ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 06.03.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva raportului de evaluare din data de 15.02.2018 al Agenției de Integritate, Inspecția de Integritate solicitând admiterea contestației cu consecința anulării raportului de evaluare.

Prin sentința civilă nr. 566/2018, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 60/2019 din 26 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar casarea sentinței și, după rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu a analizat situația sa concretă, respectiv aceea că la momentul dobândirii calității de șef serviciu nu era ales local.

Totodată, a menționat recurentul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate argumentele sale, considerentul pentru care instanța de fond a dispus respingerea acțiunii fiind exclusiv cel prin care redă conținutul raportului de evaluare.

A mai arătat recurentul că nu a considerat și nici nu i s-a spus că ar exista vreun motiv de incompatibilitate.

A solicitat ca instanța să cenzureze hotărârea recurată sub aspectul posibilității de a fi realizată o individualizare a sancțiunii aplicate și că a demisionat din funcția de consilier ales, înțelegând și conformându-se dispozițiilor legale.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 al Agenției de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților începând din 27.06.2012, prin deținerea simultană a funcției de consilier local ales în cadrul Consiliului Local al Comunei Nănești, județul Vrancea și a funcției de șef de serviciu B. al Comunei Nănești, județul Vrancea, angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local al Comunei Nănești, județul Vrancea, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Un prim motiv de casare invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând recurentul că instanța a dispus respingerea acțiunii, însă singurul considerent este cel prin care se redă conținutul raportului de evaluare. În acest fel, hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate argumentele din cererea de chemare în judecată.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 din C. proc. civ., respectând garanțiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susținerile părților litigante, instanța judecătorească poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, motivarea să urmând să reliefeze raționamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluția pronunțată, cu arătarea acelor elemente esențiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent și suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguități și contradicții, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conținutul unui asemenea act procedural.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că și acesta este nefondat.

După cum rezultă din raportul de evaluare contestat, în urma parcurgerii procedurii de evaluare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 176/2010, din analiza documentației transmise de instituțiile competente, au rezultat elemente referitoare la existența unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant generate de deținerea simultană - începând cu data de 27.06.2012 și până la data emiterii raportului de evaluare contestat, a funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Nănești, Județul Vrancea, cât și calitatea de angajat cu contract individual de muncă în funcția de șef serviciu voluntar pentru situații de urgență în cadrul Serviciului Voluntar comunitar pentru situații de urgență al Comunei Nănești.

În acest fel s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

"(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu... c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv".

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că faptele săvârșite de recurent reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind regimul incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul nu a formulat critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susținerea acțiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanța de fond și analizate judicios în considerentele sentinței atacate.

Astfel, în recursul formulat, recurentul a menționat faptul că instanța de fond nu a analizat situația sa concretă, respectiv faptul că la momentul dobândirii calității de șef serviciu nu era ales local. A mai susținut și faptul că nu a considerat și nici nu i s-a spus că ar exista vreun motiv de incompatibilitate.

Dispozițiile legale menționate anterior sunt suficient de clare și previzibile în ceea ce privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel că susținerile recurentului nu pot acoperi nerespectarea dispozițiilor legale.

Nimic nu îl împiedica pe contestator să aleagă între calitatea de ales local și cea de șef serviciu B. în aparatul propriu al consiliului local, obligație pe care o avea potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, text care prevede:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție".

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilității sau de conflictul de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementari.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru generarea unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 60/2019 din 26 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 60/2019 din 26 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.