ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4313/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2022 întocmit de inspectorul de integritate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Integritate;

A anulat raportul de evaluare nr. x/28.03.2022, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate;

A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reduse în cuantum de 3500 RON, reprezentând onorariu de avocat, și la plata sumei de 50 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON, rejudecarea cauzei și respingerea contestației.

În motivarea recursului arată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și dreptul său la apărare, întrucât nu i-a comunicat adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane și nici adresa nr. x/2022, emisă de Ministerul Economiei, pe care și-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată.

În acest sens, invocă art. 14 C. proc. civ., apreciind că cele două adrese se impuneau a-i fi comunicate, în vederea respectării dreptului la apărare, respectiv pentru a putea formula apărări cu privire la acestea.

Apreciază că instanța de fond și-a însușit cele arătate în cele două adrese, în condițiile în care recurenta-pârâtă nu și-a putut exprima un punct de vedere față de acestea, câtă vreme acestea nu i-au fost comunicate, fiind încălcate dispozițiile art. 14 alin. (2) C. proc. civ. că emitenții celor două adrese nu sunt părți în procedura litigioasă; că în cauză s-a încălcat dreptul la o procedură contradictorie.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu Interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, arată că societatea comercială Cupru Min S.A. Abrud s-a înființat în anul 2002, prin desprinderea din Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva, fiind succesoarea Combinatului Minier al Cuprului Roșia Poieni, înființat în 1977.

Conform art. 5 din H.G. nr. 808/1998, Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva participă, în numele Statului, ca acționar unic, la capitalul social al Filialei de extracție și prelucrare a minereurilor neferoase – Societatea comercială Avram Iancu S.A..

Prin Hotărârea Extraordinară a Adunării Generale a Acționarilor companiei mai sus arătate, din data de 20.03.2022, s-a decis externalizarea Filialei Avram Iancu S.A. Abrud și transformarea acesteia în societate comercială pe acțiuni, sub denumirea de Cupru Min S.A. Abrud, prin preluarea actului și pasivului Filialei Avram Iancu S.A. Abrud.

Astfel, aceasta este constituită în baza Hotărârii AGA nr. 26/20.03.2002 a Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva și a mandatului special nr. 129/10.04.2002 al Ministerului Industriei și Resurselor, a Oedinului nr. 3061/2002, respectiv a Ordinului nr. 3062/2002, emise de Ministerul Industriei și Resurselor, având la bază Actul constitutiv nr. 853/10.05.2002.

S.C. Cupru Min S.A. Abrud este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni, cu capital integral de stat, aflată, în perioada de referință 09.07.2018-28.03.2019, sub autoritatea Ministerului Economiei, fiind condusă de Adunarea Generală a Acționarilor și de Consiliul de Administrație.

Mai arată că societatea are ca obiect principal de activitate extracția de minereuri neferoase și prepararea minereurilor cuprifere și rare (exclusiv a minereurilor radioactive), fiind unicul producător din România care efectuează aceste activități, și care valorifică concentratul cupros și metalele prețioase, având cea mai mare exploatare de cupru la suprafață din țară; S.C. Cupru Min S.A. Abrud se organizează și funcționează conform Legii nr. 31/1990, fiind o întreprindere publică, în sensul art. 2 pct. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Susține că instanța de fond a ignorat modalitatea de înființare a S.C. Cupru Min S.A., precum și obiectul de activitate al acesteia, rezultat din actul constitutiv, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta nu are calitatea de societate comercială de interes național.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanța de fond a comunicat recurentei acțiunea și citația pentru termenul acordat, aducându-i la cunoștință și faptul că are posibilitatea de a completa cererea de acces la dosarul electronic, iar prin întâmpinarea formulată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Consideră că recurentei-pârâte nu i s-a încălcat dreptul la apărare și că dacă formula cerere de acces a dosarului electronic, ar fi avut cunoștință de cele două adrese, iar pe de altă parte, arată că odată cu întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, depunând înscrisurile pe baza cărora a fost întocmit raportul de evaluare, a depus și răspunsul nr. x/13.06.2003, emis de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane la solicitarea Primarului Orașului Abrud, nr. 2435/2003.

Mai arată că art. 105 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs, nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 310/2018.

Pe fond, arată că prima instanță a reținut în mod corect că S.C. Cupru Min S.A. Abrud nu este o societate comercială de interes național, astfel că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Precizează că prin H.G. nr. 808/1998 a fost înființată Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva, cu trei filiale, între care și Filiala de Extracție și Prelucrare a Minereurilor Neferoase, respectiv SC "Avram Iancu" S.A..; în Anexa 3.2. a H.G. nr. 808/1998 se află Statutul filialei, din care nu rezultă că aceasta ar fi o societate comercială de interes național.

Ulterior, prin Hotărârea AGEA a Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva nr. 25/20.03.2002, luată în baza mandatelor speciale nr. 55, 56 și 57 date de Ministrul Industriei și Resurselor, s-a aprobat externalizarea și transformarea în societate comercială a Filialei "Avram Iancu" S.A..

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2022.

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Integritate; a anulat raportul de evaluare nr. x/28.03.2022, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reduse în cuantum de 3500 RON, reprezentând onorariu de avocat, și la plata sumei de 50 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON, rejudecarea cauzei și respingerea contestației.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că subsumat acestuia, recurenta-pârâtă a criticat faptul că nu i-au fost comunicate adresele nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane și nr. 5073/FMS/2022, emisă de Ministerul Economiei, pe care și-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, astfel că a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.

Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce privește adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane, Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă la dosarul de fond chiar de către pârâta Agenția Națională de Integritate, fiind atașată întâmpinării, respectiv printre înscrisurile care au stat la baza întocmirii raportului de evaluare, ceea ce denotă faptul că recurenta-pârâtă avea cunoștință de conținutul acesteia.

În ceea ce privește adresa nr. x/2022, aceasta a fost emisă de Ministerul Economiei la solicitarea instanței, astfel cum reiese din încheierea din data de 07.09.2022, pentru lămurirea caracterului de societate de interes național a S.C. Cupru Min S.A. Abrud.

Deși adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane exista la dosarul de fond, fiind depusă chiar de către pârâtă, instanța de fond a apreciat că se impune emiterea unei noi adrese către Ministerul Economiei, cu mențiunea de a preciza dacă S.C. Cupru Min S.A. Abrud este o societate de interes național.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit art. 14 alin. (2) C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă: "Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea".

Astfel, adresa nr. x/2022 nu a reprezentat un act depus de către părțile din proces, ci a fost depusă la dosar ca urmare a solicitării formulate de către instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei.

De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea dreptului la apărare al recurentei-pârâte, în condițiile în care, astfel cum reiese din art. 13 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., conținutul dreptului la apărare al părților din proces constă în dreptul de a fi reprezentate sau asistate în condițiile legii, posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Or, în cauză nu se poate reține încălcarea unuia dintre drepturile mai sus relevate, în condițiile în care adresa nr. x/2022 a fost emisă la solicitarea instanței, iar adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane, exista la dosarul de fond, fiind depusă chiar de către pârâtă și aflându-se printre înscrisurile ce au stat la baza emiterii raportului de evaluare atacat.

Mai mult, în dosarul de fond, recurenta-pârâtă solicitase prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, solicitare ce presupune o monitorizare sporită a cursului judecății din respectivul dosar.

Tot nefondat se constată a fi și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în cauză, prin Raportul de evaluare nr. x/28.03.2022, întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant în perioada 09.07.2018 – 28.03.2019, când acesta a deținut și exercitat calitatea de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Alba și funcția de director general/director general adjunct în cadrul S.C. Cupru Min S.A. Abrud, realizând venituri de natură salarială din ambele funcții deținute.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, forma în vigoare la data întocmirii raportului de evaluate contestat în prezenta cauză:

"(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...)

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes județean ori înființate sau aflate sub autoritatea consiliului județean sau la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deține participație, în cazul consilierului local, respectiv la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local, precum și la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ- teritorială respectivă, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deține participație, în cazul consilierului județean."

În cauză, intimatul-reclamant a susținut că nu se află în situația de incompatibilitate menționată de Agenția Națională de Integritate în cuprinsul raportului de evaluare, în condițiile în care S.C. Cupru Min S.A. Abrud nu este o societate de interes național.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că în fapt, Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva a fost înființată prin H.G. nr. 808/1998, având trei filiale, printre care și Filiala de Extracție și Prelucrare a Minereurilor Neferoase, respectiv SC "Avram Iancu" S.A..

Potrivit art. 1 și art. 2 alin. (1) din Hotărârea nr. 808/1998 privind înființarea Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest - S.A.:

"Art. 1 - Se înființează Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" - S.A., societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, cu sediul în municipiul Deva, județul Hunedoara, prin reorganizarea Regiei Autonome a Cuprului Deva, care se desființează.

Art. 2 - (1) Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" - S.A. este persoană juridică română, se organizează și funcționează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu statutul propriu prevăzut în anexa nr. 1."

Anexa nr. 2 Hotărârii 808/1998 cuprinde filialele Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" - S.A., după cum urmează:

Prin Hotărârea AGEA a Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" S.A. Deva nr. 25/20.03.2002 s-a aprobat externalizarea și transformarea în societate comercială a Filialei "Avram Iancu" S.A., fiind astfel înființată S.C. Cupru Min S.A. Abrud, în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Prin urmare, de la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 808/1998, filialele au fost înființate pentru a funcționa pe un anumit areal geografic, iar ulterior, Filiala de extracție și prelucrare a minereurilor neferoase - Societatea Comercială "Avram Iancu" S.A. s-a transformat în S.C. Cupru Min S.A. Abrud.

De altfel, din adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor și Resurselor – Direcția Resurse Umane reiese că S.C. Cupru Min S.A. Abrud nu are statut de societate comercială de interes național, iar din adresa nr. x/2022, emisă de Ministerul Economiei, reiese că societatea este de interes strategic, fără a exista însă o hotărâre de Guvern care să îi atribuie această calitate.

Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod corect că în raport cu punctele de vedere expres exprimate de către Ministerul de resort (actual Ministerul Economiei, fost Ministerul Industriei și Resurselor), sub autoritatea căruia funcționează SC "Cupru Min" S.A. Abrud, aceasta nu are statut de societate comercială de interes național în sensul art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecată de la fond, în cuantum de 3.500 RON, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, întrucât instanța de fond, reținând incidența dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. și culpa pârâtei ce a constat în emiterea raportului de evaluare, a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariul de avocat.

Criticile sunt nefondate, întrucât fundamentul culpei procesuale care dă dreptul părții adverse la cheltuieli rezidă în pierderea procesului, așa încât partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile proprii, cât și cele făcute de partea adversă, deoarece este în culpă procesuală, cauzând, prin emiterea actelor administrative nelegale, aceste cheltuieli.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.