ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2015 sub nr. de dosar x/2015 pe rolul Curții de Apel C., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/30.04.2015 emis de pârâtă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 207/CA/2016 - P.I. pronunțată în data de 5 octombrie 2016, Curtea de Apel C., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a dispoziției din Raportul de evaluare nr. x/21.05.2013 emis de pârâtă privind sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria de pe lângă Judecătoria Satu Mare cu privire la existența de indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 301 alin. (1) C. pen. și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în totalitate și, rejudecând cauza să se admită acțiunea și să se anuleze raportul de evaluare.

Precizează că își menține solicitarea conexării cauzei la contestația depusă împotriva raportului de evaluare nr. x/30.04.2015, care face obiectului Dosar nr. x/2015, întrucât au la bază aceeași lucrare de evaluare nr. x/S/II/21.05.2015, formulată și în fata instanței de fond, deoarece există o strânsă legătură intre starea de fapt și implicit de drept a cauzei.

S-a susținut că, în cauză conflictul de interese constă în faptul ca recurentul contestator a votat pentru suspendarea unui contract de locațiune pentru o societate unde soția sa era administrator, faptă ce nu se încadrează în conținutul dispozițiilor art. 90 din cuprinsul Legii nr. 161/2003 actualizată, întrucât locațiunea nu este un beneficiu.

Recurentul contestator susține că a fost ales consilier local pentru perioada 2004 - 2008, iar în anul 2008, în urma alegerilor din data de 01 iunie 2008, a ocupat funcția de viceprimar al localității Odoreu, conform Hotărârii nr. 5/20.06.2008 privind alegerea viceprimarului comunei. În prezentul raport de evaluare a conflictului de interese se face o corectă aplicare a legii raportat la faptul că demnitatea de viceprimar este incompatibilă cu cea de consilier local, în baza dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 actualizată, drept pentru care, aplicarea în cazul dat a Legii nr. 393/2004 raportat la Statutul aleșilor locali este conformă.

Totodată se arată că, din același raport rezultă, în mod real, de ce nu s-a putut controla adoptarea contractului de locațiune al SC B. SRL, în timpul mandatului de consilier local al reclamantului, care a fost încheiat în 24 iunie 2006, deci anterior perioadei legale de control, iar de asemenea se are în vedere un act adițional, nr. 1/29.04.2011 și Hotărârea nr. 25/24.06.2011 a Consiliului Local Odoreu, în adoptarea căreia reclamantul contestator nu s-a abținut, deși soția sa era administratorul societății.

Așa cum a arătat, în relatarea situației de fapt intimata pârâtă a atins aspecte multiple care într-o anumită opinie, singulară, ar putea atrage situația incompatibilității și conflictului de interese. Astfel, în mod vag se are în vedere perioada în care contestatorul a deținut funcții și demnități publice, fără a fi delimitată exact și fără a se numi exact calitățile acestor funcții, se verifică competența de evaluare, se indică textele legale incidente, generic vorbind, în speță, ulterior se enumeră documentele solicitate, din această enumerare putându-se defalca eventuale stări, situații contrare legii.

Susține că, raportul de evaluare este netemeinic, nu are în vedere dispozițiile actului adițional votat, respectiv suspendarea efectelor contractului de locațiune, care nu putea să reprezinte pentru reclamant și pentru familia sa decât un dezavantaj.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare solicitând în principal nulitatea recursului, nemotivare și, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar declanșat de reclamantul A. are ca obiect verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/30.04.2015.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului prin care a solicitat anularea acestui act, iar împotriva acestei soluții s-a exercitat calea de atac a recursului, dar criticile sunt nefondate.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 75 lit. a) și lit. c) din Legea 161/2003, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local Odoreu, a participat și a votat la lucrările ședinței extraordinare a Consiliului Local Odoreu din data de 24.06.2011 în urma căreia s-a adoptat H.C.L. Odoreu nr. 25/24.06.2011 privind aprobarea Actului adițional nr. x/29.04.2011 la Contractul de locațiune nr. x/21.04.2006 prin care se suspendă Contractul de locațiune nr. x/21.04.2006, pe perioada implementării și monitorizării unor lucrări de investiții la Căminul Cultural Odoreu, urmând ca perioada suspendării să se adauge duratei inițiale a contractului.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.", iar conform art. 77 din același act normativ: "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare."

Dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că: "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.".

În cauză sunt incidente și prevederile art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora: "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (...) c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri", precum și dispozițiile art. 77 din aceeași lege, potrivit cărora: "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă"

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese, în ceea ce-l privește pe reclamant, iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate.

Principala critică formulată de reclamantul A. în cadrul recursului o reprezintă greșita interpretare de către instanța de fond a situației de fapt, respectiv că, prin actul adițional adoptat prin hotărârea de consiliu local la a cărei adoptare a participat i s-a creat un dezavantaj.

Înalta Curte nu poate fi reține susținerea recurentului-reclamant în sensul că "locațiunea nu este un beneficiu" și a "inexistenței unui folos material pentru sine, soțul său ori rudele sale de gradul I", atât timp cât, urmare participării în calitate de viceprimar la lucrările ședinței extraordinare a Consiliului Local Odoreu din data de 24 iunie 2011 și votării HCL Odoreu nr. 25/24.06.20011, a aprobat actul adițional nr. x/2006 la contractul de locațiune nr. x/21.04.2016. Contractul de locațiune fusese încheiat între Consiliul Local Odoreu și SC B. SRL, societate la care reclamantul a deținut calitatea de asociat și administrator, ulterior administrator devenind soția acestuia.

Recurentul-reclamant a mai susținut că inexistența unui avantaj de natură patrimonială, rezultă ca urmare a faptului că, acel contract a fost suspendat, urmând a se prelungi durata contractului de locațiune, care are drept efect diminuarea patrimoniului său.

În realitate, textele de lege incidente în materia conflictului de interese (anterior citate) utilizează expresiile "interes personal" sau "interes personal de natură patrimonială", în ceea ce privește beneficiile pe care le-ar putea obține alesul local. Or, noțiunea de "interes" denotă o sferă a beneficiilor mult mai largă decât un simplu avantaj de natură financiară, calculat matematic, pe care reclamantul l-ar putea obține din semnarea contractului de locațiune. Interesul vizat de dispozițiile legale se raportează la posibilitatea alesului local de a prefigura obținerea unui beneficiu de natură patrimonială, pentru sine sau pentru soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, prin prisma deciziei luate în exercitarea funcției publice.

Potrivit art. 2 din Contractul de locațiune nr. x/2012, societatea SC B. SRL a închiriat imobilul "Cămin cultural" de la Consiliul Local Odoreu pe o perioadă de 10 ani, pentru care plătea o chirie lunară. Astfel, chiar dacă contractul a fost suspendat, acesta urma să fie reluat în momentul în care se finalizau reparațiile la imobil, context în care reclamantul nu era în pierdere nefiind obligat la plata chiriei și, totodată obținea beneficiul unei locații renovate.

În ceea ce privește critica recurentului-reclamant vizând existența a două rapoarte de evaluare și în acest context, a unei duble sancționări pentru aceeași faptă, Înalta Curte nu o poate reține, întrucât fiecare raport vizează instituții juridice diferite cu aplicarea altor temeiuri de drept, respectiv conflictul de interese, în cazul raportului de evaluare contestat în prezenta cauză și incompatibilitatea, în cazul Raportului nr. x/21.05.2015.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată pe cale de întâmpinare de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 207/CA/2016 - PI din 05 octombrie 2016 a Curții de Apel C., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

GGC - GV