ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/25.11.2019, întocmit de Agenția Naționala de Integritate- Inspecția de Integritate comunicat la data de 29.11.2019 prin Consiliul Județean Brăila, prin care a solicitat anularea acestui act administrativ pentru nelegalitate si netemeinicie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A solicitat totodată suspendarea efectelor raportului de evaluare nr. x/25.11.2019, întocmit de Agenția Naționala de Integritate- Inspecția de Integritate, pana la soluționarea definitivă a contestației formulate.

Prin sentința civilă nr. 75/2020 din 6 august 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul A., împotriva Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței recurate, în sensul de a dispune anularea raportului de evaluare.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond, în mod greșit, nu a anulat raportul de evaluare întocmit de intimată, ca urmare a faptului că sesizarea în baza căreia a fost întocmit este anonimă.

Or, apreciază recurentul că activitatea de evaluare inițiată în baza unei astfel de sesizări este lovită de nulitate absolută.

Totodată, arată că procedura de evaluare s-a desfășurat cu nerespectarea dreptului la apărare, întrucât, deși a formulat punct de vedere la punctul II, inspectorul ANI menționează că nu s-a depus niciun punct de vedere.

De asemenea, se arată că în calitate de censor la B. S.A. Brăila nu a încheiat niciun contract și nu a emis nicio factură pentru societate și nu a deținut nicio funcție de conducere în cadrul societății.

Activitatea de censor s-a limitat exclusiv la exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În urma înregistrării unei petiții formulate de o persoană fizică (în care se menționează în esență că A., consilier județean în cadrul Consiliului Județean Brăila, este în stare de incompatibilitate deoarece exercită concomitent mai multe funcții la diverse societăți, Agenția Națională de Integritate a declanșat din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010, în nota nr. x/10.08.2016, evaluarea averii și respectării regimului conflictelor de interese și incompatibilităților de către A., consilier județean în cadrul Consiliului Județean Brăila pentru mandatele 2012 - 2016 și 2016 - 2020.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din același act normativ, activitatea de evaluare s-a efectuat pentru perioada 05.07.2012 - 30.05.2019 (data validării mandatului 2012 - 2016 de consilier județean - data ultimei adrese transmisă de Consiliul Județean Brăila).

În acest context, sunt nefondate criticile recurentului referitoare la nelegalitatea activității de evaluare desfășurată în baza unei "sesizări anonime".

Înalta Curte reține că au fost respectate prevederile art. 12 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind declanșarea din oficiu a procedurii de evaluare a respectării regimului conflictelor de interese și incompatibilităților de către reclamant, precum și prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010, referitoare la informarea persoanei evaluate, cu consecința respectării dreptului la apărare în ceea ce îl privește pe reclamant.

Astfel, conform art. 12 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010, "(1) Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.

(2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalități:

b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite președintelui Agenției, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menținerea propunerii."

Or, "Nota cu propunere de sesizare din oficiu" întocmită în data de 10.08.2016 respectă condițiile de legalitate prevăzute de către legiuitor în art. 12 din Legea nr. 176/2010, și anume: este întocmită de către un inspector de integritate; este aprobată de către conducerea inspectorilor de integritate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, rezultă faptul că procedura de evaluare a averii, respectarea regimului privind incompatibilitățile și conflictele de interese se poate declanșa și din oficiu, pe baza unui raport de sesizare, întocmit de președinte sau pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate.

Așadar, contrar susținerii reclamantului, procedura evaluării nu a fost demarată ca urmare a primirii unor sesizări anonime, ci din oficiu, în urma unei petiții în care este indicat numele petiționarului, prin care se semnalau diverse aspecte cu privire la reclamant, Agenția, având posibilitatea de a se sesiza din oficiu.

Totodată, potrivit art. 20 din Legea 176/2010,

"(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare.

(5) Prevederile art. 13 și 15 se aplică în mod corespunzător."

În mod corect a reținut instanța de fond că față de persoana evaluată s-a efectuat procedura de informare:

La data de 06.09.2016 s-a procedat la informarea persoanei evaluate, prin intermediul unei scrisori (adresa nr. x/06.09.2016- filele x volum anexa 1) cu privire la declanșarea activității de evaluare.

Prin adresa nr. x/07.06.2019 - filele x volum anexa 1, reclamantul a fost informat despre faptul că au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților și invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens.

Contrar susținerilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reiterate în recurs, din analiza înscrisurilor aflate în dosare, înscrisuri înaintate de pârâtă, nu rezultă că ar fi transmis punctul său de vedere cu privire la cele constatate de inspectorul de integritate până la data redactării raportului de evaluare, aspect care nu poate fi imputat inspectorului de integritate care a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 176/2010.

Anexat cererii de chemare în judecată, reclamantul depune un punct de vedere, urmat de imprimarea unui e-mail către x@x.eu, e-mail datat 07.06.2019, cu privire la care nu există însă certitudinea înaintării către autoritatea pârâtă, respectiv a înregistrării la această autoritate.

Dincolo de aceste aspecte prealabile, se constată că în perioada exercitării mandatului 2016 - 2020 de consilier județean în cadrul Consiliului Local Brăila, S.C. B. S.A. (societate comercială la care persoana evaluată a exercitat funcția de cenzor) a încheiat 3 contracte de prestări servicii și 2 contracte de achiziție directă facturi în valoare totală de 462.067 RON cu Consiliul Județean Brăila.

Instanța de fond, în mod corect, a apreciat că această situație se circumscrie cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective;

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 prevăd că,,(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceasta funcție".

Legiuitorul a prevăzut expres că aleșii locali, respectiv consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privai sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

Incompatibilitatea este atrasă și în situația în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.

Art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reglementează acest caz de incompatibilitate prin simpla întrunire a condițiilor specificate (deținerea calității de consilier local sau județean de către persoana evaluată și existența contractului comercial între autoritatea publică și o societate comercială la care persoana evaluată deține funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale), fără îndeplinirea vreunei cerințe suplimentare.

Pe fondul situației de incompatibilitate, recurentul-reclamant nu neagă deținerea calității de cenzor la S.C. B. S.A. și a celei de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Brăila (mandatele 2012 - 2016 și 2016 - 2020), însă încearcă să justifice situația de incompatibilitate susținând că nu a încheiat personal respectivele contracte, acestea fiind emise/semnate de alte persoane din conducerea societății.

Or, susținerile reclamantului nu pot constitui o cauză de înlăturare a stării de incompatibilitate, întrucât textul de lege nu condiționează existența cazului de incompatibilitate de exercitarea puterii decizionale de către persoana evaluată, în cadrul societății comerciale sau după cum acesta cunoștea sau nu existența relațiilor comerciale dintre societatea la care deține calitatea cenzor și autoritatea administrației publice locale din care face parte.

Principalele atribuții ale cenzorilor sunt legiferate în cuprinsul art. 163-164 din Legea nr. 31/1990. Dispozițiile legale menționate stipulează, cu valoare de principiu, că cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă situațiile financiare sunt legal întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ținute regulat și dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Despre toate aceste aspecte, precum și asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situațiile financiare și repartizarea profiturilor, cenzorii vor prezenta adunării generale un raport amănunțit. Adunarea generală poate aproba situațiile financiare anuale numai dacă acestea sunt însoțite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.

Cenzorii și, după caz, auditorii interni, au obligația aducerii la cunoștința membrilor consiliului de administrație neregulile în administrație și încălcările dispozițiilor legale și ale prevederii actului constitutiv pe care le constată, iar în cazurile mai importante, le vor aduce la cunoștință adunării generale - art. 163 alin. (5).

În exercitarea atribuțiilor lor, cenzorii au dreptul să obțină în fiecare lună de la administratori o situație despre mersul operațiunilor. Legea interzice cenzorilor să comunice acționarilor, în particular, sau terților datele referitoare la operațiunile societății, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor (art. 164).

Față de cele anterior expuse, rezultă cu evidență că alegațiile recurentului în sensul că de închierea contractelor se ocupă persoane din conducerea societății, independent de voința sa, după parcurgerea unor proceduri de achiziție publică prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate, atât timp cât reclamantului îi revenea obligația legală de supraveghere a gestiunii societății, inclusiv de verificare a legalității situațiilor financiare.

Reclamantul avea obligația ca în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să manifeste o atitudine imparțială, transparentă în adoptarea deciziilor și în virtutea funcției pe care o ocupa, interpretarea dată de acesta în justificarea faptelor sale care contravin prevederilor ce reglementează regimul juridic al conflictului de interese, neputând conduce la infirmarea legalității raportului de evaluare contestat.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 75/2020 din 6 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.