ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1646/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.I., solicitând constatarea

calității acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a precizat că, prin cererea din 25 ianuarie 2007 adresată

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea, sub aspectul

stabilirii calității de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor

care dețin titlul de revoluționar.

Astfel, a arătat

instituția reclamantă, pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă

a practicanților de karate și a studenților de la Institutul de Arte Plastice

„I.A." din Cluj-Napoca, iar consemnările ofițerilor de poliție privind

activitatea de colaborator a pârâtului atestă că acesta a furnizat note

informative de interes operativ care s-au exploatat în dosare de urmărire

informativă, supraveghere informativă sau la alte compartimente.

Pe cale de

consecință, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de

pârât îngrădind dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice.

Prin Sentința civilă

nr. 1492 din 07 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea

de colaborator al Securității a pârâtului.

Prin Decizia nr. 3400

din 25 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârât, a casat sentința

atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

În fond după casare,

pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a furnizat informațiile în cauza

pentru care a fost cercetat pentru practicarea și antrenarea sportului declarat

interzis, dând informațiile în stare de constrângere morală, sens în care a

invocat dispozițiile art. 46 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința civilă

nr. 1324 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul B.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității

în privința pârâtului.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de

12 decembrie 1984, pârâtul a semnat un angajament privind sprijinirea în mod

organizat și secret a organelor de securitate în toate problemele care privesc

unitatea, suveranitatea și independența patriei, angajându-se să se străduiască

pentru obținerea de date și informații conform indicațiilor ce-i vor fi date,

pentru a cunoaște și preveni orice acțiuni dușmănoase ce s-ar pregăti sau

iniția și din care ar putea să rezulte un pericol pentru orânduirea socialistă

din Republica Socialistă România, iar în vederea colaborării cu organele de

securitate, pârâtul a primit numele conspirativ „D.”.

Instanța de fond a

constatat că dosarul având la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității cotele R 148410 și R 184919 îl are ca titular pe pârât care a fost

recrutat pentru supravegherea informativă a practicanților de karate și a

studenților de la Institutul de Arte Plastice „I.A.” din Cluj-Napoca, iar

propunerea de recrutare a pârâtului a fost determinată de poziția foarte

deschisă pe care a avut-o atunci când a fost anchetat informativ cu privire la

practicarea sportului karate care era interzis, ocazie cu care a făcut

declarații scrise legate de persoanele, instructorii și locurile unde se

desfășoară antrenamentele, astfel cum rezultă din Raportul cu propuneri de

recrutare, întocmit la data de 12 decembrie 1984.

Analizând într-o

manieră detaliată conținutul notelor informative olografe furnizate de pârât și

notele de analiză întocmite de ofițerii de securitate, Curtea a apreciat că, în

cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Astfel, instanța de

fond a reținut că prima condiție reglementată de aceste prevederi legale, care

se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, având în

vedere că informațiile furnizate se refereau la practicarea unui sport interzis

prin ordin al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport din

Republica Socialistă România, la legăturile pe care le aveau cu cetățenii

străini persoanele menționate în notele informative, acestea fiind atitudini

potrivnice politicii regimului comunist.

Totodată, judecătorul

fondului a reținut că este îndeplinită și cea de-a doua condiție întrucât

informațiile furnizate au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prima instanță a înlăturat

apărările pârâtului, apreciind că acestea sunt lipsite de suport probator și

constatând faptul că dispozițiile art. 46 alin. (2) C. pen. nu sunt incidente

în cauză.

Totodată, Curtea a

reținut că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia informațiile aveau

caracter de generalitate și nu au putut fi folosite de către organele de

securitate, fiind infirmată de notele întocmite de ofițeri la notele

informative date de către pârât, iar susținerea că informațiile pe care le-a

dat cu privire la cetățenii străini de naționalitate arabă aveau caracter

general și nu periclitau situația acestora nu poate constitui un argument în

favoarea respingerii acțiunii, întrucât aceste informații se înscriu în

categoria celor la care se referă art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

deoarece evidențiau legăturile pe care unii cetățeni români le aveau cu

cetățenii arabi., iar regimul comunist considera că orice legătură cu cetățenii

străini reprezintă o atitudine potrivnică acestui regim.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

invocându-se o motivare contradictorie în ceea ce privește situația de fapt

reținută și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

Prin motivele de

recurs se arată că în mod greșit și contradictoriu instanța de fond deși a

constatat practicarea de către recurent a unui sport interzis pe timpul

regimului comunist nu a reținut constrângerea morală exercitată de organele de

securitate, ca element exonerator în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul arată că

soluția de admitere a acțiunii și de constatare a calității de colaborator al

Securității în ceea ce-l privește este dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul apreciază

că în cazul său nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informațiile furnizate organelor

de securitate să fi determinat îngrădirea unor drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului sau imixiuni în viața privată a unor persoane.

Se arată că

informațiile date organelor de securitate au avut un caracter general și nu au

fost de natură a afecta în concret drepturi și libertăți ale persoanelor

indicate în notele informative.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în

constatare.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Sentința atacată este

motivată temeinic pe situația de fapt și în mod legal, în raport de

dispozițiile legale aplicabile neputându-se reține o motivare contradictorie

invocată în recurs.

Instanța de fond, în

mod corect și motivat a înlăturat apărarea recurentului-pârât din întâmpinare

în sensul existenței unei constrângeri morale din partea organelor de

securitate care l-ar fi amenințat cu închisoarea și excluderea din universitate

pe motivul practicării unui sport interzis în timpul regimului comunist.

Motivat și concret

instanța de fond a înlăturat apărări arătând că în cauză nu sunt aplicabile și

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., întrucât aceste

dispoziții reglementează constrângerea morală ca o cauză care înlătură

caracterul penal al faptei prevăzute de legea penală.

Iar recurentul nu a

fost cercetat într-o cauză penală ci a fost „anchetat informativ”, dar ancheta

desfășurată de organele de securitate nu echivalează cu cercetarea penală și în

consecință motivat instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor

invocate de recurent.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința

atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008. În mod corect s-a constatat îndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, inclusiv a

condiției ca informațiile furnizate de recurent, în baza angajamentului semnat

necontestat să fi afectat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauză informațiile

date de recurent nu au avut caracter general și abstract ci au fost folosite

efectiv de organele de securitate față de cetățenii români sau străini vizați,

fiind de notorietate faptul că în perioada comunistă relațiile de orice natură

cu cetățenii străini era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.I. împotriva Sentinței civile nr. 1324 din 22 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.

Procesat de GGC - AS