Decizia nr. 3499/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 220/2016 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 mai 2016, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Raportului de Evaluare nr. x/28.04.2016,întocmit de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, în baza art. 453 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 220 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., a anulat raportul de evaluare nr. x/28.04.2016, emis de Agenția Națională de Integritate și a obligat pârâta la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 220 din 29 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat, la data de 2 noiembrie 2018, recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. În motivarea recursului, pârâta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, și cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 62/2013, a art. 96 din Legea nr. 1/2011 și a O.U.G. nr. 49/2014, fiind încălcate principiile retroactivității și ultraactivității legii civile, prevăzute de art. 6 C. civ., instanța de fond făcând aplicarea în timp a legii, cu ignorarea legii aplicabile perioadei în care intimatul - reclamant s-a găsit în stare de incompatibilitate, respectiv iunie 2012 - ianuarie 2014. În perioada efectuării activității de evaluare erau în vigoare dispozițiile art. 96 din Legea nr. 1/2011, în forma anterioară modificării ce a operat prin O.U.G. nr. 49/2014, care prevedeau obligația primarului de a desemna un reprezentant al său în consiliile de administrație a instituțiilor de învățământ, iar potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar este incompatibilă cu funcția de membru în consiliul de administrație la instituțiile publice. În opinia recurentei-pârâte, starea de incompatibilitate în care se găsește intimatul-reclamant trebuie privită prin prisma acestor texte de lege, în forma anterioară modificării. Arată recurenta că Legea nr. 1/2011 prevedea o obligație în sarcina primarului de a desemna un reprezentant al său în Consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale "Prof. Univ. Dr. B." Poiana Vadului, și anume o altă persoană din aparatul său de specialitate, pentru a nu se genera o incompatibilitate de genul celei prevăzute de art. 87 alin. (1). lit. d) din Legea 161/2003. Reclamantul A., prin exercitarea simultană a funcție de primar al comunei Poiana Vadului, jud. Alba și a celei de membru în Consiliul de Administrație a Școlii Gimnaziale "Prof Univ. Dr. B." Poiana Vadului, și-a încălcat obligația de a exercita funcția publică cu respectarea principiilor privind imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei si supremația interesului public pentru a preveni generarea unei eventuale situații de incompatibilitate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la data de 22 ianuarie 2019 în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, intimatul apreciază drept corecte argumentele primei instanțe referitoare la faptul că Raportul de evaluare nr. x/28.04.2016 a fost emis de Agenția Națională de Integritate drept rezultat al interpretării eronate a stării de fapt și a dispozițiilor legale referitoare la incompatibilități. Arată intimatul că în raport de prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, rezultă în mod neechivoc că primarii pot deține calitatea de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ. Reținerea în Raportul în cauză, de către pârâtă, a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 ca și temei de drept este eronată, întrucât deși textul normativ în discuție prevede incompatibilitatea primarului cu calitatea de membru în consiliile de administrație a instituțiilor publice, acesta are caracter general, în sensul că starea de incompatibilitate există în cazurile enumerate de lege. Apreciază intimatul că atâta vreme cât legiuitorul intervine prin alte acte normative și reglementează expres obligația primarului de a fi membru în consiliile de administrație ale unor instituții publice, această din urma dispoziție are caracter de normă specială, care derogă de la regula generală instituită de art. 87, alin. (1) lit. d). din Legea nr. 161/2003. Or, într-un astfel de context apreciază intimatul că se plasează prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011. Susține intimatul că a făcut parte din consiliul de administrație a școlii în calitate de reprezentant desemnat de consiliul local. Chiar legea educației naționale permite primarului să dețină această calitate, fiind o expresie și a atribuțiilor ce-i revin potrivit art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001. Astfel, art. 36 alin. (1), (2) lit. d) și alin. (6) lit. a), pct. l din Legea nr. 215/2001 prevede atribuția consiliului local de gestionare a serviciilor către cetățeni, respectiv, asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Potrivit art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001 primarul ia măsuri pentru organizare și executare în concret a activităților din domeniul educației la nivel local, trimitere la art. 36 alin. (6) lit. a)-d) din lege. Pe cale de consecință, arată intimatul că intenția legiuitorului, astfel cum aceasta rezultată din prevederile Legii nr. 215/2001 și Legii educației naționale, a fost ca primarul să fie membru în consiliul de administrație a școlii, fără ca îndeplinirea acestei obligații legale să fie considerată o încălcare a regimul incompatibilităților prevăzut de Legea nr. 161/2003.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 13 februarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente: Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/28.04.2016, prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate și a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin deținerea simultană, în perioada iunie 2012 - ianuarie 2014, a funcției de primar al comunei Poiana Vadului, jud. Alba și a celei de membru în Consiliul de Administrație a Școlii Gimnaziale "Prof Univ. Dr. B." Poiana Vadului. Instanța a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Raportului de evaluare întocmit de pârâtă, în considerarea faptului că deținerea funcției de primar nu este incompatibilă cu exercitarea unei obligații legale prevăzute de art. 63 al 1 lit. d) și alin. (5) lit. c) Legea 215/2001, coroborate cu cele ale Legii nr. 1/2011, apreciind totodată incidente și prevederile Legii nr. 62/2013 (în vigoare din 29.03.2013), pe care instanța de fond le apreciază apte a modifica art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Criticile de nelegalitate formulate de pârâtă prin recurs privesc, în esență, greșita aplicare și interpretare a efectelor pe care modificările legislative aduse art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 le produc asupra situației de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare întocmit în cauză, din perspectiva principiului neretroactivității legii civile. Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte constată fondate criticile formulate de recurentă ce susțin teza lipsei de incidență, în cauză, a prevederilor Legii nr. 62/2013, invocată de prima instanță, în contextul în care prin unicul articol al unui astfel de act normativ se prevede astfel: "Alineatul (3) al articolului 96 din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "(3) Consiliul de administrație este organul de conducere al unității de învățământ. La ședințele consiliului de administrație participă, de regulă, un lider de sindicat și un reprezentant al elevilor, cu statut de observatori." Față de obiectul expres al normei sus citate, astfel cum a fosta acesta menționat în chiar textul Legii nr. 62/2013 (modificarea Alineatul (3) al articolului 96 din Legea nr. 1/2011), precum și față de conținutul normei, ce reglementează calitatea consiliului de administrație de organ de conducere al unității de învățământ, respectiv participarea la ședințele acestuia a categoriilor de observatori indicați prin normă, instanța de control judiciar constată că astfel de prevederile legale nu reglementează aspecte ce țin de componența consiliului de administrație sau care să producă efecte în planul incompatibilităților reglementate de Legea nr. 161/2003. Fondate sunt și motivele de recurs prin care recurenta apreciază lipsa de efecte, în cauza de față, a modificărilor aduse art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prin O.U.G. nr. 49/2014, norme pe care le citează, în realitate, instanța de fond în fila x a sentinței civile nr. 220 din 29 septembrie 2016 și a căror aplicabilitate a fost susținută de reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin întâmpinarea depusă în prezenta fază de judecată a recursului. Astfel, una dintre chestiunile de drept supuse analizei instanței de control judiciar este determinarea efectelor în timp a prevederilor punctului 21 al O.U.G. nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, în vigoare de la 30 iunie 2014, în contextul în care prin aceste prevederi a fost modificat alin. (2) al art. 96 din Legea nr. 1/2011. Observând data intrării în vigoare a anterior menționatului act normativ (i.e. 30 iunie 2014), raportat la perioada în care, prin raportul de evaluare nr. x/28.04.2016, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate (iunie 2012 - ianuarie 2014), dincolo de limitele aplicabilității unui astfel de act normativ, ce vor fi argumentate de Înalta Curte în paragrafe ulterioare, se reține că o atare modificare legislativă nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În același sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material și procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004 - legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, iar aceasta nu are putere retroactivă. Nu se poate reține astfel, aplicarea O.U.G. nr. 49/2014 unui moment anterior datei edictării sale, pentru a se reține astfel a fi incidentă și situației intimatului- reclamant, cu mult premergătoare apariției acestei legi, nefiind vorba, prin excelență, despre o lege penală sau contravențională pentru care Constituția admite, prin excepție, retroactivitatea. Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activității de evaluare. Chiar dacă la data întocmirii raportului de evaluare cât și la data pronunțării instanței de fond, dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 erau modificate prin O.U.G. nr. 49/26.04.2016, în sensul menționării primarului ca membru în consiliul de administrație al unei școli, Înalta Curte constată că noua reglementare nu este aplicabilă cauzei, situația de incompatibilitate fiind reținută pentru o perioadă anterioară modificării legislative invocate, căreia îi sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data relevantă din perspectiva situației de fapt. De altfel, în acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională în deciziile nr. 12 din 19 ianuarie 2016, nr. 71 din 22 februarie 2018 și nr. 45 din 22 ianuarie 2019, prin care instanța de contencios constituțional a reținut astfel: "prin prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se instituie mai multe situații de incompatibilitate. Potrivit raportului întocmit de Agenția Națională de Integritate, autorul excepției se afla în situație de incompatibilitate întrucât deținea atât funcția de primar, cât și pe cea de membru al consiliului de administrație al unei instituții publice. În perioada în care autorul excepției a exercitat și funcția de primar și pe aceea de membru în consiliul de administrație al școlii, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 prevedea că în componența consiliului de administrație intră, pe lângă cadre didactice, inclusiv directorul, reprezentanți ai părinților, un reprezentant al consiliului local și un reprezentant al primarului, iar nu primarul însuși. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost modificat, în sensul că din consiliul de administrație al școlii fac parte, pe lângă ceilalți reprezentanți, și primarul sau un reprezentant al primarului. Din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa în materie, a constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății. Stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcțiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, protejare a interesului public (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27). De asemenea […] cu privire la succesiunea în timp a soluțiilor legislative criticate, Curtea a reținut că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere cu privire la stabilirea regimului incompatibilităților, iar instanța judecătorească analizează aplicarea legii la cazul dedus judecății, potrivit principiului tempus regit actum." În contextul în care la data de 19.06.2012 (data validării mandatului reclamatului de primar al comunei Poiana Vadului, județul Alba) reclamantul deținea și funcția de membru în Consiliul de Administrație a Școlii Gimnaziale "Prof Univ. Dr. B." Poiana Vadului, funcție pe care a deținut-o până în ianuarie 2014 (data desemnării unei alte persoane drept reprezentant al primarului la nivelul Consiliului de Administrație a Școlii Gimnaziale "Prof. Univ. Dr. B." Poiana Vadului), iar din analiza celor menționate mai sus, rezultă că cele două funcții au fost deținute simultan către reclamant în perioada iunie 2012- ianuarie 2014, rezultă că, din perspectiva prevederilor Legii nr. 1/2011, nu pot fi reținute apărările intimatului A., privind incidența, în cauză, a formei modificate a art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, norma aplicabilă perioadei iunie 2012- ianuarie 2014 fiind cea anterioară modificării operate prin O.U.G. nr. 49/26.04.2016, ce a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2014. Or, în perioada sus indicată conținutul normativ al art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 era următorul: "(2) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă." Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor din recurs privitoare la greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2014. Și motivele de recurs privind intenția legiuitorului ce rezultată din prevederile normelor ce guvernează materia incompatibilității ce face obiectul prezentului dosar, sunt fondate, pentru aceleași argumente Înalta Curte urmând a respinge ca neîntemeiate susținerile intimatului-reclamant, expuse prin întâmpinarea depusă în recurs, dar și prin cererea de chemare în judecată. Astfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și cum a reținut și Curtea Constituțională prin pct. 22 al deciziei nr. 45 din 22 ianuarie 2019 . Obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de eventuale interese personale ce decurg din desfășurarea, în paralel, a unor activități interzise prin lege. Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003: "(1) Funcția de primar și primar, primar general și primar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;". Art. 91 alin. (3) din același act normativ prevede că: "Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție". De asemenea, Înalta Curte face trimitere și la prevederile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispozițiilor până la data de 30 iunie 2014, astfel cum au fost acestea citate anterior. În raport de conținutul neechivoc al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în ipoteza îndeplinirii simultane a funcției de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație a unei unități de învățământ de nivel gimnazial sau preșcolar - cazul în speță. Înalta Curte constată și materiile diferite reglementate de actele normative în analiză, prin Legea nr. 161/2003 legiuitorul statuând asupra regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese, în contextual în care Legea nr. 1/2011 guvernează materia structurii, funcțiilor, organizării și funcționării sistemului național de învățământ de stat, particular și confesional. De asemenea, tot diferită este și materia ce intră sub incidența Legii nr. 215/2001 (la care Înalta Curte va face trimitere ulterior), printr-un astfel de act normativ legiuitorul reglementând regimul general al autonomiei locale, organizarea și funcționarea administrației publice locale. Contrar celor susținute de intimat prin întâmpinare și cererea de chemare în judecată, instanța de control judiciar apreciază că dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administrație a școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului, dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație. Intenția legiuitorului, așadar, este clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație a unei instituții publice. Dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, fac posibilă evitarea/înlăturarea situației de incompatibilitate, prin obligația de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrației a unității de învățământ, altul decât primarul. Or, în speță, este de observat că, potrivit textului legal mai sus menționat, existența situației de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiții - calitatea de primar și calitatea, simultană, de membru în consiliul de administrație într-o instituție publică- unitate de învățământ, condiții pe care este cert că reclamantul A. le-a întrunit, în perioada relevantă cauzei (iunie 2012 - ianuarie 2014). Împrejurarea că Legea învățământului nr. 1/2011 instituie obligativitatea desemnării de către primar a unui reprezentant în consiliul de administrație, nu înseamnă că Legea nr. 161/2003 ar putea fi ignorată și că un atare reprezentant în consilii ar putea fi însuși primarul, în ciuda dispoziției speciale care interzice aceasta în Legea nr. 161/2003. Contrar celor afirmate de reclamant și reținute și de instanța de fond, aceasta din urmă lege (Legea nr. 161/2003) este cea specială - definind un aspect particular - relativ la identificarea persoanei ce poate fi desemnată în consiliul de administrație, față de care Legea învățământului nr. 1/2011 rămâne norma generală în aceasta materie; cele două legi, de altfel, nu intră în conflict, ci se completează: văzând necesitatea desemnării unui reprezentant în consiliul de administrație, la identificarea acestei persoane fiind necesară observarea prevederilor legii speciale privind incompatibilitățile. Înalta Curte constată că sunt nelegale și considerentele primei instanțe, dar și susținerile reclamantului referitoare la incidența prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. c), coroborate cu cele ale art. 36 alin. (1), (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 1) din Legea nr. 215/2001, acestea fiind norme cu caracter general față de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, care se aplică cu prioritate în cadrul incidentului de integritate. Așadar, astfel după cum s-a arătat anterior, starea de incompatibilitate este atrasă prin deținerea simultan a celor două funcții, fără a exista o distincție legată de exercitarea efectivă de activități în cadrul consiliului de administrație. O demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților. Asigurarea integrității în exercitarea funcției publice și prevenirea faptelor de corupție se realizează în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi. În consecință, nu se poate reține că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuțiilor aferente funcției care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuțiilor celor două funcții deținute, obținerea vreunui folos sau a vreunui venit ori o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate. Exercitarea simultană a unei funcții publice și a funcției de membru în consiliul de administrație într-o unitate de învățământ conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor și condițiilor care ar determina corupția. Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în mod nelegal s-a dispus de către instanța de fond anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2016, întocmit de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate, hotărârea fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material mai sus-arătate. Față de acestea, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, cu casarea sentinței recurate și, rejudecând: va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată, starea de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului atrăgând incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate. PENTRU ACESTE MOTIVE,