Decizia nr. 589/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019 întocmit de către pârâtă. Prin sentința nr. 6517/9.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, conform art. 24 alin. (1) și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, reținându-se că reclamantul are domiciliul în județul Galați și a solicitat anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică centrală. Pe rolul Curții de Apel Galați, cauza a fost înregistrată la data de 09.12.2019, iar la data de 22.01.2020, reclamantul a depus la dosar cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Reclamantul a formulat și cerere vizând efectuarea trimiterii preliminare către CJUE.

Încheierea recurată Prin încheierea din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. privind sesizarea Curții Constituționale, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și s-a respins cererea privind suspendarea judecății cauzei, conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Totdată, s-a respins cererea vizând efectuarea trimiterii preliminare către CJUE.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din data de 28 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii atacate și suspendarea judecății cauzei, conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a preciat în mod nejustificat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate unor texte de lege nu prezintă un drept care face obiectul judecății de față. Astfel, a susținut că urmare a cererii de sesizare cu excepția de necosntituționalitate, pe rolul CCR se va înregistra un dosar distinct, în cadrul căruia se vor analiza aspecetele invocate de recurent, aspecte care se circumscriu dreptului la un process echitabil, astfel că de soluționarea dosarului având ca obiect cererea de sesizare CCR depinde soluționarea cauzei având ca obiect contestația împotriva Raportului de evaluare ANI. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă excepția nulității recursului, pentru neinvocarea vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ., criticile nefiind circumscrise acestor discpoziții. Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, prima instanță făcând, în opinia sa, o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte urmează să constate că recurusl este lipsit de interes, ceea ce face inutilă analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin încheierea din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. privind sesizarea Curții Constituționale, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și s-a respinge cererea privind suspendarea judecății cauzei, conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății, cauzei conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, reclamantul A. a declarat recurs. Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în baza art. 413 alin. (1) 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecarii cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului x/2019 al Curții de Apel Timișoara în care a fost sesizată CJUE cu întrebări de trimitere preliminară. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față atât timp cât, în prezent, judecarea cauzei a cărei suspendare a urmărit-o, prin promovarea căii de atac, este suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului x/2019 al Curții de Apel Timișoara în care a fost sesizată CJUE cu întrebări de trimitere preliminară, astfel cum s-a dispus prin încheierea din data de 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.