ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 6.12.2016 emis de pârâtă și să se constate inexistența stării de incompatibilitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 101 din 17 mai 2017, Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamantul reiterează criticile din cererea de chemare în judecată, apreciind, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 și ale art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003, interpretarea instanței de fond fiind contrară scopului urmărit de legiuitor prin edictarea acestor norme.

Recurentul-reclamant arată că participarea primarului în Consiliul de administrație al unei școli este o necesitate și nu un scop, întrucât primarul reprezintă comunitatea și nu vreun interes personal, astfel că nu s-ar impune constatarea respectivei stării de incompatibilitate în privința sa.

Deși în perioada supusă evaluării, art. 96 alin. (2) din Legea învățământului nr. 1/2011 prevedea că din consiliul de administrație al școlii face parte un reprezentant al primarului, ulterior, legiuitorul a modificat acest text, în sensul că persoana care face parte din consiliu este chiar primarul, aspect de natură a dovedi că prevederile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu se aplică în cazul consiliului de administrație al unității de învățământ, atât timp cât legea îl obligă pe primar să facă parte din consiliu.

Este real că legea civilă nu retroactivează, însă, recurentul apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să aplice modificarea legislativă intervenită potrivit O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 și situației sale de incompatibilitate, fiindu-i, în mod evident, favorabilă. În acest sens, consideră că nu poate fi sancționat pentru ceva "care s-a dovedit a nu fi bun" și care, ulterior, a fost îndreptat prin actele normative de modificare (O.U.G. nr. 49/26.06.2014, respectiv Legea nr. 128/10.05.2017). Astfel, susține recurentul, s-a ajuns la o stare de normalitate și s-a făcut, în același timp, dreptate.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului reclamantului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 26.02.2020.

Excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, în perioada 01.09.2012 - 30.06.2014 a deținut, simultan, funcția de primar al orașului Bălcești, județ Vâlcea și calitatea de membru în Consiliul de administrație al Liceului Tehnologic "B." din orașul Bălcești.

Constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.

Prin cererea de recurs, criticile formulate de reclamantul A. se referă, în esență, la greșita interpretare a efectelor modificării legislative aduse prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prin dispozițiile O.U.G. nr. 49/2014.

Înalta Curte reține că, până la data de 26.06.2014, dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stipulau că:

"(2) În cazul instituțiilor de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

Prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administrație al unității de învățământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului".

Recurentul-reclamant a susținut, prin cererea de recurs, că modificarea legislativă trebuia avută în vedere de instanța de fond, întrucât reprezintă o nouă realitate juridică, care confirmă voința inițială a legiuitorului, respectiv aceea de a nu considera participarea primarului în consiliile de administrație ale unităților de învățământ ca reprezentând un caz de incompatibilitate.

Înalta Curte reține că, prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă, a fost constatată starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în perioada 01.09.2012 - 30.06.2014, perioadă în care, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, anterior citate, primarului îi revenea obligația legală de a desemna un reprezentant în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ. În perioada de referință, conform cadrului normativ incident, funcția de primar era considerată incompatibilă cu aceea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice precum Liceul Tehnologic "B." din orașul Bălcești, în consiliul de administrație al liceului, putând avea calitatea de membru un reprezentant al primarului, iar nu însuși primarul.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare, astfel cum a susținut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

În cauza de față, O.U.G. nr. 49/2014 a intrat în vigoare la data de 30.06.2014, iar starea de incompatibilitate a fost reținută pentru perioada anterioară acestei date, astfel încât dispozițiile acestui act normativ nu pot fi avute în vedere ca prevederi legislative exoneratoare.

Cu privire la presupusa încălcare de către instanța de fond a principiului legii mai favorabile, instanța de control judiciar constată că apărarea recurentului-reclamant este neîntemeiată.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Așadar, principiul este incident doar în cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile. Or, dispozițiile O.U.G. nr. 49/2004, prin care se modifică prevederile art. 96 alin. (2) din Legea învățământului nr. 1/2011 referitoare la componența consiliului de administrație, invocate de recurent drept lege mai favorabilă, sunt norme de drept administrativ, motiv pentru care nu se aplică situațiilor juridice născute anterior datei modificării (30.06.2014).

Aceeași concluzie este valabilă și în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs privitoare la neaplicarea de către autoritatea pârâtă și de către instanța de fond a dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2014.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 101 din 17 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.