ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2720/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

24310/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul S.I., solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de

colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, pârâtul a fost verificat din oficiu,

întrucât a candidat la funcția de primar al comunei Sic, județul Cluj.

Reclamantul a

precizat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 06 iunie 2008,

precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost recrutat în

calitate de „informator”, în anul 1984, de către organele de Securitate „în

problema naționaliști maghiari”, preluând numele conspirativ „C.”.

Relevante pentru

activitatea de colaborarea a pârâtului sunt și aprecierile făcute de lucrătorul

de Securitate, la adresa sa, precum și documentele care atestă recompensarea

pecuniară a sa

Reclamantul a

apreciat că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de colaborator al

fostei Securități, au vizat îngrădirea următoarele drepturi și libertăți

fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată :

- dreptul la viață

privată - art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice;

- dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția

România din 1965, art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice.

Pentru argumentele

prezentate anterior, reclamantul a considerat că sunt asigurate condițiile

impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

putea constata calitatea de „colaborator al Securității”.

Prin încheierea

pronunțată la data de 17 iunie 2010, Curtea a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art.

29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și suspendarea judecății cauzei pe durata

soluționării excepției de neconstituționalitate.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 6431

din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.I.,

și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește

pe pârât.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Pârâtul a fost

verificat de către autoritatea reclamantă, din oficiu, întrucât a candidat la

funcția de primar al comunei Sic, județul Cluj.

În acest sens, s-a

emis Nota de constatare nr. din 06 iunie 2008, în care s-a reținut că pârâtul a

fost recrutat de în calitate de „informator", în anul 1984, de către

organele de Securitate „în problema naționaliști maghiari", preluând

numele conspirativ „C.

”

.

Pe parcursul

colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în Nota de

constatare din 06 iunie 2008 privitoare la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității, persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Constatarea calității

de colaborator al Securității nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a

libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea

ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Informațiile

comunicate Securității de către pârât au vizat încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, respectiv, dreptul la viață privată - art.

17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice; dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția

România din 1965, art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice.

Prin urmare, se

constată că acțiunea este întemeiată și se impune admiterea ei, în temeiul art.

11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, și

constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârât.

Recursul

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.

În motivarea cererii

de recurs, s-au arătat în esență următoarele:

- Arată recurentul că

nu a desfășurat activități de natura celor menționate la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 deoarece nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, nu a realizat activități care să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu a încasat suma de bani pentru

activitățile realizate, chitanța depusă la dosar nefiind semnată de recurent.

- A mai arătat recurentul

că activitatea a fost prezentată în mod subiectiv în cererea de chemare în

judecată, faptul că organele de securitate i-au cerut acestuia informații

despre activitatea unor persoane, nu echivalează cu furnizarea informațiilor de

natura celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul a arătat de

asemenea că în calitate de gestionar într-o unitate cooperatistă, a fost expus

continuu controalelor efectuate de organele de miliție controale care de multe

ori aveau ca scop și crearea unei presiuni psihice pentru a-l determina să

colaboreze cu Securitatea sau miliția.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând

cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și

în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:

În

conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator

al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații

cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare,

date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori

de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie

cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al

Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care

consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu

sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu

alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor”.

Înalta Curte reține

că recurentul recunoaște că a colaborat cu organele Securității în perioada

comunistă însă înțelege să nuanțeze faptul că atunci în acele vremuri erau

circumstanțe care îi determinau pe cetățeni să cadă în capcana securității, că

nu a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor despre

care a furnizat informații.

- Înalta Curte apreciază

că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 neavând importanță că acum recurentul are o altă opinie despre cele

întâmplate.

Se constată că

informațiile fac parte din cele care denunță activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist și au fost de natură a îngrădi drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest lucru, cum

susține recurentul.

- Înalta Curte reține

ca și instanța de fond că recurentul - pârât prin informațiile despre confecționarea

unor pietre de monumente și cruci vizitele și relațiile unei persoane cu cetățeni

din RP. Ungaria, despre bonuri de benzină de la turiști străini, cantitate de

benzină avută la domiciliu, de către anumite persoane a fost folositor organelor

de Securitate, aceștia îi trasau în continuare sarcini precise - cu ce le

plătește bonurile de benzină, să se împrietenească cu K.G., să afle la ce

persoane a confecționat pietre funerare și cu ce sume. Aceste măsuri erau

respectate de recurent, existând deci o colaborare activă (f. 28, 29 dosar fond).

De asemenea

informațiile furnizate despre numitul K.G., care avea legături cu cetățenii

străini au fost verificate de organele de Securitate - fiind vorba de o

persoană împotriva căruia se luase măsura avertizării și fiind considerat că se

menține pe poziții neloiale față de țara noastră (f. 26 dosar fond).

Din cele arătate mai

sus, din angajamentul semnat olograf de recurent se apreciază îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - în sensul că

au fost furnizate informații care au fost de natură să ducă la încălcarea și

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale deoarece imixtiunile în

viața și conștiința persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care

a procedat recurentul, încalcă dreptul la viață privată a individului și

dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune

altora, aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care

privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Rezultă

că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 28/2008.

Față de cele reținute

mai sus, constatând că sentința civilă recurată este legală și temeinică în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul S.I. împotriva Sentinței nr. 6431 din 3 noiembrie 2011

a

Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2013.