ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4604/2010

Obiectul acțiunii. Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul P.S., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să se constate calitatea de colaborator al Securității.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Reclamantul a arătat că prin cererea adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999, verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar, precum și faptul că pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. S-a mai arătat că, potrivit Notei de constatare S/DI/I/2950 din 22 octombrie 2008, pârâtul P.S. a fost recrutat în calitate de colaborator de către Inspectoratul Județean de Securitate Vaslui în scopul încadrării informative a „tineretului”.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința civilă nr. 784 din 11 februarie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând existența calității de colaborator al Securității a reclamantului.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Instanța a reținut că informațiile comunicate Securității au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din același pact și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Recursul formulat de P.S. împotriva sentinței civile nr. 784 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul critică sentința atacată sub aspectul aprecierii greșite a probelor administrate în cauză. 5.1. Cu privire la împrejurarea existenței angajamentului de colaborator al Securității, recurentul arată că acceptul a fost dat într-o perioadă în care contextul social și politic impunea ca orice persoană care dorea să aibă minime șanse de afirmare în societate, să semneze un astfel de angajament. Opțiunea nu a fost voluntară, ci impusă, dovadă fiind că puținele informații furnizate nu ar fi putut avea vreun efect sancționator cu privire la persoanele vizate. Acesta a fost și motivul pentru care, începând cu anii ´80, organele de securitate au renunțat să mai solicite informații de la recurent. 5.2. Relatările invocate au fost scoase din context, trunchiate și au avut ca obiect aspecte uzuale din viața celor vizați, iar mare parte din informații se bazează pe constatări indirecte și generale. 5.3. Nu există nicio dovadă concretă că recurentul ar fi primit sume de bani pentru oferirea de informații. 5.4. Relevantă în cauză se apreciază că este și constatarea C.N.S.A.S. din data de 20 noiembrie 2009, potrivit căreia, urmare a verificărilor efectuate nu s-a putut stabili o identitate de persoane între recurent și persoana cu numele conspirativ „P.”. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 definește noțiunea de colaborator al Securității ca fiind „persoana care a furnizat informații” – art. 2 lit. b). Nu este suficient pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității să se ia în considerare numai existența angajamentului de colaborator. Aceasta este și motivul pentru care judecătorul fondului nu a acordat o importanță deosebită existenței angajamentului de colaborator al Securității, aspect pe care recurentul-reclamant nu l-a negat. Existența unui anumit context social și politic nu este avută în vedere de O.U.G. nr. 24/2000. Recurentul nu poate folosi acest argument în favoarea negării calității de colaborator. 1.2. Prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 identifică pe colaboratorul Securității cu acea persoană care a furnizat informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Recurentul a furnizat informații sub forma notelor scrise și semnate cu numele conspirativ. Este firesc a se analiza, în scopul determinării calității de colaborator al Securității, numai acele relatări care se înscriu în teza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu are relevanță aspectul că anumite informații s-au bazat pe constatări indirecte și generale. S-au reținut doar acele informații care denunțau activități/ atitudini potrivnice regimului comunist, de exemplu: - numitul Ț.I. asculta în mod frecvent posturile străine de radio Europa Liberă, etc.; - numitul N.V. i-a comunicat că intenționează să-și vândă toate bunurile din țară și să plece cu toată familia în Canada, unde se trăiește mai bine; - numitul F.I. i-a relatat ce a ascultat la postul de radio „Europa Liberă” în legătură cu un accident maritim și că posturile străine redau mai exact realitatea; - numitul M.D. obișnuiește să spună bancuri politice cu tentă dușmănoasă. Toate informațiile furnizate de recurent au condus la urmărirea persoanelor în cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului. Rezultă astfel că este îndeplinită și condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, chiar dacă aceasta nu s-a produs și în concret. 1.3. Nu este relevantă pentru soluția pronunțată în cauză, împrejurarea primirii unor sume de bani pentru informațiile oferite, având în vedere definiția dată persoanei colaborator al Securității de către dispozițiile art. 2 lit. b) sus menționat. 1.4. Cele arătate în data de 20 noiembrie 2008 și anume că „nu s-au identificat împrejurări compatibile cu datele persoanei verificate” nu conduce la concluzia că nu există identitate de persoană între recurent și persoana cu numele conspirativ „P.”. Investigația a privit existența calității de ofițer, informator al recurentului în alte baze de date, răspunsul fiind negativ. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.