ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3787/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/13.05.2020, întocmit de pârâtă în cadrul lucrării nr. x/17.06.2015.

Prin sentința civilă nr. 73 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/13.05.2020, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 73 din 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum și ale art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, în opinia recurentei-pârâte, relevant în astfel de cazuri este că legiuitorul nu distinge cum este obținut folosul material de persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existența unor garanții de obiectivitate din partea celui care îl semnează generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Totodată, recurenta-pârâtă a susținut că intimatul-reclamant nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele patrimoniale ale sale și ale familiei sale, participând în mod efectiv și direct la adoptarea H.C.L. Ianca nr. 44/31.05.2017, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței din data de 31 mai 2017, în care se menționează că a participat la vot.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 octombrie 2020, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul A. a încălcat dispozițiile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/20004 și art. 46 din Legea nr. 215/2001, deoarece în perioada deținerii mandatului 2016 - 2020 de viceprimar al orașului Ianca, județul Brăila, a participat la deliberarea și adoptarea H.C.L. Ianca nr. 44/31.05.2017 privind aprobarea dezmembrării în trei loturi a terenului din domeniul privat al orașului Ianca, înscris în Cartea funciară x U.A.T. Ianca, precum și organizarea licitației publice pentru închirierea acestora în scopul realizării unor obiective economice.

Astfel, prin Contractul de închiriere nr. x/12.03.2018, ca urmare a Procesului-verbal de licitație publică nr. x/28.02.2018, Consiliul Local Ianca reprezentat prin primar B., în calitate de proprietar, a închiriat către societatea C. S.R.L., având ca asociat unic și administrator pe D., soția pârâtului, în calitate de chiriaș, terenul din domeniul privat al orașului în suprafață de 1930 mp., din oraș Ianca, str. x, Cvartal 27, Parcela 1366 cu număr cadastral x (lotul x din H.C.L. nr. 44/31.05.2017), pentru realizarea de obiective economice, pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 12 martie 2018, cu drept de prelungire în condițiile legii, la prețul de 0,81 RON/mp/an, la care se adaugă taxa pe teren potrivit prevederilor Codul fiscal .

Criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum și ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, sunt nefondate.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada de referință, "Nu poate lua parte la deliberare și adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local (…)", iar potrivit art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, în forma în vigoare la data de referință, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv"; "Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii".

Înalta Curte reține că problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză este aceea a identificării cu certitudine a elementelor care se circumscriu în ipotezele reținute de legiuitor în textele legale anterior enunțate.

Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în ședința din data de 31 mai 2017, în urma votului exprimat de consilierii care au participat la vot, inclusiv și de intimatul-reclamant, a fost aprobat proiectul de hotărâre privind aprobarea dezmembrării în trei loturi a terenului din domeniul privat al orașului Ianca, înscris în Cartea funciară x U.A.T. Ianca, precum și organizarea licitației publice pentru închirierea acestora în scopul realizării unor obiective economice .

Situația de fapt este necontestată în cauză, dar instanța de control judiciar reține că simpla manifestare a voinței consilierilor de aprobare a dezmembrării în trei loturi a terenului și a închirierii acestuia prin licitație publică nu poate însemna existența unui interes patrimonial al acestora ori anticiparea că respectiva hotărâre ar aduce un avantaj pentru aceștia ori familiile lor. Aceasta pentru că nu se poate prezuma aprioric că toate deciziile consilierilor sunt date ca urmare a unui interes patrimonial ce ar rezulta pentru sine sau pentru persoanele indicate de textul legal.

Înalta Curte constată că în cursul discuțiilor care au avut loc în Consiliul local în ședința respectivă nu s-a făcut nicio referire la persoana juridică cu care urma să fie încheiat contractul de închiriere al celor trei loturi dezmembrate din terenul înscris înscris în Cartea funciară x U.A.T. Ianca, acest fapt nefiind de altfel posibil decât în urma câștigării licitației ce urma să fie organizată în acest sens și al cărei rezultat nu putea fi anticipat la momentul adoptării hotărârii de consiliu local.

Instanța de recurs apreciază că pentru a se reține, în cazul aleșilor locali, existența unui interes personal într-o anumită problemă, în sensul art. 75 din Legea 393/2004, posibilitatea de a anticipa că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv trebuie să fie o posibilitate conturată de elemente obiective, concrete.

O probabilitate abstractă de anticipare a faptului că decizia autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru persoanele enumerate de textul de lege menționat nu este de natură să justifice reținerea existenței unui interes personal al aleșilor locali.

Or, în litigiul de față, asemenea elemente obiective nu au rezultat din probatoriul administrat, concluzia din raportul de evaluare contestat, invalidată în mod corect de instanța de fond, întemeindu-se pe simple presupuneri care nu pot susține existența conflictului de interese în care s-a aflat intimatul-reclamant cu ocazia adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 44/31.05.2017.

În acest sens, Înalta Curte reține și faptul că din Anexele 1 și 2 la H.C.L. nr. 44/31.05.2017 referitoare la caietul de sarcini și la instrucțiunile privind organizarea și desfășurarea procedurii de închiriere prin licitație publică a terenului nu reiese că s-ar fi inserat dispoziții care să favorizeze în vreun fel societatea al cărei asociat unic și administrator era soția intimatului-reclamant și nici recurenta-pârâtă nu a susținut critici în acest sens, iar prin Dispoziția primarului nr. 185/23.02.2018, emisă anterior desfășurării licitației publice, intimatul-reclamant a fost înlocuit din funcția de președinte al comisiei de licitație publică, acesta neparticipând astfel la desfășurarea acesteia și nici la încheierea contractului de închiriere.

În consecință, aspectele care au rezultat din probatoriul administrat nu conturează și nu justifică reținerea interesului personal al intimatului-reclamant în adoptarea hotărârii și, implicit, constatarea existenței unui conflict de interese în accepțiunea art. 70 din Legea 161/2003, întrucât acest interes trebuie să aibă în vedere o probabilitate puternică, serioasă a obținerii beneficiului, nu o simplă posibilitate abstractă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută situația unui conflict de interese în privința intimatului-reclamant, la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 44/31.05.2017 și că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 73 din 17 iulie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.