ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1646/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.I., solicitând constatarea calității acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că, prin cererea din 25 ianuarie 2007 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

Astfel, a arătat instituția reclamantă, pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a practicanților de karate și a studenților de la Institutul de Arte Plastice „I.A." din Cluj-Napoca, iar consemnările ofițerilor de poliție privind activitatea de colaborator a pârâtului atestă că acesta a furnizat note informative de interes operativ care s-au exploatat în dosare de urmărire informativă, supraveghere informativă sau la alte compartimente. Pe cale de consecință, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de pârât îngrădind dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prin Sentința civilă nr. 1492 din 07 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului. Prin Decizia nr. 3400 din 25 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârât, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În fond după casare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât a furnizat informațiile în cauza pentru care a fost cercetat pentru practicarea și antrenarea sportului declarat interzis, dând informațiile în stare de constrângere morală, sens în care a invocat dispozițiile art. 46 alin. (2) C. pen. Prin Sentința civilă nr. 1324 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de 12 decembrie 1984, pârâtul a semnat un angajament privind sprijinirea în mod organizat și secret a organelor de securitate în toate problemele care privesc unitatea, suveranitatea și independența patriei, angajându-se să se străduiască pentru obținerea de date și informații conform indicațiilor ce-i vor fi date, pentru a cunoaște și preveni orice acțiuni dușmănoase ce s-ar pregăti sau iniția și din care ar putea să rezulte un pericol pentru orânduirea socialistă din Republica Socialistă România, iar în vederea colaborării cu organele de securitate, pârâtul a primit numele conspirativ „D.”.

Instanța de fond a constatat că dosarul având la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cotele R 148410 și R 184919 îl are ca titular pe pârât care a fost recrutat pentru supravegherea informativă a practicanților de karate și a studenților de la Institutul de Arte Plastice „I.A.” din Cluj-Napoca, iar propunerea de recrutare a pârâtului a fost determinată de poziția foarte deschisă pe care a avut-o atunci când a fost anchetat informativ cu privire la practicarea sportului karate care era interzis, ocazie cu care a făcut declarații scrise legate de persoanele, instructorii și locurile unde se desfășoară antrenamentele, astfel cum rezultă din Raportul cu propuneri de recrutare, întocmit la data de 12 decembrie 1984. Analizând într-o manieră detaliată conținutul notelor informative olografe furnizate de pârât și notele de analiză întocmite de ofițerii de securitate, Curtea a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Astfel, instanța de fond a reținut că prima condiție reglementată de aceste prevederi legale, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, având în vedere că informațiile furnizate se refereau la practicarea unui sport interzis prin ordin al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport din Republica Socialistă România, la legăturile pe care le aveau cu cetățenii străini persoanele menționate în notele informative, acestea fiind atitudini potrivnice politicii regimului comunist.

Totodată, judecătorul fondului a reținut că este îndeplinită și cea de-a doua condiție întrucât informațiile furnizate au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Prima instanță a înlăturat apărările pârâtului, apreciind că acestea sunt lipsite de suport probator și constatând faptul că dispozițiile art. 46 alin. (2) C. pen. nu sunt incidente în cauză.

Totodată, Curtea a reținut că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia informațiile aveau caracter de generalitate și nu au putut fi folosite de către organele de securitate, fiind infirmată de notele întocmite de ofițeri la notele informative date de către pârât, iar susținerea că informațiile pe care le-a dat cu privire la cetățenii străini de naționalitate arabă aveau caracter general și nu periclitau situația acestora nu poate constitui un argument în favoarea respingerii acțiunii, întrucât aceste informații se înscriu în categoria celor la care se referă art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece evidențiau legăturile pe care unii cetățeni români le aveau cu cetățenii arabi., iar regimul comunist considera că orice legătură cu cetățenii străini reprezintă o atitudine potrivnică acestui regim.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se o motivare contradictorie în ceea ce privește situația de fapt reținută și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit și contradictoriu instanța de fond deși a constatat practicarea de către recurent a unui sport interzis pe timpul regimului comunist nu a reținut constrângerea morală exercitată de organele de securitate, ca element exonerator în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. recurentul arată că soluția de admitere a acțiunii și de constatare a calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul apreciază că în cazul său nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informațiile furnizate organelor de securitate să fi determinat îngrădirea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului sau imixiuni în viața privată a unor persoane. Se arată că informațiile date organelor de securitate au avut un caracter general și nu au fost de natură a afecta în concret drepturi și libertăți ale persoanelor indicate în notele informative.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut. Sentința atacată este motivată temeinic pe situația de fapt și în mod legal, în raport de dispozițiile legale aplicabile neputându-se reține o motivare contradictorie invocată în recurs. Instanța de fond, în mod corect și motivat a înlăturat apărarea recurentului-pârât din întâmpinare în sensul existenței unei constrângeri morale din partea organelor de securitate care l-ar fi amenințat cu închisoarea și excluderea din universitate pe motivul practicării unui sport interzis în timpul regimului comunist.

Motivat și concret instanța de fond a înlăturat apărări arătând că în cauză nu sunt aplicabile și îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., întrucât aceste dispoziții reglementează constrângerea morală ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei prevăzute de legea penală. Iar recurentul nu a fost cercetat într-o cauză penală ci a fost „anchetat informativ”, dar ancheta desfășurată de organele de securitate nu echivalează cu cercetarea penală și în consecință motivat instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor invocate de recurent. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În mod corect s-a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, inclusiv a condiției ca informațiile furnizate de recurent, în baza angajamentului semnat necontestat să fi afectat drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În cauză informațiile date de recurent nu au avut caracter general și abstract ci au fost folosite efectiv de organele de securitate față de cetățenii români sau străini vizați, fiind de notorietate faptul că în perioada comunistă relațiile de orice natură cu cetățenii străini era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva Sentinței civile nr. 1324 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012. Procesat de GGC - AS