ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator

al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.E., născut la data de 4

octombrie 1957 în comuna B., județul Cluj, domiciliat în municipiul T., județ

Cluj.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată

C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, în ceea

ce îl privește pe pârâtul B.E., deținător al titlului de luptător pentru victoria

Revoluției din Decembrie 1989.

Reclamantul a arătat,

în esență, că din cuprinsul notei de constatare din 30 iulie 2008 rezultă că pârâtul

B.E. a fost recrutat la data de 24 martie 1988, pentru supravegherea elementelor

protestatare de la I.T.A. Turda, că pârâtul a semnat un Angajament, având numele

conspirativ „H." și că, prin furnizarea informațiilor către Securitate, pârâtul

a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot

lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință.

Reclamantul a apreciat

că informațiile furnizate de pârâtul B.E. au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut

de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul

la libera exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția

României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice, precum și dreptul la muncă prevăzut de art. 18 din Constituția

României din 1965.

Pârâtul B.E. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și arătând, în esență,

faptul că nu a dat nici o notă informativă, iar toate actele de care se prevalează

reclamantul au fost întocmite exclusiv de către ofițerul de securitate H.A.

Prin sentința civilă

nr. 773 din 2 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.E. și a constatat

calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Din nota de constatare

nr. S/DI/l/1733 din 30 iulie 2008, întocmită de reclamant prin Direcția de Investigații,

rezultă că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean de Securitate

Cluj, Securitatea Turda, la data de 24 martie 1988, sub numele conspirativ „H.”,

pentru supravegherea elementelor protestatare de la I.T.A. Turda, că la aceeași

dată, pârâtul a semnat un angajament din care reiese că a acceptat colaborarea în

secret cu organe ale Securității statului în direcția informării asupra unor aspecte

sau fenomene negative, ce interesau această structură a statului, iar, ca urmare

a acestui angajament, pârâtul a întocmit mai multe note informative referitoare

la persoane care intenționau să rămână în străinătate și respectiv care denigrau

politica statului român.

Instanța a mai reținut

că din probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentul

semnat de pârât la

24

martie 1988 și notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă

de dispozițiile legale menționate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu

organele de Securitate pârâtul furnizând informații despre atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, în mod detaliat.

Instanța de fond a apreciat

că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

este îndeplinită, informațiile cuprinse în notele informative întocmite de către

pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, prevăzute în Constituția României de la acea dată.

S-a reținut astfel că,

prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la viață privată, dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la muncă al

persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de

colaborare cu structurile Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua

condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a apreciat că susținerile

pârâtului, în sensul că prin angajamentul dat nu a oferit informații de natură să

dăuneze persoanelor urmărite, ci a dorit să nu aibă probleme cu plecările în străinătate,

nu pot fi reținute.

S-a reținut în considerentele

hotărârii atacate că pentru constatarea calității de colaborator, în accepțiunea

O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanță durata sau modalitatea colaborării cu

Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât

prin care a furnizat informații, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informații

au fost încălcate drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei urmărite și

că informațiile furnizate de pârât au calitatea cerută de lege, respectiv prin acestea

se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În consecință, având în

vedere cele reținute anterior, instanța a admis acțiunea și a constatat calitatea

de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs pârâtul B.E., susținând că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, formulându-se următoarele critici:

- instanța de fond nu

a ținut seama de apărările sale, în sensul că angajamentul către fosta securitate

a fost dat sub o puternică presiune, legată de accederea la un loc de muncă de șofer

pe TIR;

- informațiile pe care

le-a furnizat securității nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G.

nr. 24/2008, în sensul că aceste informații nu vizau activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist și nu au adus atingere drepturilor fundamentale ale vreunei persoane,

nefiind identificată nici o persoană care să fi avut de suferit ca urmare a acestor

informații.

Recurentul și-a încadrat,

în drept, motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Referitor la prima critică

formulată de recurent, împrejurările relevate de recurent, privind presiunile existente

pentru ocuparea unui anumit loc de muncă sunt nerelevante, deoarece potrivit

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt exceptate de la constatarea calității

de colaborator al securității numai persoanele care au furnizat informații cuprinse

în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul

anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru

motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată. Astfel, presiunile invocate

de recurent nu se încadrează în acest text de lege și în mod corect nu au fost luate

în considerare de instanța de fond.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de recurs, în mod nefondat susține recurentul că informațiile

furnizate nu se încadrează în prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece

nici o persoană nu a avut de suferit ca urmare a acestor denunțuri. Astfel, textul

de lege menționat nu condiționează stabilirea calității de colaborator al securității

de îngrădirea efectivă a unor drepturi și libertăți, ci este suficientă denunțarea

unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, instanța de

fond a apreciat în mod corect că informațiile furnizate, referitoare la intențiile

unor persoane de a fugi în străinătate, denunțau atitudini potrivnice regimului

comunist și vizau libertăți fundamentale (libertatea de conștiință, libertatea de

mișcare).

Pentru considerentele

menționate, constatând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, Înalta

Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinței

civile nr. 773 din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2011.