ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1492 din 7 aprilie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, admițând acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul B.I., a constatat existența calității de colaborator

al Securității a pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut, în esență, faptul că din probele administrate în cauză de

reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 12 decembrie 1984 și

notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă de

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul

că pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul a furnizat, în

mod detaliat, informații despre

atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist. Totodată, în raport de conținutul

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, curtea a reținut că prin informațiile

furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul

la

libertatea de exprimare și dreptul la viața privată a persoanelor vizate în

notele informative

întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare

cu structurile Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție,

prevăzută de dispozițiile art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

pentru a fi constatată calitatea de colaborator

al Securității a pârâtului.

de B.I.

Împotriva

sentinței Curții de apel a formulat recurs pârâtul B.I., invocând motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul susține

că a fost citat greșit, la o altă adresă, la care nu mai locuiește încă din 7

noiembrie 2006. Afirmă că a aflat despre existența sentinței recurate abia la data

de 19 februarie 2010, urmare comunicării de către Casa Județeană de Pensii Cluj

a deciziei nr. 252995 din 29 august 2008 prin care i s-a imputat suma de 59.725

lei și s-a sistat plata pensiei stabilite conform art. 4 din Legea nr.

341/2004.

S-a

solicitat, totodată, cu aceeași argumentație, repunerea în termenul de

formulare a recursului.

în fața Înaltei Curți

În recurs,

intimatul C.N.S.A.S. nu a formula întâmpinare.

În cadrul probei

cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul

a depus în copii certificate cartea de identitate, mențiunea organului de

poliție privind schimbarea reședinței din data de 7 noiembrie 2006, Decizia nr.

252995 din 29 august 2008 emisă de Casa de Pensii Cluj și decizia de imputare,

plicul cu care s-a realizat trimiterea poștală respectivă, dovada conferirii

medaliei jubiliare „20 de ani de la Revoluție” de către Guvernul României, datată decembrie 2009.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.

Regularitatea sesizării instanței de recurs

Analizând cu

prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte

constată că recurentul a exercitat în termen calea de atac.

Astfel,

potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

„Hotărârea

pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de

la comunicare”.

Verificând dovada

de comunicare a sentinței către recurent (fila 70 dosar fond) instanța de

recurs constată că aceasta s-a realizat la o adresă unde recurentul nu mai

locuia încă din data de 7 noiembrie 2006 (conform mențiunii aplicate de organul

de poliție, fila 6, dosar recurs), nefiind respectate dispozițiile art. 266

alin. (3) C. proc. civ.

Această

neregulă procedurală face ca termenul de recurs de 15 zile că nu înceapă să

curgă, decât de la data de 16 februarie 2010, când, odată cu decizia de imputare

emisă de Casa de Pensii Cluj, i s-a adus la cunoștință dispozitivul sentinței recurate

(fila 7, dosar recurs).

În aceste

condiții, calea de atac exercitată la data de 25 februarie 2010, este formulată

în interiorul termenului legal de 15 zile.

de drept relevante

Examinând

dosarul primei instanțe Înalta Curte constată că judecata cauzei s-a realizat

la 7 aprilie 2009, în lipsa pârâtului B.I. care a fost nelegal citat.

Potrivit

cărții de identitate prezentate în recurs, domiciliul recurentului, după data

de 8 februarie 2008, este în municipiul Cluj, str. I. nr. 2, județul Cluj, iar

nu în municipiul Cluj, str. C. județul Cluj, unde a fost citat.

Ca urmare,

este incident motivul de casare invocat de recurent, art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., potrivit cu care casarea unei hotărâri se poate cere:

„când, prin

hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzut sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”.

Reținând,

potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că citația trimisă pârâtului este nulă

pentru indicarea greșită a domiciliului părții [art. 88 alin. (2) raportat la

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.] și că vătămarea produsă nu se poate înlătura

decât prin casarea sentinței, instanța în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se asigura

respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.I. împotriva

sentinței civile nr. 1492 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie

2010.