ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2720/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 24310/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul S.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, pârâtul a fost verificat din oficiu, întrucât a candidat la funcția de primar al comunei Sic, județul Cluj. Reclamantul a precizat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 06 iunie 2008, precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost recrutat în calitate de „informator”, în anul 1984, de către organele de Securitate „în problema naționaliști maghiari”, preluând numele conspirativ „C.”.

Relevante pentru activitatea de colaborarea a pârâtului sunt și aprecierile făcute de lucrătorul de Securitate, la adresa sa, precum și documentele care atestă recompensarea pecuniară a sa Reclamantul a apreciat că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de colaborator al fostei Securități, au vizat îngrădirea următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată : - dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice; - dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția România din 1965, art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Pentru argumentele prezentate anterior, reclamantul a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”. Prin încheierea pronunțată la data de 17 iunie 2010, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și suspendarea judecății cauzei pe durata soluționării excepției de neconstituționalitate. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6431 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.I., și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Pârâtul a fost verificat de către autoritatea reclamantă, din oficiu, întrucât a candidat la funcția de primar al comunei Sic, județul Cluj. În acest sens, s-a emis Nota de constatare nr. din 06 iunie 2008, în care s-a reținut că pârâtul a fost recrutat de în calitate de „informator", în anul 1984, de către organele de Securitate „în problema naționaliști maghiari", preluând numele conspirativ „C. ” . Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în Nota de constatare din 06 iunie 2008 privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Constatarea calității de colaborator al Securității nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Informațiile comunicate Securității de către pârât au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv, dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice; dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția România din 1965, art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Prin urmare, se constată că acțiunea este întemeiată și se impune admiterea ei, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Recursul Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat în esență următoarele: - Arată recurentul că nu a desfășurat activități de natura celor menționate la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nu a realizat activități care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu a încasat suma de bani pentru activitățile realizate, chitanța depusă la dosar nefiind semnată de recurent. - A mai arătat recurentul că activitatea a fost prezentată în mod subiectiv în cererea de chemare în judecată, faptul că organele de securitate i-au cerut acestuia informații despre activitatea unor persoane, nu echivalează cu furnizarea informațiilor de natura celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Recurentul a arătat de asemenea că în calitate de gestionar într-o unitate cooperatistă, a fost expus continuu controalelor efectuate de organele de miliție controale care de multe ori aveau ca scop și crearea unei presiuni psihice pentru a-l determina să colaboreze cu Securitatea sau miliția. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare: În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 „colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”. Înalta Curte reține că recurentul recunoaște că a colaborat cu organele Securității în perioada comunistă însă înțelege să nuanțeze faptul că atunci în acele vremuri erau circumstanțe care îi determinau pe cetățeni să cadă în capcana securității, că nu a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor despre care a furnizat informații.

- Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 neavând importanță că acum recurentul are o altă opinie despre cele întâmplate. Se constată că informațiile fac parte din cele care denunță activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și au fost de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest lucru, cum susține recurentul. - Înalta Curte reține ca și instanța de fond că recurentul - pârât prin informațiile despre confecționarea unor pietre de monumente și cruci vizitele și relațiile unei persoane cu cetățeni din RP.

Ungaria, despre bonuri de benzină de la turiști străini, cantitate de benzină avută la domiciliu, de către anumite persoane a fost folositor organelor de Securitate, aceștia îi trasau în continuare sarcini precise - cu ce le plătește bonurile de benzină, să se împrietenească cu K.G., să afle la ce persoane a confecționat pietre funerare și cu ce sume. Aceste măsuri erau respectate de recurent, existând deci o colaborare activă (f. 28, 29 dosar fond). De asemenea informațiile furnizate despre numitul K.G., care avea legături cu cetățenii străini au fost verificate de organele de Securitate - fiind vorba de o persoană împotriva căruia se luase măsura avertizării și fiind considerat că se menține pe poziții neloiale față de țara noastră (f. 26 dosar fond).

Din cele arătate mai sus, din angajamentul semnat olograf de recurent se apreciază îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - în sensul că au fost furnizate informații care au fost de natură să ducă la încălcarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale deoarece imixtiunile în viața și conștiința persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul, încalcă dreptul la viață privată a individului și dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora, aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Rezultă că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 28/2008. Față de cele reținute mai sus, constatând că sentința civilă recurată este legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva Sentinței nr. 6431 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2013.