ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3047/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 07.12.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/21.11.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 278/17.04.2019, Tribunalul Galați a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Galați – secția C.A.F., invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția C.A.F. și a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Galați – secția C.A.F., spre competentă soluționare.

Pe rolul Curții de Apel Galați – secția C.A.F., cauza a fost înregistrată cu același număr în data de 07.05.2019.

Prin sentința civilă nr. 109/F din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a judecății formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate având ca obiect anulare act administrativ.

A fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/21.11.2018 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, arătat că la termenul din data de 30.05.2019 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea și exercitarea funcțiilor si demnităților publice. Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice, "scopul Agenției este asigurarea integrității in exercitarea demnităților si funcțiilor publice si prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități in evaluarea declarațiilor de avere, a dalelor și informațiilor privind averea, precum si a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilitatilor si a conflictelor de interese potențiale in care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor si demnităților publice. In îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din tara sau din străinătate."

Prin hotărârea pronunțata in cauza, instanța de fond a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 si, totodată, a respins si contestația formulata împotriva Raportului de evaluare nr. x/21.11.2018, ca neîntemeiata.

A susținut recurentul că hotărârea astfel pronunțata este nelegala, fiind data cu incalcarea principiului contradictorialitatii, dreptului la apărare si dreptului la un proces echitabil, incalcare care atrage nulitatea absoluta a hotărârii recurate.

De asemenea, a susținut recurentul că și dispozițiile legale aplicabile in cauza au fost applicate în mod greșit, instanța dând o interpretare eronata atât normelor legale, cat și probatoriului administrat in cauză.

In ceea ce privește modul de soluționare al excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, instanța de fond a soluționat aceasta excepție cu incalcarea principiului contradictorialitatii, dreptului la apărare si a dreptului la un proces echitabil, incalcare care atrage nulitatea absoluta a hotărârii recurate.

Asa cum rezulta din probatoriul administrat, reclamantul, la termenul din data de 30.05.2019 a invocat excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, transmițând cererea prin care a invocat aceasta exepetie, prin fax, in doua exemplare.

La termenul din 30.05.2019. instanța de fond, fara sa comunice cererea paratei, aceasta nefiind prezentă la termenul de judecata, si fara sa pună în discuția contradictorie excepția invocată, a trecut la iudecarea cauzei, cu incalcarea unor drepturi si principii fundamentale care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, se impune casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre reiudecare. la aceeași instanța.

Pe fond, arată recurentul că instanța de fond nu a făcut o analiza judicioasa a probatoriului-administrat in cauza, considerând, in mod gresit. ca in speță nu e incidenta Legea nr. 182/2016.

Asa cum a arătat și in fata instanței de fond, in data de 26.04.2017, Agenția Naționala de Integritate, in temeiul art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Integritate, a declanșat lucrarea nr. x/26.04.2017, privind pe A., viceprimarul comunei Slobozia Conachi, județul Galați, respectiv, procedura d: evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilitatilor.

Prin Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018, parata a constatat starea de incompatiblitate intre calitatea de viceprimar si cea de persoana fizica ca au fost încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003, conform căruia "funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu... calitatea persoana fizică".

Astfel, intimata a reținut in raportul sus-mentionat faptul ca reclamantul A., simultan cu funcția de viceprimar al comunei Slobozia Conachi, a deținut A.., in perioada 23.06.2012-07.08.2017 retinandu-se calitatea de comerciant.

Reclamantul A. nu a exercitat niciun fel de activitate comercială în sensul prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008, activitatea agricola de cultivare a plantelor (constituind în acest sens si PFA-ul) a fost desfășurata exclusiv pentru consumul si traiul de zi cu zi al acestuia si al familiei sale, in mod greșit reținând instanța de fond contrariul. Astfel, din actele financiare contabile, cat si din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese faptul că activitatea desfasurata de acesta nu era in scop comercial, ci destinata consumului propriu.

Simpla detinere a PFA fara a desfășura nicio activitate comerciala este o forma lipsită de conținut și, prin ea insasi, nu aduce atingere prevederilor legale menționate mai sus.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 4/2008, potrivit cărora activitatea economica reprezintă "activitatea agricola, industrială, comercială, desfășurata pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani si care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, in scopul obținerii unui profit."

Raportat la scopul pentru care a fost înființata PFA, dar si la cel concret, urmărit pe parcursul existenței acesteia, se poate constata faptul ca acesta nu se circumscrie celor prevăzute in dispoziția sus-citată, intrucat nu a desfășurat nicio activitate economica, neputand fi încadrata ca și "comerciant" cerința prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003.

De altfel, și opinia jurisprudenței este in sensul ca activitatea unui fermier care este PFA, dar are ca obiect de activitate agricola, este una in afara rațiunii Legii nr. 161/2003, art. 87 alin. (1) lit. g) prevăzând incompatibilitatea funcției de primar/viceprimar cu calitatea de comerciant persoană fizică și nu cu cea de persoană fizică autorizată, ajungându-se în acest mod la extinderea sferei persoanelor expres arătate de textul legal, ceea ce echivalează cu adăugarea la lege.

Legislația incidentă în materie, dar și întreaga doctrină de specialitate, definește calitatea de comerciant drept persoana care săvârșește acte de comerț (vinde și cumpără). Or, reclamantul a desfășurat activitate pentru consumul propriu (exclusiv), nu vinde și nu cumpără (nu comercializează). Astfel, A. nu a prestat servicii, nu a vândut, nu a cumpărat nimic si prin urmare, nici nu a obținut vreun profit.

Chiar daca a fost autorizat, ca si persoana fizica autorizata, acesta nu a desfășurat nicio activitate comerciala in sensul prevăzut de O.U.G. nr. 44/2008, motiv pentru care nu i se poate retine calitatea de comerciant.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare/concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018, inspectorul de integritate în cadrul Agenției Naționale de Integritate, în urma finalizării activității de evaluare, a constatat faptul că A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările și completările ulterioare, deoarece a deținut și exercitat simultan atât funcția de viceprimar al comunei Slobozia Conachi, cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ (F17/339/2012, CUI x), cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase. S-a reținut că, în perioada 2016 - 2017, persoana evaluată a realizat venituri din arendă și din activități agricole în sumă totală de 33.887 RON, de la plătitorul de venit A., conform adresei nr. x/22.08.2017, transmisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați.

A mai reținut inspectorul de integritate că A. nu a respectat obligația ce îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Lege nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcțiile/calitățile incompatibile, continuând să dețină concomitent atât funcția de viceprimar cât și calitatea de comerciant persoană fizică.

1.1. Criticile invocate în recurs privind soluția de sesizare a Curții Constituționale nu vor fi analizate, având în vedere că nu a fost formulată și motivată calea de atac în termenul de 48 de ore de la pronunțarea soluției de respingere a cererii de sesizare, astfel cum prevăd disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Astfel, se constată că recursul a fost declarat la data de 6 august 2019 (f 4 dosar recurs), iar hotărârea a fost pronunțată la data de 5 iunie 2019, criticile privind soluția de sesizare a Curții Constituționale, fiind formulate, așadar, în afara teremenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

1.2. Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că în mod greșit susține recurentul că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, având în vedere calitatea de viceprimar, dar și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată A., întrucât nu a exercitat niciun fel de activitate comercială în sensul prevăzut de disp. O.U.G. nr. 44/2008, activitatea agricolă de cultivare a plantelor fiind desfășurată exclusiv pentru consumul și traiul de zi cu zi al acestuia și al familiei sale.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma în vigoare aplicabilă în cauză, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) calitatea de comerciant persoană fizică". Conform acestor dispoziții, starea de incompatibilitate rezultă din deținerea simultană a celor două funcții/calități. Pentru stabilirea stării de incompatibilitate este suficient să fie deținute simultan două sau mai multe funcții/calități care generează starea de incompatibilitate, respectiv, în cauza de față, cea de comerciant persoană fizică și cea de viceprimar.

Față de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, rezultă că cele două funcții/calități deținute simultan în perioada 23.06.2012 (data validării mandatului de viceprimar) - 07.08.2017 (data primirii răspunsului oficial de la ORC) de către recurentul-reclamant sunt incompatibile.

Conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

Prin susținerile sale, recurentul omite, practic, incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, apreciindu-le ca fiind o normă juridică generală, solicită a se da eficiență faptului că "simpla deținere a PFA fără a desfășura nicio activitate comercială este o formă lipsită de conținut și, prin ea însăși, nu aduce atingere prevederilor legale menționate mai sus.

Calitatea de comerciant persoană fizică autorizată se circumscrie ipotezei de incompatibilitate. Starea de incompatibilitate rezultă din deținerea simultană a celor două funcții/calități.

Mai mult, contrar susținerilor recurentului în sensul că din actele financiare contabile, cât și din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese faptul că activitatea desfășurată de acesta nu era în scop comercial, ci destinată consumului propriu, din actele dosarului rezultă faptul că persoana fizică autorizată a desfășurat activitate comercială și a înregistrat venituri.

Prin adresa nr. x/07.08.2017, Oficiul Național al Registrului Comerțului a comunicat faptul că persoana evaluată a deținut/deține calitatea de comerciant persoană fizică autorizată în cadrul A. PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, având nr. de ordine la ORC F17/339/2012, în perioada 23.03.2012 - 07.08.2017 (data primirii răspunsului oficial de la ORC), iar conform adresei nr. x/22.08.2017, transmisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, A. a obținut următoarele venituri în perioada fiscală 2016 - 2017: venituri din salarii în sumă totală de 51.788 RON; venituri din arendă (plătitorul de venit A.) în sumă totală de 18.499 RON; venituri din activități agricole în sumă totală de 14.199 RON.

Prin urmare, nu se poate reține faptul că persoana fizică autorizată nu a desfășurat nicio activitate economică, scopul înființării fiind tocmai acela de a desfășura o formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă.

Persoanele fizice autorizate au, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, forma incidentă în cauză, obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca persoane fizice autorizate. Calificarea persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă și din dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., care prevăd că referirile la comercianți din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ. se consideră a fi referiri la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului.

Astfel, instanța de fond a interpretat corect normele de drept aplicabile, dispozițiile care reglementează incompatibilitatea, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Dispozițiile Legii nr. 161/2003 sunt prevederi cu regim special, care reglementează regimul specific al incompatibilităților, iar interpretarea recurentului este eronată, neexistând motive care să atragă nelegalitatea sentinței.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, iar motivele de recurs sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 109/F din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.