ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4563/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal (urmare declinării prin sentința nr. 477 din 21 iulie 2022 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), sub numărul de dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/15.01.2020, întocmit la lucrarea nr. x/26.06.2019, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentința nr. 214 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, și, pe cale de consecință, a anulat raportul de evaluare nr. x/15.01.2020 emis de pârâtă.

A respins, ca nefondat, petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, respingând, totodată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 2000 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Analiza cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prim instanță a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/15.01.2020, reținând că nu a fost încălcat regimul incompatibilităților întrucât, pe perioada suspendării raportului de serviciu cu Direcția de Sănătate Publică a județului Hunedoara, reclamanta nu a desfășurat activități specifice funcției publice suspendate, respectiv de consilier juridic.

A considerat că simpla deținere simultana a două calități apte din punct de vedere teoretic să creeze incompatibilitatea nu este suficientă din perspectiva incidenței art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prima instanță indicând și o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 1242/2017).

Acest raționament este greșit, soluția fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, intimata reclamantă deținând atât calitatea de funcționar public cât și funcția de manager interimar de spital în perioada 08.04.2019-08.10.2019.

Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice".

Textul nu face distincția operată de prima instanță și este lipsit de orice echivoc, astfel că simpla deținere a celor două funcții este suficientă pentru a se constata starea de incompatibilitate.

În consecință, este suficient ca funcționarul public să dețină simultan, calitatea de funcționar public și o altă funcție într-o instituție publică, nefiind necesară dovedirea exercitării efective a ambelor funcții, o astfel de condiție nefiind prevăzută de textul legal incident în speță.

Prima instanță s-a rezumat la a indica o singură decizie de speță în scopul de a-și sprijini soluția pronunțată însă a omis să analizeze o vastă jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul căreia s-a conturat o soluție unitară în sensul contrar celei învederate de judecătorul fondului, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, decizia nr. 1037/12.03.2018, decizia nr. 268/2015, eventuala practică neunitară fiind unificată.

În aceste condiții, se impune admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și casarea sentinței recurate.

Se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât prima instanță s-a oprit la un singur motiv de nulitate a raportului de evaluare iar reclamanta intimată a invocat prin cererea de chemare în judecată și prevederile art. 94 alin. (2

1

) lit. c) din Legea nr. 161/2003 care prevede că "Nu se află în situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2) lit. a) și c), funcționarul public care: c) exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare".

În consecință, în rejudecare, se va analiza incidența acestor dispoziții legale raportat la situația intimatei reclamante și toate susținerile părților care au rămas neanalizate, inclusiv cu privire la daunele morale solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 214 din 16 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.