ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2015

Decizia nr. 268/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând anularea Raportului de evaluare întocmit la data de 08 octombrie 2013, ca fiind nelegal și netemeinic, arătând că s-a reținut în mod incorect că ar fi fost incompatibil prin faptul că, pe perioada suspendării raportului de serviciu specific funcției publice de șef serviciu în cadrul C. Ploiești, a deținut și funcția de administrator al SC D. SRL.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 2 din data de 8 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - și s-a dispus anularea Raportul de evaluare întocmit de pârâtă.

Recursul;

Cererea de recurs;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta B. a formulat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii pe fond a contestației în ceea ce privește starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul, prin încălcarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 161/2003 și a menținerii ca temeinic a Raportului de evaluare nr. 43690/G/II din 8 octombrie 2013 al B.

În susținerea recursului, recurenta a arătat că, deși instanța de fond recunoaște prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003, în mod greșit a apreciat că acestea trebuie interpretate sistematic și teleologic și nu formal sau literal.

Recurenta a susținut că aplicabilitatea dispozițiilor legale susmenționate este indiscutabilă, în condițiile în care aceștia exercită o funcție de ales local, iar categoria acestora este expres vizată de dispozițiile art. 96 din Legea nr. 161/2003 fără nicio o excepție.

Aplicarea reglementărilor privind starea de incompatibilitate nu are în vedere faptul că funcționarul public trebuie să exercite efectiv funcția publică sau să fie remunerată, așa cum consideră instanța de fond, întrucât textul de lege face referire la deținerea funcției și nu la exercitarea propriu - zisă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs;

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 s-a admis în principiu recursul declarat de B.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, motivele invocate, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, având în vedere următoarele considerente.

În cauză, prima instanță prin soluția de admitere recurată a anulat în mod greșit și nelegal Raportul de evaluare nr. 43690/G/II din 08 octombrie 2013 al B. având ca obiect constatarea stării de incompatibilitate a intimatului-reclamant A., care a deținut simultan, în perioada 07 iunie 2011-12 august 2011, funcția publică de șef birou, E. din cadrul C. Ploiești și administrator la SC D. SRL.

Apărarea intimatului-reclamant, primită de Curtea de Apel ca motiv principal de nelegalitate a raportului de evaluare atacat a fost structurată pe ideea că raportul de serviciu cu C. Ploiești, a fost suspendat pe perioada exercitării celeilalte funcții, aceea de administrator al firmei proprii.

Fără a examina legalitatea deciziei de suspendare a raportului de serviciu, în limitele cauzei de față, Înalta Curte reține că efectele acesteia trebuie analizate prin prisma cadrului legal, în vigoare la momentul emiterii acesteia.

Astfel, potrivit prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: „Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public”.

Totodată, conform art. 96 din același act normativ, „Funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice.

Funcționarii publici, funcționarii parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public parlamentar cu statut special, potrivit fișei postului”.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, instanța de control judiciar constată că soluția instanței de fond, de admitere a acțiunii intimatului-reclamant a fost fundamentată pe un raționament de interpretare greșit, în contradicție cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Potrivit acestor dispoziții legale, starea de incompatibilitate nu este condiționată de exercitarea efectivă a funcției publice, de faptul că funcționarul public este remunerat sau nu, ci prevede în mod clar că deținerea cumulativă a unor funcții atrage incompatibilitatea persoanei în cauză.

Nu poate fi reținută motivarea instanței de fond cu privire la suspendarea funcționarului public întrucât pe perioada suspendării raportului de serviciu funcționarul public își păstrează, respectiv deține în continuare funcția publică în care a fost numit prin act administrativ, cât și calitatea de funcționar public, independent de exercitarea efectivă a funcției publice, respectiv a atribuțiilor aferente acesteia, ori de faptul că este remunerat sau nu.

În fapt, pe perioada suspendării raportului de serviciu, se suspendă îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, respectivului funcționar public precum și drepturile salariale aferente respectivei funcții publice, regimul incompatibilităților cât și cel al conflictelor de interese, rămân aplicabile respectivului funcționar public pe perioada suspendării din funcția publică, pe care acesta o deține în continuare.

Această soluție rezultă și din interpretarea teleologică a textelor de lege, având în vedere scopul urmărit de legiuitor în momentul elaborării acesteia, starea de incompatibilitate nefiind condiționată de exercitarea efectivă a funcției publice și nici de remunerarea sau nu a funcționarului public, situații care ar fi fost prevăzute în mod expres în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Nu pot fi reținute nici aprecierile instanței de fond potrivit cărora reclamantul, fiind suspendat din funcție nu ar fi avut posibilitatea de a-și folosi funcția publică în beneficiul celei private, respectiv în beneficiul societății sale, întrucât, astfel cum rezultă din starea de fapt reținută cât și din probatoriul administrat în cauză, intimatul-reclamant s-a suspendat din funcția public în scopul de a-și crea propria afacere în domeniul în care își exercită atribuțiile de serviciu, încălcând în acest fel și dispozițiile art. 40 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.

Având în vedere toate aceste considerente, reținând că instanța de fond a interpretat în mod eronat și nelegal dispozițiile normative anterior indicate, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 448 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1)-(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 2/F/Cont din 8 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2015.