ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4504/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulate, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.02.2020, întocmit la data de 27.02.2020 de către Inspectorul de integritate B..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 135 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27.02.2020 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 135 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate și în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 96 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 161/2003, reținând în mod nelegal că "legătura directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului nu a fost probată de către ANI, nu s-a argumentat ce atribuție anume s-a încălcat de către funcționarul public, iar reținerea că postul cerea absolvirea studiilor superioare economice și aplicarea aceluiași cadru legislativ nu pot fi reținute ca motive care întrunesc condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 161/2003."

Instanța de fond a ignorat în analiza sa faptul că raportul de evaluare cuprinde o evidențiere a atribuțiilor din fișele de post, care justifică reținerea stării de incompatibilitate a intimatului-reclamant.

Susține recurenta că, în mod corect inspectorul de integritate a reținut în cuprinsul raportului de evaluare starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul, nu numai prin referire la pregătirea profesională a acestuia și prin aplicarea aceluiași cadru legislativ, ci și prin raportare la atribuțiile din fișele de post deținute, din care au fost deprinse cu titlu de exemplu atribuții, pe care le-a îndeplinit și care prezintă relevanță în speță, justificând pe deplin constatarea inspectorului de integritate.

Precizează recurenta că, instanța de fond desi avea la dispoziție întreaga documentație care a stat la baza raportului de evaluare, inclusiv fișele de post, documentație precizată în cuprinsul acestuia și avută în vedere la realizarea evaluării, inclusiv prin citarea de atribuții avute în vedere de către inspectorii de integritate la reținerea situației de incompatibilitate, a pronunțat o sentință care a lăsat loc arbitrarului judecătoresc, fără a fi în concordanță cu probele și actele de la dosar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.02.2020 întocmit de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a reținut starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant A., conform dispozițiile art. 96 alin. (1) teza II din Legea nr. 161/2003.

Potrivit Art. 96 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 161/2003:

"(1) (...) Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului."

Motivul de recurs vizând încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, precum și a dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 26 din Legeanr. 176/2010, nu poate fi reținut.

Instanța de fond a reținut în mod corect că, analiza atribuțiilor din fișele de post, în raport cu expertizele întocmite de către intimatul-reclamant pe perioada în care a fost evaluat, nu se regăsește și în actul administrativ contestat, instanța fiind chemată să cenzureze doar cele reținute în cuprinsul actul administrativ.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin jurisprudența sa constantă a reținut că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile si libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității si temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționara si arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-si motiveze decizia echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității. Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

Așa cum a decis Curtea Europeana de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea, depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.

O detaliere a motivelor este necesară mai ales atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).

Contrar susținerulor recurentei, în cauză, Raportul de evaluare este un act administrativ nemotivat, fiind emis cu încălcarea principiului legalității, fără indicarea tipului de legătură, directă sau indirectă, avut în vedere. Apărările ulterioare, precizările ulterioare ale ANI formulate direct în calea de atac a recursului nu sunt de natură a acoperi nulitatea actului pentru nemotivare.

Procedura în fața Agenției este o procedura administrativă specială care trebuie să respecte principiile dreptului la apărare, dar și al contradictorialitățiij de vreme ce persoana vizată are dreptul de a-și susține cauza în mod direct și nemijlocit, în fața inspectorului de integritate, personal sau prin intermediul unui avocat, procedură în care pot fi administrate și probe.

Mai mult decât atât, inspectorul de integritate are obligația să analizeze apărările persoanei vizate și eventualele probe administrate de către aceasta și, eventual, să menționeze în raport motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate sau nesocotite aceste apărări.

Pe de altă parte evaluarea, presupune analiza tuturor elementelor de fapt și de drept, inclusiv a celor invocate de către persoana vizată prin punctul de vedere, și prezentarea argumentelor pentru care pot sau nu pot fi reținute în formarea concluziilor inspectorului de integritate. Mai mult decât atât, pentru ca instanța să poată verifica temeinicia raportului trebuie să aibă la dispoziție aceste elemente.

S-a menționat de către recurenta-pârâtă că: au fost identificate elemente în sensul încălcării regimului juridic al incompatibilităților, conform art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât intimatul-reclamant a exercitat simultan funcția publică de director general/director executiv în cadrul Primăriei Municipiului Galați și calitatea de expert contabil/expert judiciar.

În speță, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, dar această activitate este condiționată de faptul că nu trebuie să fie o legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului .

Rezultă că, stare de incompatibilitate în speță nu poate fi reținută, legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului trebuie probată de către recurenta-pârâta, argumentându-se ce atribuție anume s-a încălcat de către funcționarul public.

Or, recurenta-pârâtă nu a indicat niciodată în concret care este legătura dintre cele două activități, intimatul-reclamant neavând posibilitatea să își prezinte propriile apărări, neștiind ipoteza la care s-a referit inspectorul de integritate. Pregătirea comună reținută de recurentă (studii de specialitate în științe economice) sau folosirea în parte a acelorași cunoștințe de specialitate (legislație) nu poate reprezenta o motivare completă a cazului de incompatibilitate avut în vedere, "ci ceea ce trebuie demonstrat de către agenție, prin metoda comparației, e dacă între atribuțiile din fișa postului de funcționar public și activitatea din sfera privată există o legătură directă sau indirectă."

În concluzie, în cauză, în mod judicios s-a reținut că, legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului nu a fost probată de către ANI, nu s-a argumentat ce atribuție anume s-a încălcat de către funcționarul public, iar reținerea că postul cerea absolvirea studiilor superioare economice și aplicarea aceluiași cadru legislativ nu pot fi reținute ca motive care întrunesc condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 135 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.