzându-se că în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: "a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, primarul sau un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, primarul sau un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

Conform art. 87 (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice."

Înalta Curte prin raportare la textele de lege indicate mai sus și la situația de fapt reținută în raportul de evaluare, confirmată de poziția procesuală a părților și probatoriu adminstrat în cauză apreciază că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 20.06.2012-03.10. 2012, întrucât avea obligația să desemneze un reprezentant al său în cadrul Consiliului de administrație al Grupului Școlar Industrial Însurăței și nu să facă parte din consiliul respectiv, întrucât atrăgea starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Apărarea reclamantului privind incidența dispozițiilor Legii nr. 1/2011, așa cum a fost modificată în iunie 2014 prin O.U.G. nr. 49/2014, pe motiv că acestea au intrat în vigoare înaintea sesizării Agenției Naționale de Integritate și a întocmirii actului administrativ contestat, nu poate fi primită.

În același sens este jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, exemplificative fiind deciziile nr. 3205 din data de 20 octombrie 2015, nr. 3244 din data de 17.11.2016, nr. 2159 din data de 30 iunie 2016 și nr. 2629 din 18 octombrie 2016, respectiv, a constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014.

În perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, așa cum este Grupului Școlar Industrial Însurăței, ceea ce înseamnă că în consiliul de administrație al școlii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului și nu primarul însuși.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte apreciază, în raport de apărarea reclamantului că este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că reclamantul nu a fost remunerat și nu a realizat efectiv acte de administrație, sau în ședințele la care a participat acesta nu au fost dezbătute probleme patrimoniale ale școlii în raport cu autoritatea administrației publice locale. În speță, nu există o condiționare a aplicării prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, de aspectele invocate de reclamant. Față de această situația, instanța apreciază că intimatul-reclamantul nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcții, deținându-le simultan în perioada de referință, astfel că raportul de evaluare contestat este legal.

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, apreciind că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și în rejudecare va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 170/2019 din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauză respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.