ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4604/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul P.S.,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să se constate calitatea de

colaborator al Securității.

au stat la baza formulării cererii.

Reclamantul a arătat că prin cererea

adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999,

verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau colaborator al

Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar, precum și faptul

că pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989.

S-a mai arătat că, potrivit Notei de

constatare S/DI/I/2950 din 22 octombrie 2008, pârâtul P.S. a fost recrutat în

calitate de colaborator de către Inspectoratul Județean de Securitate Vaslui în

scopul încadrării informative a „tineretului”.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința civilă nr. 784 din 11

februarie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând existența

calității de colaborator al Securității a reclamantului.

au stat la baza formulării cererii.

Instanța a reținut că informațiile

comunicate Securității au vizat încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, precum dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice, dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din același pact și dreptul

la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind

drepturile civile și politice.

împotriva sentinței civile nr. 784 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul critică sentința atacată

sub aspectul aprecierii greșite a probelor administrate în cauză.

5.1. Cu privire la împrejurarea

existenței angajamentului de colaborator al Securității, recurentul arată că

acceptul a fost dat într-o perioadă în care contextul social și politic impunea

ca orice persoană care dorea să aibă minime șanse de afirmare în societate, să

semneze un astfel de angajament.

Opțiunea nu a fost voluntară, ci

impusă, dovadă fiind că puținele informații furnizate nu ar fi putut avea vreun

efect sancționator cu privire la persoanele vizate. Acesta a fost și motivul pentru

care, începând cu anii ´80, organele de securitate au renunțat să mai solicite informații

de la recurent.

5.2. Relatările invocate au fost

scoase din context, trunchiate și au avut ca obiect aspecte uzuale din viața

celor vizați, iar mare parte din informații se bazează pe constatări indirecte

și generale.

5.3. Nu există nicio dovadă concretă

că recurentul ar fi primit sume de bani pentru oferirea de informații.

5.4. Relevantă în cauză se apreciază

că este și constatarea C.N.S.A.S. din data de 20 noiembrie 2009, potrivit

căreia, urmare a verificărilor efectuate nu s-a putut stabili o identitate de

persoane între recurent și persoana cu numele conspirativ „P.”.

II. Considerentele instanței de

recurs.

1.1. O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu

modificări prin Legea nr. 293/2008 definește noțiunea de colaborator al

Securității ca fiind „persoana care a furnizat informații” – art. 2 lit. b).

Nu este suficient pentru ca o

persoană să fie considerată colaborator al Securității să se ia în considerare

numai existența angajamentului de colaborator.

Aceasta este și motivul pentru care

judecătorul fondului nu a acordat o importanță deosebită existenței

angajamentului de colaborator al Securității, aspect pe care

recurentul-reclamant nu l-a negat.

Existența unui anumit context social

și politic nu este avută în vedere de O.U.G. nr. 24/2000.

Recurentul nu poate folosi acest

argument în favoarea negării calității de colaborator.

1.2. Prevederile art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 identifică pe colaboratorul Securității cu acea persoană

care a furnizat informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul a furnizat informații sub

forma notelor scrise și semnate cu numele conspirativ.

Este firesc a se analiza, în scopul

determinării calității de colaborator al Securității, numai acele relatări care

se înscriu în teza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu are relevanță aspectul că anumite

informații s-au bazat pe constatări indirecte și generale.

S-au reținut doar acele informații

care denunțau activități/ atitudini potrivnice regimului comunist, de exemplu:

- numitul Ț.I. asculta în mod

frecvent posturile străine de radio Europa Liberă, etc.;

- numitul N.V. i-a comunicat că

intenționează să-și vândă toate bunurile din țară și să plece cu toată familia

în Canada, unde se trăiește mai bine;

- numitul F.I. i-a relatat ce a

ascultat la postul de radio „Europa Liberă” în legătură cu un accident maritim

și că posturile străine redau mai exact realitatea;

- numitul M.D. obișnuiește să spună

bancuri politice cu tentă dușmănoasă.

Toate informațiile furnizate de

recurent au condus la urmărirea persoanelor în cauză, astfel cum rezultă din

actele dosarului.

Rezultă astfel că este îndeplinită

și condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, chiar dacă aceasta nu s-a produs și în

concret.

1.3. Nu este relevantă pentru

soluția pronunțată în cauză, împrejurarea primirii unor sume de bani pentru

informațiile oferite, având în vedere definiția dată persoanei colaborator al

Securității de către dispozițiile art. 2 lit. b) sus menționat.

1.4. Cele arătate în data de 20 noiembrie

2008 și anume că „nu s-au identificat împrejurări compatibile cu datele

persoanei verificate” nu conduce la concluzia că nu există identitate de

persoană între recurent și persoana cu numele conspirativ „P.”.

Investigația a privit existența

calității de ofițer, informator al recurentului în alte baze de date, răspunsul

fiind negativ.

întrunite motivele de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.S. împotriva

sentinței civile nr. 784 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

octombrie 2010.