Decizia nr. 5833/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație solicitând anularea Raportului de evaluare x/18.07.2016 din data de 04.10.2014 și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 92/2017 din 28 februarie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat raportul de evaluare nr. x/18.07.2016 emis de pârâtă și a luat act de solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamantul A., cât și pârâta Agenția Națională de Integritate au declarat recurs. 1. Prin recursul formulat, pârâta Agenția Națională de Integritate arată că sentința Curții de Apel Cluj a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât, deși atribuțiile și prerogativele primarului sunt unele legale, chiar imperative, în ceea ce privește organizarea și supravegherea procesului complex de învățământ din unitatea administrativ teritorială pe care o conduce, nu trebuie înlăturată de la aplicare prevederea expresă a Legii nr. 161/2003, referitoare la respectarea regimului incompatibilităților și a conflictelor de interese. Aplicarea legii trebuie să aibă loc în mod coroborat, și, având în vedere faptul că la momentul desfășurării perioadei de evaluare, nici legea educației nu prevedea prezența expresă a primarului în cadrul consiliului de administrație al unei scoli, dar și că era pe deplin aplicabilă incompatibilitatea prevăzută de Legea nr. 161/2003. Înainte de modificarea legislativă a Legii nr. 1/2011 cu privire la acest aspect, incompatibilitatea calității de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, era nu doar prevăzută expres, ci avea și deplină aplicabilitate. În perioada supusă evaluării, administrația locală putea fi reprezentată în cadrul instituțiilor de învățământ, atât de un reprezentant al primarului cât și de reprezentanți ai consiliului local. Atribuțiile exprese cu privire la acest domeniu, despre care instanța de fond face vorbire pe larg în motivarea sentinței, deși sunt prevăzute expres în legislația specifică aleșilor locali, nu puteau fi exercitate pe deplin cu privire la calitatea de membru al consiliului de administrație al școlilor în perioada anterioară modificării legislative a Legii nr. 1/2011. Modificarea legislativă survenită și posibilitatea legală a primarului de a face parte din consiliul de administrație al școlilor nu opera la momentul evaluării reclamantului. 2. Reclamantul A., în motivarea recursului arată că, prin sentința recurată, Curtea de Apel Cluj a dispus anularea raportului de evaluare emis de către Agenția Națională de Integritate în dauna sa, deoarece argumentele de ordin procedural invocate, încălcarea legislației europene cu privire la protecția datelor cu caracter personal, au fost înlăturate de instanța de fond. În opinia recurentului, aceste argumente sunt pertinente și trebuiau să stea la baza soluției de anulare a raportului de evaluare, hotărârea pronunțată fiind rodul unei greșite dezlegări de drept.

Apărările formulate în cauză În cauză, părțile au formulat întâmpinări reciproce.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, iar recursul formulat de reclamantul A. este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. În ceea ce privește recursul formulat de Agenția Națională de Integritate Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a anulat Raportul de evaluare nr. x/18.07.2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate, considerând ca fiind neîntemeiată reținerea stării de incompatibilitate în sarcina reclamantului cu privire la deținerea simultană a calității de primar și aceea de membru în consiliul de administrație al unei instituții de învățământ din sistemul public. Conform art. 87 din Legea nr. 161/2003: (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice Potrivit art. 96 din Legea nr. 1/2011 - forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 94/2014: (1) Unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz. în exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale. (2) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților, directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă. Starea de incompatibilitate din sarcina reclamantului a fost reținută urmare deținerii simultane atât a funcției de primar al Comunei Cămărasu, Județul Cluj, cât si a calității de membru în consiliul de administrație al Școlii Generale Cămărasu, pentru perioada 2009 - 2014. Înalta Curte constată că deși atribuțiile și prerogativele primarului sunt unele legale, chiar imperative, în ceea ce privește organizarea și supravegherea procesului complex de învățământ din unitatea administrativ teritorială pe care o conduce, nu trebuie înlăturată de la aplicare prevederea expresă a Legii nr. 161/2003, referitoare la respectarea regimului incompatibilităților și a conflictelor de interese. Înainte de modificarea legislativă a Legii nr. 1/2011 cu privire la acest aspect, incompatibilitatea calității de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, era nu doar prevăzută expres, ci avea și deplină aplicabilitate. În perioada supusă evaluării, administrația locală putea fi reprezentată în cadrul instituțiilor de învățământ, atât de un reprezentant al primarului cât și de reprezentanți ai consiliului local. Atribuțiile exprese cu privire la acest domeniu nu puteau fi exercitate pe deplin cu privire la calitatea de membru al consiliului de administrație al școlilor în perioada anterioară modificării legislative a Legii nr. 1/2011. Deci, modificarea legislativă survenită și posibilitatea legală a primarului de a face parte din consiliul de administrație al școlilor nu opera la momentul evaluării reclamantului. Incompatibilitatea presupune interdicția de a cumula două sau mai multe funcții și/sau calități care, prin exercitarea lor simultană, ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își exercite atribuțiile funcției publice. Înalta Curte constată că în perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, ceea ce înseamnă că în consiliul de administrație al școlii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului și nu primarul însuși. În cauză, reclamantul recunoaște calitatea de membru în Consiliul de administrație al școlii din Cămărașu, însă susține incidența normei legale așa cum este în vigoare în prezent, deși perioada supusă evaluării este preexistentă intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014. De asemenea, legiuitorul nu distinge cu privire la modul în care o persoană exercită sau nu funcția sau calitatea care îi atrage starea de incompatibilitate, și nici dacă funcția care generează incompatibilitatea este sau nu remunerată sau dacă produce sau nu alte avantaje materiale prin exercitarea ei. Prin urmare, starea de incompatibilitate este generată prin simpla deținere simultană a două funcții incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiții. Supravegherea bunului mers al activității școlii din calitatea de primar nu era în acel moment, o atribuție legală a primarului, reprezentând chiar un incident de integritate, ceea ce presupune încălcarea statutului funcției de autoritate deținute. Astfel fiind, sub aspectul reținerii stării de incompatibilitate generată de deținerea simultană a calității de viceprimar și aceea de membrii în consiliul de administrație al unităților de învățământ din sistemul public, Înalta Curte constată că raportul de evaluare este legal și temeinic, instanța de fond pronunțându-se prin aplicarea unui raționament juridic eronat, raportat la interpretarea și aplicarea textelor legale incidente. Simpla deținere a celor două calități este suficientă pentru a genera un incident de integritate de categoria incompatibilităților. Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A. Înalta Curte constată că aspectele de ordin procedural invocate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. De asemenea, Înalta Curte apreciază că sunt lipsite de aplicabilitate elementele legislative invocate de recurent, precum și dezlegarea dată de instanța europeană în afacerea Bara C-201/14, întrucât elementele constitutive ale chestiunii de fapt, dar și de drept nu suportă comparație și nici analogie. Înalta Curte constată că art. 7 din Directiva nr. 95/46 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, stipulează că: "Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă: (a) persoana vizată și-a dat consimțământul neechivoc sau (b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care subiectul datelor este parte sau în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înainte de încheierea contractului sau (c) prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului sau (d) prelucrarea este necesară în scopul protejării interesului vital al persoanei vizate sau (e) prelucrarea este necesară pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt comunicate datele sau (f) prelucrarea este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de către unul sau mai mulți terți, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protecție în temeiul articolului 1 alin. (1)". De asemenea, prevederile art. 5 din Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal stabilesc condițiile de legitimitate privind prelucrarea datelor și anume: (2) Consimțământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri: a) când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract; b) când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieții, integrității fizice sau sănătății persoanei vizate ori a unei alte persoane amenințate; c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale a operatorului; d) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele; e) când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate; f) când prelucrarea privește date obținute din documente accesibile publicului, conform legii; g) când prelucrarea este făcută exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării. Legea nr. 176/2010 prevede care este procedura de urmat de către inspectorii de integritate în activitatea de instrumentare a datelor și a informațiilor cu caracter personal, activitate care este parte integrantă a procedurii de evaluare, aplicabile fiind dispozițiile art. 20. Toate dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind colectarea și instrumentarea datelor cu caracter public și nepublic sunt în concordanță cu dreptul unional. Mai mult decât atât, pretinsa prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal nu atrage în mod automat anularea raportului, necondiționată de existența unei vătămări. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că procedura stabilită de Legea nr. 176/2010 a fost îndeplinită față de reclamant, fiind înștiințat de către inspectorul de integritate cu privire la elementele ce au dus la reținerea stării de incompatibilitate prin încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Astfel, față de reclamant, Agenția Națională de Integritate a respectat, în emiterea raportului de evaluare, toată procedura legal impusă, fiind respectate prevederile privitoare la utilizarea informațiilor cu caracter nepublic ale persoanei evaluate. Începând cu informarea care se face către persoana evaluată, respectiv cea în care este adusă la cunoștință de către inspectorul de integritate declanșarea procedurii de evaluare într-o anumită lucrare, persoanei evaluate îi sunt comunicate și furnizate toate datele necesare, așa cum sunt ele prevăzute atât de legislația națională, cât și de cea europeană, fapt care s-a petrecut și în cazul reclamantului Față de conținutul normativ al Directivei nr. 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Legea nr. 176/2010 conține prevederi exprese în acest sens - informările persoanei evaluate cu privire la instrumentarea datelor, cu caracter personal-fiind obligatorii pentru legalitatea raportului de evaluare - fiind în acord cu legislația europeană, iar aplicabilitatea directă a normei unionale nu suportă incidență, în plan vertical, atât timp cât în legislația națională există normă expresă care să reglementeze respectiva situație. Din această perspectivă, contrar tezei formulate de reclamant, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că, în cauză, nu este incidentă cauza Bara. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenția Națională de Integritate, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. De asemenea, va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.