ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2017, cu consecința înlăturării stării de incompatibilitate reținute prin raport.

Prin sentința nr. 23 din 7 februarie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2017, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 23 din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, critică faptul că instanța de fond a reținut că desemnarea reclamantului, de către consiliul local, ca reprezentant în consiliul de administrație al școlii, nu constituie o încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, sens în care invocă dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum și dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, aflate în vigoare în perioada supusă evaluării, respectiv până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014, 03.07.2014.

Arată că, ulterior, prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014, a fost modificat art. 96 din Legea nr. 1/2011, recunoscându-se dreptul primarului sau a unui reprezentant al acestuia să facă parte din consiliul de administrație al unităților de învățământ de nivel gimnazial, modificare ce se coroborează și cu prevederile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Consideră că raționamentul instanței de fond se bazează pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond dând prioritate dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 1/2011, pe care le-a aplicat greșit, în condițiile în care nici în varianta inițială și nici în actuala formă a art. 96 din Legea nr. 112011 nu se permite viceprimarului să facă parte din consiliul de administrație al unităților de învățământ. Astfel, în varianta inițială a art. 96 din Legea nr. 1/2011 se prevedea că din consiliul de administrație face parte un reprezentant al primarului, un reprezentant al consiliului local, iar după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local.

Precizează că în speță, intimatul-reclamant a fost desemnat prin Hotărârea Consiliului Local Berești nr. 37/21.10.2014, ca reprezentant al Consiliului Local Berești în cadrul Consiliului de administrație al Liceului Tehnoligic "B.", însă această desemnare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care reprezentarea Consiliul local în Consiliile de Administrație se poate realiza de către persoane în privința cărora nu se încalcă regimul incompatibilităților, respectiv există posibilitatea desemnării, în calitate de reprezentant al Consiliului local, spre exemplu, a unui consilier local, și nu a viceprimarului, care se află în stare de incompatibilitate potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Consideră că cele două funcții/calități deținute simultan în perioada 21.10.2014 - 30.10.2015 de către A., respectiv funcția-de viceprimar al orașului Berești, județul Galați și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic "B." din aceeași localitate, sunt incompatibile.

De asemenea, precizează că potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult-15 zile de la numirea sau alegerea în funcție, iar nerespectarea acestei obligații este sancționată, conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din același act normativ, care prevede că prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă subliniază faptul că legiuitorul nu a condiționat aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de obținerea unui folos patrimonial sau de urmărirea unui interes personal, ci simpla deținere a funcției de viceprimar și a calității de membru al Consiliul de administrație al unei unități publice de învățământ este suficientă pentru a atrage starea de incompatibilitate.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită verificarea respectării de către recurentă a termenului de declarare a recursului și respingerea recursului, ca tardiv formulat, în ipoteza în care aceasta nu a fost formulat în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Pe fond, solicită respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este conformă cu regulile de drept aplicabile, în condițiile în care susține că nu s-a aflat în situație de incompatibilitate prin deținerea simultană a funcției de viceprimar cu aceea de reprezentant al consiliului local în consiliul de administrație al unității de învățământ.

În acest sens, invocă dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, care, în opinia sa, permiteau primarilor și consilierilor locali, deci și viceprimarilor, să fie membri în consiliile de administrație ale școlilor.

Consideră că prin modificarea operată prin O.U.G. nr. 49/2014, legiuitorul a dorit să clarifice aspectele neclare și contradictorii din vechea reglementare, dând eficiență dispozițiilor speciale ale legii educației naționale.

Precizează că nu și-a pierdut calitatea de consilier local și apreciază că nu poate fi reținută interpretarea recurentei în sensul că primarul sau consilierul local pot face parte din consiliile de administrație ale școlilor, dar viceprimarul, care este înlocuitorul de drept al primarului, nu poate deține această calitate.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția tardivității recursului, invocată de intimatul- reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, verificând înscrisurile de la dosar, se constată că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 02.03.2018, iar recursul a fost înaintat instanței la data de 16.03.2018, astfel cum reiese din Borderoul de înaintate cu poșta militară a cererii de recurs din dosarul nr. x/2017, aflat la dosar recurs, cu respectarea termenului de 15 zile, ultima zi în care cererea de recurs putea fi depusă în termen fiind 18 martie 2018, duminică, caz în care termenul de declarare a căii de atac se prelungea până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv până în data de 19.03.2018.

În cauză, se aplică termenul de declarare a recursului de 15 zile, prevăzut în materia contenciosului administrativ de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", și nu termenul de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ., astfel cum a susținut intimatul-reclamant prin întâmpinare.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului, invocată de intimatul- reclamant A. prin întâmpinare.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2017, cu consecința înlăturării stării de incompatibilitate reținute prin raport.

Prin Raportul de evaluare nr. x/18.10.2017, întocmit de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că în perioada 21.10.2014 - 30.10.2015 reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în exercitarea mandatului de viceprimar al Orașului Berești, jud. Galați, a deținut și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic "B." din aceeași localitate, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cărora:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...)

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație."

Criticile de nelegalitate formulate de pârâta Agenția Națională de Integritate prin cererea de recurs privesc, în esență, greșita aplicare și interpretare a efectelor modificărilor legislative operate conform O.U.G. nr. 49/2014 asupra situației de incompatibilitate reținute prin raportul de evaluare întocmit în cauză.

Instanța de recurs constată că recursul este fondat.

Astfel, Înalta Curte reține că, până la data de 26.06.2014, dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stipulau că:

"(2) În cazul instituțiilor de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

Prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative (intrată în vigoare la 30 iunie 2014), prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administrație al unității de învățământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului".

În raport cu perioada pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, respectiv 21.10.2014 - 30.10.2015, Înalta Curte constată că în cauză se aplică dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, intrată în vigoare la data de 26 iunie 2014, care prevăd în mod expres că din consiliul de administrație al unităților de învățământ face parte, alături de alte persoane, primarul sau un reprezentant al primarului.

Cu alte cuvinte, reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare, astfel cum a susținut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Analizând coroborat textele de lege de mai sus cu starea de fapt din cauză, Înalta Curte constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că se impune admiterea acțiunii reclamantului, instanța reținând că, în raport cu scopul avut în vedere de către legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, precum și cu modificarea ulterioară a acestei norme prin O.U.G. nr. 49/2014, se impune includerea viceprimarului alături de primar sau reprezentantul său pentru a face parte din consiliile de administraței ale școlilor.

Raționamentul este eronat, în condițiile în care dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, prevăd în mod expres că din consiliul de administrație al unităților de învățământ face parte, alături de alte persoane, primarul sau un reprezentant al primarului, fără ca viceprimarul să fie inclus în textul de lege.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în lipsa unei menționări exprese în textul de lege de mai sus, nu se poate proceda la extinderea persoanelor care pot face parte din consiliile de administraței ale unităților de învățământ.

Scopul reglementării cazurilor de incompatibilitate îl reprezintă asigurarea îndeplinirii funcției publice în mod transparent, imparțial și independent, legiuitorul optând pentru o reglementare legislativă strictă, din care viceprimarul nu făcea parte, astfel încât împrejurările invocate de intimatul-reclamant nu au caracter exonerator în ceea ce privește obligația respectării regimului incompatibilităților.

Nefondat este și argumentul intimatului-reclamant conform căruia, independent de forma textului de lege în vigoare la momentul reținerii stării de incompatibilitate, se impune a se reține scopul urmărit de legiuitor, care ulterior a înțeles să modifice textele de lege reținute ca temei al incompatibilității. O asemenea interpretare nu poate fi reținută, normele în materia incompatibilităților fiind de strictă interpretare și aplicare, în contextul în care este vorba de restrângerea unor drepturi, împrejurare ce se circumscrie situațiilor de excepție de la lege.

Pe de altă parte, se reține că reclamantul nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, ci a continuat să dețină simultan atât funcția de viceprimar, cât și pe cea de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al școlii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta reținând în mod corect starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și menținerea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 23 din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată prin întâmpinare.

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 23 din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.