ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea introdusă la data de 26.08.2020 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/7.08.2020 al ANI - Inspecția de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 402 din data de 17.11.2020, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 28.12.2020.

Prin sentința nr. 41 din data de 16.03.2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta Agentia Natională de Integritate - Inspecția de Integritate și a dispus anularea raportului de evaluare x/07.08.2020.

Împotriva sentinței nr. 41 din data de 16.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agentia Natională de Integritate.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 94 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 reținând, în mod greșit, faptul că funcționarul public nu se află în situația de incompatibilitate prevăzută de acest articol, fără să țină seama că suspendarea raportului de serviciu nu s-a produs în condițiile legii, respectiv în temeiul art. 514 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ci s-a efectuat în temeiul art. 515 alin. (1) din același act normativ:

"Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 514 alin. (1)" care are un alt regim juridic față de cel prevăzut de art. 514 alin. (1) lit. e).

În situația în care raporturile de serviciu ale intimatei-reclamante nu au fost suspendate în temeiul art. 514 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, nu este aplicabilă excepția prevăzută la art. 94 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare:

"b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale".

În speța de față, intimata-reclamantă începând cu data de 31.07.2006 deține funcția publică (consilier juridic) în cadrul Primăriei mun. Focșani - Serviciul juridic, contencios. Începând cu data de 10.01.2020 (în temeiul Ordinului prefectului județului Vrancea nr. 4/09.01.2020) deține funcția de director cancelarie în cadrul Instituției Prefectului - Județul Vrancea. Prin cererea înregistrată la Primăria Focșani sub nr. x/16.12.2019 a solicitat suspendarea prin acordul părților a raportului de serviciu, pentru un interes personal.

Relevantă este Decizia nr. 268/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia "Pe perioada suspendării raportului de serviciu, se suspendă îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, respectivul funcționar public precum și drepturile salariale aferente respectivei funcții publice, regimul incompatibilităților cât și cel al conflictelor de interese, rămân aplicabile respectivului funcționar public pe perioada suspendării din funcția publică, pe care acesta o deține în continuare".

Față de considerentele acestei decizii, recurenta-pârâtă învederează că pe perioada suspendării, doamnei A. nu i-a încetat calitatea de funcționar public.

În final, recurenta-pârâtă arată că, din analiza situației de fapt, contrar celor reținute de Curtea de Apel Galați, intimata-reclamantă A. contestă că în calitate de funcționar public, având raportul de serviciu cu Primăria Focșani suspendat prin acordul părților, începând cu data de 23.12.2019 a exercitat o funcție de director cancelarie în cadrul Instituției Prefectului Județul Vrancea, situație de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 96 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Față de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/7.08.2020 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a anulat raportul de evaluare nr. x/7.08.2020 emis de Agenția Națională de Integritate reținând, în esență, că intimata-reclamantă nu se află într-o situație de incompatibilitate așa cum prevăd dispozițiile art. 96 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Din analiza cererii de recurs rezultă că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect se invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 94 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, motivat de faptul că raporturile de serviciu ale intimatei-reclamante nu au fost suspendate în temeiul art. 514 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ, ci s-a efectuat în temeiul art. 515 alin. (1) din același act normativ.

La o primă analiză a dispozițiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă, iar motivul de casare nu este incident.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.", iar potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiași articol "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice", însă la alin. (2) lit. b) se menționează că "funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale (...)".

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă a susținut că, într-adevăr în cuprinsul art. 94 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ este reglementată o excepție, aceea că funcționarul ar putea să desfășoare o activitate în cadrul cabinetului demnitarului, numai cu condiția ca raportul să fie suspendat în condițiile legii, respectiv astfel cum o arată art. 514 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ, însă această condiție nu este îndeplinită în cauza de față.

Potrivit art. 514 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ:

"Raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public în următoarele situații: e) este încadrat la cabinetul unui demnitar".

Potrivit art. 515 alin. (1) din Codul administrativ:

"Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 514 alin. (1) pe o durată cumulată de cel mult 2 ani în perioada exercitării funcției publice pe care o deține. Durata suspendării se stabilește prin acordul părților și nu poate fi mai mică de 30 de zile."

Din actele dosarului de fond rezultă că intimata-reclamantă a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei municipiului Focșani din anul 2006, fiind numită în această funcție publică prin dispoziția primarului nr. 1374/31.07.2006, iar această funcție a fost exercitată neîntrerupt din data de 1.08.2006 și până la data de 09.01.2020. În luna decembrie 2019, ca urmare a propunerii de numire în funcția de director cancelarie în cadrul Cancelariei Prefectului Județului Vrancea, a formulat către angajatorul său, Primăria municipiului Focșani, cererea nr. x/16.12.2019 prin care a solicitat suspendarea raportului de muncă în condițiile art. 514 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de prima instanță incidența dispozițiilor art. 514 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ care reglementează suspendarea raportului de serviciu din inițiativa funcționarului public ca urmare a încadrării la cabinetul unui demnitar având în vedere faptul că, la aceeași dată - 19.12.2019, intimata-reclamantă a formulat o cerere de suspendare a raporturilor de serviciu în temeiul art. 515 din Codul administrativ, motivat de faptul că i s-a propus numirea pe postul de director al Cancelariei Prefectului Județului Vrancea începând cu luna decembrie, precum și o cerere prin care solicită suspendarea raportului de muncă în temeiul dispozițiilor art. 514 alin. (1) lit. e) și art. 514 alin. (2) din Codul administrativ.

În acest context, Înalta Curte având în vedere că ambele articole sus-menționate au ca efect suspendarea raporturilor de serviciu, va respinge critica recurentei-pârâte conform căreia intimata-reclamantă în calitatea sa de consilier juridic în cadrul Serviciului juridic, contencios al Primăriei municipiului Focșani nu a întreprins nicio acțiune pentru îndreptarea erorii din cererea formulată, fie prin contestarea în instanță a actului administrativ "Dispoziția primarului municipiului Focșani nr. 2244/23.12.2019" care i-a fost comunicată la data de 24.12.2019, fie prin înregistrarea unei noi solicitări în temeiul dispozițiilor art. 514 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ, de suspendare a raportului de serviciu cu Primăria municipiului Focșani în baza încadrării la cabinetul prefectului județului Vrancea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 41 din 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.