ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4482/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/05.11.2020 întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 173 din 31.03.2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 22.04.2020.

Prin sentința civilă nr. 182 din 22 septembrie 2021, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare nr. x/05.11.2020 emis de Agenția Națională de Integritate.

În susținerea recursului, a apreciat recurentul că instanța de fond, contrar dispozițiilor legale în materie, art. 88 și art. 249 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, a reținut că domeniul didactic se referă exclusiv la personalul care participă la procesul de învățământ, încadrat în procesul de instruire și educație. A mai reținut instanța prevederile art. 462 alin. (2) din Codul administrativ din care ar rezulta că domeniul didactic se referă doar la funcțiile didactice, iar definirea acestora este dată de art. 247 din Legea educației naționale nr. 1/2011, și că unitatea de învățământ este o instituție publică, conform art. 5 lit. w) din Codul administrativ.

Instanța nu a ținut seama de principiul specialia generalibus derogant, în sensul că Legea nr. 1/2011 este lege specială, care se aplică personalului didactic astfel cum acesta este definit de art. 88 din acest act normativ. Codul administrativ este lege generală, iar situația din învățământ trebuie interpretată prin prisma legii speciale.

Atâta timp cât legea specială definește învățământul ca fiind un serviciu de interes public, acesta nu poate fi instituție publică, cum greșit a apreciat instanța de judecată. Pentru ca serviciul de interes public învățământ să funcționeze este nevoie de personalul didactic auxiliar care desfășoară activități specifice.

Contrar celor reținute de prima instanță, nu a existat starea de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, pentru că școala nu este instituție publică, ci serviciu de interes public.

Mai mult, nu s-a ținut cont de faptul că unitatea de învățământ era într-o altă unitate administrativ-teritorială decât cea în care are funcția de contabil, neexistând vreo relație de subordonare ori de conlucrare și, prin urmare, vreun conflict de interese.

A mai susținut recurentul că trebuie ținut cont și de activitatea efectivă îndeplinită la unitatea de învățământ, care nu poate constitui în niciun caz un conflict de interese în condițiile în care nu exista niciun fel de legătură și de relații între unitatea de învățământ unde a funcționat ca personal didactic auxiliar și unitatea administrativ-teritorială unde activează ca și contabil.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând sentința atacată, actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, în raport cu argumentele invocate prin recurs și prin întâmpinare, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamantul a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020 prin care Agenția Națională de Integritate a reținut situația de incompatibilitate în ceea ce-l privește, prin încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenire și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, începând cu 23.11.2016, a deținut și a exercitat, simultan cu funcția publică de execuție de inspector clasa I, grad profesional superior la Compartimentul Contabilitate din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Dumitrești, și funcția de administrator financiar grad I (contabil) la Școala Gimnazială "Regina Maria" Vintileasca.

În cadrul recursului se invocă, în esență, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu dispozițiile speciale din Legea nr. 161/2003 de către prima instanță, recurentul-reclamant susținând că unitățile de învățământ nu sunt instituții publice, și a dispozițiilor art. 88 și art. 249 din Legea nr. 1/2011, recurentul apreciind că și funcția de contabil făcea parte din excepțiile legale, privind personalul didactic.

Înalta Curte constată că prima instanță a verificat argumentele reclamantului, pe care le-a reiterat și în recurs, și a interpretat și aplicat corect dispozițiile normelor de drept material incidente.

Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice".

În ceea ce privește calificarea unității de învățământ preuniversitar, Înalta Curte apreciază ca fiind legală calificarea primei instanțe în sensul că școala este o instituție publică aflată în subordinea consiliului local, nefiind relevant în ceea ce privește raportul de evaluare caracterul de utilitate publică aferent serviciilor de școlarizare.

Conform art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele Publice:

"30. instituții publice - denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum si instituțiile din subordinea/coordonarea acestora, finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);"

Caracteristica principală a instituției publice este aceea că aceasta produce/asigură/oferă servicii către populație. Astfel, statul organizează o vastă rețea de instituții publice cu scopul de a presta servicii publice în vederea satisfacerii interesului general al populației. Prin intermediul acestor instituții, statul desfășoară acțiuni în diverse domenii, prin învățământ, scoala desfășurând acțiuni social culturale

Astfel, din perspectiva statutului juridic, școala este o instituție publică fără personalitate juridică, ce funcționează ca o entitate distinctă în subordinea sau pe lângă o instituție cu personalitate juridică, obiectivul acestei instituții publice fiind servirea interesului public.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile situației de excepție, conținute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

De la regula privind incompatibilitatea între calitatea de funcționar public și orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, funcțiile de demnitate publică sau activitățile din sectorul privat, instituită prin art. 94 din Legea nr. 161/2003, s-au prevăzut mai multe excepții - prin art. 96 alin. (1) - printre care "activitățile din domeniul didactic" sau funcțiile exercitate "în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public."

Divergent de punctul de vedere al instanței de fond și, implicit, al Agenției Naționale de Integritate, recurentul-reclamant susține că activitatea de administrator financiar în sistemul de învățământ gimnazial poate fi considerată funcție didactică, încadrându-se printre excepțiile instituite de lege.

Or, Înalta Curte reține că statutul personalului didactic este reglementat în Titlul IV din Legea educației naționale nr. 1/2011, iar în art. 233 alin. (1) din lege se prevede că "Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instruirea și educația."

Funcțiile didactice sunt enumerate de art. 247 din lege, însă funcția de contabil/administrator financiar nu se regăsește printre ele.

În acest context, în mod eronat susține recurentul-reclamant că funcția de administrator financiar ar fi cuprinsă în lege ca fiind o funcție didactică.

Administratorul financiar este prevăzut la art. 249 lit. k) din Legea nr. 1/2011, care enumeră "personalul didactic auxiliar", iar art. 250 din lege prevede, ca și condiții de studii, îndeplinirea condițiilor prevăzute de legislația în vigoare pentru funcția de contabil, contabil-șef. Or, în raport cu condițiile de studii pentru activitățile didactice, enumerate la art. 248 din Legea nr. 1/2011, rezultă că activitatea în domeniul didactic este o activitate menită să instruiască, solicitându-se și certificat de formare psihopedagogică (de nivel I sau II).

Astfel, activitatea de administrator financiar nu este o activitate didactică (de instruire), în înțelesul dat de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, neputându-se reține argumentele din recurs.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu sunt apte a dovedi nelegalitatea hotărârii recurate, care este pronunțată și motivată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Pentru cele reținute anterior, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 182 din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.