ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila și ulterior pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării comeptenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 480/27.09.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, fiind nelegal și netemeinic.

Prin sentința nr. 362 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 117 din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 362 din 28 noiembrie 2016, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că în cauză au fost încălcate cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de proceduri civilă, pentru că nu au fost expuse în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii primei instanțe cu privire la soluția pronunțată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 157 din 18 decembrie 2020, pronunțată în fond după casare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a anulat Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Totodată, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul A., cât și pârâta Agenția Națională de Integritate.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticând sentința cu privire la soluția asupra capătului de cerere referitor la daunele morale solicitate.

3.1.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut, în esență, că prima instanță nu a motivat soluția de respingere a capătului de cerere privind daunele morale, precizând, totodată, că existau dovezi care demonstrau suferințele sale în perioada cuprinsă de la emiterea raportului de evaluare și până la anularea acestuia de către prima instanță, fiindu-i astfel încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputație și imagine, dar care nu au fost avute în vedere.

3.1.2. În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat că în rejudecarea prima instanță nu a făcut o cercetare completă în ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale cerute, făcând trimitere la suferințele îndurate ca urmare a cercetării sale de către autoritatea pârâtă.

În opinia recurentului, prima instanță a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material, în sensul că materialul probator a fost interpretat greșit sau nu a fost interpretat deloc cu privire la capătul de cerere având ca obiect daunele morale cerute.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la capătul de cerere referitor la daunele morale cerute sau, în subsidiar, pe fond, admiterea acțiunii și cu privire la acest capăt de cerere,

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.2.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea atacată conține numai motive străine de natura pricinii, perntru că s-au avut în vedere exclusiv considerentele Deciziei nr. 603/2015 a Curții Constituționale referitoare la infracțiunea de conflict de interese și Ordonanța de clasare din 22.01.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispusă în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a soluționat sesizarea referitoare la conflictul de interese cu privire la intimat, în timp ce raportul de evaluare reține existența unei stări de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul.

Totodată, a apreciat că hotărârea primei instanțe este nemotivată prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., având în vedere că nu au fost analizate argumentele pârâtei, fiind preluate doar motivele reclamantului și fără să se facă o analiză proprie.

3.2.2. În dezvoltarea motivului de recurs încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare,

Astfel, prima instanță a considerat, în mod eronat, că acest text de lege constituie un caz de conflict de interese, deși raportul de evaluare reține o stare de incompatibilitate, însă, chiar în situația în care ar fi existat în cauză un conflict de interese administrativ, așa cum este el reglementat de Legea nr. 161/2003, tot nu ar fi avut aplicabilitate o decizie care se referă la conflictul de interese ca infracțiune.

Așadar, în opinia recurentei, argumentele primei instanțe, care a aplicat considerentele unei decizii a Curții Constituționale cu privire la infracțiuni prevăzute de Conul penal, Decizia CCR nr. 603/2015 analizând conflictul de interese reglementat de artr. 301 alin. (1) și art. 308 din C. pen., nu numai că sunt străine pricinii, dar încalcă atât art. 90 din Legea nr. 161/2003, cât și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a arătat că ordonanța de clasare avută în vedere nu are relevanță câtă vreme în sarcina reclamantului s-a constatat că sunt întrunite condițiile incompatibilității, interdicția prevăzută de art. 90 din lege nefiind condiționată de natura sau cuantumul beneficiilor dobândire de către subiecții obligației, încălcarea ei intervenind ope legis în momentul încheierii contractelor în cauză. Simpla deținere a unei demnități locale determină o obligație pentru consilierul local de a-și lua toate măsurile necesare de a nu încălca dispozițiile Legii nr. 161/2003 cu privire la conflictele de interese și incompatibilitate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

4.1. Prin întâmpinarea formulată la recursul pârâtei, recurentul-reclamant a invocat excepția nulității recursului pârâtei și pe fond a solicitat respingerea căii de atac exercitate de aceasta.

4.2. Prin întâmpinarea formulată la recursul reclamantului, recurenta-pârâtă a invocat excepția nulității recursului reclamantului și pe fond respingerea căii de atac exercitate de acesta.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, emis de recurenta-pârâtă.

Curtea de Apel Galați a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a anulat Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de pârâtă, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale.

Curtea de apel a reținut că în raport cu Decizia nr. 603/2015 a Curții Constituționale a României, care face trimitere la toata legislația în vigoare în materie de conflicte de interese, din dreptul penal și civil, deci și la Legea nr. 161/2003, se impune anularea raportului atacat și a tuturor actelor subsecvente acestuia, având în vedere, totodată, și Ordonanța de clasare din 22.01.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispusă în dosarul x/2015, prin care s-a soluționat sesizarea unei persoane referitoare la conflictul de interese, același ce face obiectul raportului de evaluare, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) din C. pen., iar în privința capătului de cerere privind daunele mortale cerute s-a reținut faptul că nu s-au făcut probe în dovedirea acestuia.

Instanța de control judiciar constată că soluția Curții de apel este nelegală, în raport cu cele reținute prin raportul de evaluare atacat.

Prin raportul de evaluare nr. x/27.05.2016, întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate, s-a constatat că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Brăila, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prevăzut de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Din conținutul raportului de evaluare rezultă astfel că autoritatea pârâtă a reținut că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, încălcând prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că S.C. Administrația Piețelor și Târgurilor S.A. Brăila - societate înființată de către Consiliului Local al municipiului Brăila - a încheiat în calitate de achizitor cu S.C. B. S.R.L., societate comercială în cadrul căreia A. deține funcția de administrator și calitatea de asociat, în calitate de prestator, Contractul de prestări servicii nr. x/16.03.2015, durata contractului fiind de 12 luni.

Așadar, reiese cu evidență că autoritatea pârâtă a reținut nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților și nu a regimului juridic al conflictelor de interese.

Se constată astfel că hotărârea atacată, prin care în mod greșit prima instanță a soluționat cauza având în vedere existența unui conflict de interese, și nu a unei stări de incompatibilitate așa cum a fost reținută prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, conține motive străine de natura pricinii.

Altfel spus, conflictul de interese analizat de prima instanță nu formează obiect al raportului de evaluare contestat, judecătorul fondului pronunțându-se pe un alt regim juridic decât cel existent în speță, respectiv cel al conflictelor de interese, deși prevederile a căror încălcare s-a invocat se referă la regimul juridic al incompatibilităților, cele două regimuri juridice fiind reglementate distinct, astfel încât motivele invocate în considerentele sentinței recurate sunt străine cauzei.

Or, se impune a se distinge, pe de o parte, între starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare atacat, prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, și infracțiunea de conflict de interese, respectiv conflictul de interese administrativ, pe de altă parte.

Așa fiind, urmează ca pricina să fie soluționată din perspectiva analizării situației de incompatibilitate reglementate de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care formează obiectul raportului de evaluare atacat, și nu a unui conflict de interese cum în mod greșit a avut în vedere prima instanță.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și, în raport cu soluția preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenți în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecință, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda la un examen efectiv al argumentelor și apărărilor prezentate de părți prin cererile formulate, urmând să analizeze întreaga cauză prin raportare la obiectul dedus judecății, la mijloacele de probă administrate și la toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamantul A. și de pârâta Autoritatea Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 157 din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.