ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3959/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, la data de 14.06.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI) anularea raportului de evaluare nr. x/30.05.2019 întocmit de aceasta. Prin sentința civilă nr. 18 din 21 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 43/2020 din 10 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul A., împotriva Raportului de evaluare nr. x/30.05.2019 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 43/2020 din 10 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea cererii de recurs a susținut că hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile Legii nr. 54/2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010, cu referire la prescripția faptelor care fac obiectul raportului de evaluare. Astfel, presupusa stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat, a avut loc în perioada 20.06.2012 - 17.06.2016, iar raportul de evaluare a fost emis la data de 30.05.2019, în opinia sa, cu depășirea termenului de prescripție, apreciind că termenul începe să curgă de la comunicarea raportului, iar nu de la emiterea acestuia. Pe fond, în esență, a arătat că nu s-a aflat în situație de incompatibilitate, întrucât Casa de Cultură a orașului Berești este instituție de sine stătătoare, finanțată de la bugetul local însă, nu este subordonată astfel cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 118/2006.

Apărările formulate în recurs Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind data cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin raportul de evaluare nr. x/30.05.2019 întocmit de către pârâta ANI s-a reținut că în perioada 20.06.2012 - 17.06.2016, A. a exercitat simultan atât funcția de consilier local al orașului Berești, cât și funcția de referent - angajat cu contract individual de muncă, în cadrul Casei de Cultură a orașului Berești. S-a reținut, astfel, existența stării de incompatibilitate constând în nerespectarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare. În acest context, reclamantul A. a supus controlului de legalitate în fața instanței de contencios administrativ și fiscal raportul de evaluare nr. x/30.05.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul invocând prin memoriul de recurs aspecte circumscrise încălcării normelor de drept material de către instanța de fond, care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză, criticile, care de altfel au fost supuse analizei și în dosarul de fond, fiind apreciate ca nefondate de Înalta Curte. Astfel, instanța de control judiciar amintește că potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu." Totodată, art. 88 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare prevede că "Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități (…) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv". În conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, activitatea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către ANI atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora. Din analiza actelor dosarului, instanța de control judiciar constată că recurentul A. a deținut atât funcția de consilier local în Consiliul Local al Orașului Berești, în mandatul 2012-2016, care a fost validat prin HCL nr. 2/20 iunie 2012, cât și funcția de referent în cadrul Casei de Cultură a orașului Berești, fiind angajat cu contractul individual de muncă nr. x/03.01.2008. Prin dispoziția nr. x/17 iunie 2016 emisă de primarul orașului Berești s-a dispus încetarea contractului de muncă al recurentului începând cu data de 21 iunie 2016 (ultima zi lucrată - 17 iunie 2016). Critica recurentului-reclamant potrivit căreia instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile de drept material referitoare la prescripția extinctivă a răspunderii administrative este nefondată. Elementele de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților au fost reținute pentru perioada 20.06.2012 (data validării mandatului de consilier local) - 17.06.2016 (data încetării contractului individual de muncă nr. x/03.01.2008). Activitatea de evaluare a fost demarată la data de 09.10.2018, iar raportul de evaluare a fost emis la data de 30.05.2019, fiind și comunicat recurentului la 05.06.2019, așadar, cu respectarea termenului de 3 ani calculat de la data săvârșirii faptelor de incompatibilitate. Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că față de datele intervalului în care a existat starea de incompatibilitate, în speță, nu se pune problema depășirii termenului prevăzut în art. 11 din Legea nr. 176/2020 pentru efectuarea verificărilor, fiind evident că nu a intervenit prescripția răspunderii administrative. Tot cu privire la acest aspect, este lipsită de suport și susținerea recurentului-reclamant privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. 54/2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, aceasta neavând relevanță juridică în cauză, întrucât starea de incompatibilitate se analizează prin raportare la incidența actelor în vigoare în perioada în care s-a reținut această situație, iar nu în raport de dispozițiile unor acte normative ulterioare precum cele invocate de recurent. Instanța de control judiciar constată că este nefondată și critica recurentului referitoare la inexistența stării de incompatibilitate pe motiv că, în opinia sa, Casa de Cultură a orașului Berești nu face parte din aparatul propriu al primăriei orașului Berești, fiind o instituție de sine stătătoare. Dispozițiile Legii nr. 292/2003 pe care reclamantul și-a fundamentat aceste susțineri au fost abrogate prin O.U.G. nr. 118/2006 la data de 28 decembrie 2006, astfel cum corect a reținut și prima instanță. Se constată că potrivit art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 118/2006 așezămintele culturale pot fi: căminele culturale, casele de cultură, universitățile populare, școlile populare de arte și meserii, centrele culturale, formațiile sau ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii tradiționale, centrele zonale pentru educația adulților, centrele pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale și altele asemenea. Conform art. 6 alin. (1) din aceeași ordonanță autoritățile administrației publice în subordinea cărora funcționează așezămintele culturale, instituții publice, aprobă pentru acestea, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență: a) regulamentele de organizare și funcționare proprii; b) numărul de posturi; c) statul de funcții; d) bugetul de venituri și cheltuieli, iar potrivit art. 15 alin. (2) finanțarea așezămintelor culturale, organizate la nivelul autorităților administrației publice locale, se realizează din bugetele locale, pentru cele care sunt organizate în aparatul de specialitate al autorităților executive sau sunt organizate fără personalitate juridică (…); Totodată, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale (în vigoare în perioada analizată) administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit. Conform art. 36 alin. (2) lit. a) din același act normativ, consiliul local exercită atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local. Art. 77 statuează că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, precum și din interpretarea teleologică (scopul urmărit de legiuitor) a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, rezultă cu evidență faptul că așezământul cultural, în speță casa de cultură, face parte din aparatul propriu al consiliului local. Mai mult, prin HCL nr. 6/27.04.2012 privind aprobarea organigramei, statutului de funcții și numărului de personal al funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului orașului Berești și din serviciile publice comunitare de interes local, la art. 1 s-a statuat că: "Se aprobă organigrama aparatului de specialitate al Primarului Orașului Berești, a serviciilor publice comunitare de interes local conform anexei nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre." Potrivit anexei 1 a acestei organigrame casa de cultură se află în subordinea consiliului local. Constată Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, că distincția făcută în hotărârea consiliului local anterior menționată, între aparatul propriu de specialitate și serviciile subordonate consiliului local, nu este de natură a scoate de sub autoritatea Consiliului Local Berești așezământul cultural în cadrul căruia reclamantul a funcționat în baza unui contract de muncă, fiind în mod evident vorba despre un conflict între îndatoririle legale pe care le presupun cele două funcții deținute de recurent în perioada de referință, mai exact că una din funcții este subordonată celeilalte în primul rând sub aspect decizional. Este evident că în virtutea prerogativelor conferite prin art. 36 din Legea nr. 215/2001, recurentul-reclamant, în calitate de consilier local, avea atribuții referitoare la organizarea și funcționarea Casei de Cultură, putând aproba, la propunerea primarului, inclusiv statul de funcții al Casei de Cultură, în cadrul cărei era angajat, în același timp, cu contract individual de muncă, scopul reglementării fiind tocmai de a exclude efectele negative pe care le-ar putea genera o astfel de situație în planul transparenței în exercitarea funcțiilor publice. Or, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul-reclamant nu a negat aspectul deținerii simultane, în perioada de referință, a calității de consilier local în cadrul Consiliului Local Berești, precum și a calității de angajat cu contract individual de muncă în cadrul Casei de Cultură a orașului Berești, ci a contestat starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare, prin prisma incidenței dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, expunând drept argument faptul că așezământul cultural al cărui angajat a fost nu face parte din aparatul propriu al primăriei/consiliului local, Casa de Cultură a orașului Berești fiind o instituție publică de sine stătătoare, argument care, pentru toate considerentele expuse anterior, nu poate fi primit. În concluzie, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale incidente situației de fapt reținute, motivele invocate de recurentul-reclamant nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.