ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1492 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admițând acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.I., a constatat existența calității de colaborator al Securității a pârâtului. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 12 decembrie 1984 și notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul a furnizat, în mod detaliat, informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Totodată, în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, curtea a reținut că prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viața privată a persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

2. Recursul declarat de B.I. Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs pârâtul B.I., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Recurentul susține că a fost citat greșit, la o altă adresă, la care nu mai locuiește încă din 7 noiembrie 2006. Afirmă că a aflat despre existența sentinței recurate abia la data de 19 februarie 2010, urmare comunicării de către Casa Județeană de Pensii Cluj a deciziei nr. 252995 din 29 august 2008 prin care i s-a imputat suma de 59.725 lei și s-a sistat plata pensiei stabilite conform art. 4 din Legea nr. 341/2004. S-a solicitat, totodată, cu aceeași argumentație, repunerea în termenul de formulare a recursului. 3. Procedura în fața Înaltei Curți În recurs, intimatul C.N.S.A.S.

nu a formula întâmpinare. În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a depus în copii certificate cartea de identitate, mențiunea organului de poliție privind schimbarea reședinței din data de 7 noiembrie 2006, Decizia nr. 252995 din 29 august 2008 emisă de Casa de Pensii Cluj și decizia de imputare, plicul cu care s-a realizat trimiterea poștală respectivă, dovada conferirii medaliei jubiliare „20 de ani de la Revoluție” de către Guvernul României, datată decembrie 2009. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea sesizării instanței de recurs Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat în termen calea de atac.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”. Verificând dovada de comunicare a sentinței către recurent (fila 70 dosar fond) instanța de recurs constată că aceasta s-a realizat la o adresă unde recurentul nu mai locuia încă din data de 7 noiembrie 2006 (conform mențiunii aplicate de organul de poliție, fila 6, dosar recurs), nefiind respectate dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ. Această neregulă procedurală face ca termenul de recurs de 15 zile că nu înceapă să curgă, decât de la data de 16 februarie 2010, când, odată cu decizia de imputare emisă de Casa de Pensii Cluj, i s-a adus la cunoștință dispozitivul sentinței recurate (fila 7, dosar recurs).

În aceste condiții, calea de atac exercitată la data de 25 februarie 2010, este formulată în interiorul termenului legal de 15 zile. 2. Argumente de drept relevante Examinând dosarul primei instanțe Înalta Curte constată că judecata cauzei s-a realizat la 7 aprilie 2009, în lipsa pârâtului B.I. care a fost nelegal citat. Potrivit cărții de identitate prezentate în recurs, domiciliul recurentului, după data de 8 februarie 2008, este în municipiul Cluj, str. I. nr. 2, județul Cluj, iar nu în municipiul Cluj, str. C. județul Cluj, unde a fost citat. Ca urmare, este incident motivul de casare invocat de recurent, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cu care casarea unei hotărâri se poate cere: „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzut sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”.

Reținând, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că citația trimisă pârâtului este nulă pentru indicarea greșită a domiciliului părții [art. 88 alin. (2) raportat la alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.] și că vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței, instanța în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 1492 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.