ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4736/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4736/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

prezentului recurs,

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la data de 3

ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 36/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâtul B.V., constatarea calității acestuia

din urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a arătat că a procedat la verificarea pârâtului din oficiu,

în considerarea calității acestuia de consilier local al comunei Letca din

județul Sălaj, și a prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1)

teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității.

În urma verificării

s-a stabilit că, în calitate de colaborator, pârâtul a furnizat organelor de

securitate o serie de informații, sub forma notelor informative, informațiile

furnizate de acesta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viață privată

prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și

Politice, precum și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, prevăzut în art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu

art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice,

fiind întrunite cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Legal citat, pârâtul

B.V. nu s-a prezentat în fața instanței de fond și nici nu a depus întâmpinare

la dosar.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu

pârâtul B.V., constatând că, în raport cu starea de fapt supusă examinării,

astfel cum rezultă ea din Nota de constatare din 2 martie 2010, întocmită de

Direcția de Investigații a C.N.S.A.S., și a înscrisurilor atașate acesteia, nu

reiese întrunirea primei cerințe impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, respectiv aceea privind furnizarea de către pârât organelor de

Securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Astfel, toate

informațiile furnizate de către pârât vizau - din perspectiva care interesa

organele de Securitate - chestiuni anodine, generale, din viața de zi cu zi a

persoanelor vizate.

Împrejurarea că

persoanele respective erau urmărite de Securitate în considerarea anumitor

aspecte relevante pentru activitatea acesteia nu prezintă importanță din

perspectiva activităților concrete ale pârâtului, după cum nu prezintă

relevanță nici sarcinile trasate în diversele note ale ofițerului de

Securitate, puse subsecvent pe notele informative, sarcini care - deși aveau în

vedere activități sau atitudini potrivnice regimului - nu își găsesc

corespondent în informațiile furnizate efectiv de către pârât.

Prin urmare,

instanța, verificând măsura în care activitățile pârâtului se încadrează în

sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, a apreciat ca nefiind îndeplinită prima cerință

pentru întrunirea calității de colaborator, aceea ca prin informațiile

furnizate să se denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist, cerințele instituite în art. 2 lit. b) trebuind întrunite

în mod cumulativ, a respins - în baza art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 - acțiunea

reclamantului, ca neîntemeiată.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., invocând motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita interpretare și

aplicare a legii, și solicitând, în temeiul art. 304

1

din același

act normativ, examinarea cauzei sub toate aspectele.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat, recurentul reclamant a susținut că, în pofida

celor reținute de instanța de fond, era îndeplinită în cauză și condiția legală

a denunțării unor atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât nimănui nu

îi era permis să afirme, în vădită contradicție cu propaganda oficială, că

țăranii români duc o viață extrem de grea.

Această activitate de

denunțare viza încălcarea unor drepturi fundamentale, deoarece pârâtul ar fi

trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, colaborator al Securității este

"persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note

și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului".

Pârâtul, liber de

orice constrângeri, a semnat cu numele său real, la data de 7 iunie 1984, un

Angajament de colaborare, prin care se angaja să colaboreze cu șeful Postului

de Miliție Letca și să-l informeze "despre problemele ce-l interesează din

cadrul carierei Letca și din rândul tineretului din comuna Letca", lucrând

"în mod secret cu șeful de post", iar notele informative urmând a le

semna "cu numele conspirativ T.".

Din Nota de

constatare din 2 martie 2010, întocmită de Direcția de Investigații a

C.N.S.A.S., reiese că a fost identificat în arhive dosarul de rețea X1,

avându-l ca titular pe pârât, cuprinzând note informative olografe, semnate cu

numele real al pârâtului, fără antet și nedatate, primite de plt. maj. F.A. -

șeful Postului de Miliție Letca, raportul privind contactarea numitului B.V.,

din 22 mai 1984, raportul de investigații asupra numitului B.V., raportul cu

propunerea de a se aproba recrutarea ca informator a numitului B.V., raport cu

propuneri de a se aproba înregistrarea numitului B.V. în calitate de

informator, din 20 iunie 1984, nota de instruire a sursei "T.", din

20 noiembrie 1984, nota de analiză a informatorului T. pe anul 1986.

În drept, Înalta

Curte reține că, prin art. 3 lit. a) - z) din O.U.G. nr. 24/2008, se consacră

dreptul la informare cu privire la existența sau inexistența calității de

lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia a candidaților la

alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, a

persoanelor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate, precum și a

persoanelor care dețin titlul de revoluționar sau de luptător cu merite deosebite

în Revoluția din decembrie 1989.

Dispozițiile nu

instituie deci premisele unei răspunderi morale și juridice colective, fără

existența unei fapte infamante și fără vinovăție, ci reflectă doar o

materializare a dreptului la informare al cetățenilor cu privire la persoanele

care ocupă funcții sau demnități publice sau se află într-una dintre situațiile

expres prevăzute, dacă și în ce măsură aceștia au suprimat sau îngrădit, prin

acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, evaluare care se

face de către instanța de judecată in concreto, în raport cu situația

particulară a fiecăreia, prin evaluarea acțiunilor proprii.

O.U.G. nr. 24/2008

urmărește să permită accesul opiniei publice la informațiile referitoare la

colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2,

instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfășurat

activități ce au contribuit la instaurarea și menținerea puterii totalitare

comuniste, precum și la suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Așadar, este firesc

ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire

la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul

comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democrația

câștigată după Revoluția din anul 1989.

În acest sens este

preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea

acestui act normativ: "Cunoașterea istoriei recente constituie o

prioritate pentru societatea românească și de aceea administrarea și

valorificarea istorică a arhivelor fostei Securități, care cuprind documente

relevante cu privire la acțiunile întreprinse împotriva regimului totalitar

comunist, precum și cu privire la reprimarea acestor acțiuni, sunt necesare

într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative

"relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.

De asemenea, trebuie

să se țină seama și de modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din ordonanță,

aceasta impunând, fără echivoc, și o latură subiectivă, pe lângă latura

obiectivă a furnizării informației prin care persoana în cauză denunță

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, aceea de a urmări

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, calitatea

informației fiind raportată așadar la elementul subiectiv.

Dacă legiuitorul ar

fi urmărit stabilirea calității de colaborator al Securității în virtutea, fie

exclusiv a semnării unui angajament, fie strict a furnizării unor informații,

fără cerința calității acestora de a denunța activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar sau fără cerința ca furnizarea de informații să

vizeze în mod special îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului nu ar mai fi redactat textul în forma menționată.

Or, examinând

documentele propuse de către reclamantul C.N.S.A.S. cu titlu probatoriu pentru

calitatea pârâtului de colaborator al Securității, se poate observa că acestea

nu sunt de natură să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, așa cum corect a constatat și instanța de fond.

Astfel, recurentul

reclamant a depus la dosar documente extrase din dosarul de urmărire

informativă, avându-l ca titular pe numitul P.A., urmărit informativ pentru că

"a făcut parte din P.N.Ț și este preot nerevenit", respectiv Nota

informativă din 9 februarie 1986, Nota informativă, 26 mai 1988, în care se

precizează că fostul preot "niciodată nu a făcut comentarii negative la

adresa politicii de stat", Nota informativă din 26 noiembrie 1988, prin

care sursa "informează că numitul P.A. din Letca (...) a spus că este

foarte bine și ușor de trăit astăzi în țară, nu ca atunci când era el

tânăr", Nota informativă din 19 martie 1989.

Din dosarul de

urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul O.V., urmărit informativ

în anul 1986 întrucât era fost membru P.N.Ț., s-a depus Nota informativă din 19

ianuarie 1986, din dosarul de urmărire informativă X2, avându-l ca titular pe

numitul P.A., urmărit informativ în anul 1988 întrucât era fost membru P.N.Ț.,

Nota informativă din 18 octombrie 1988, prin care sursa informează că

"numitul P.A. din Letca (...) spunea că este mulțumit că în sfârșit s-a

aprobat autorizația pentru biserică", iar din dosarul de urmărire informativă

X3, avându-l ca titular pe numitul P.G., urmărit informativ în anii 1985 - 1986

întrucât era fost membru P.N.Ț., s-a depus Nota informativă din 14 septembrie

1985, Nota informativă din 4 iunie 1986, în care se consemnează despre numitul

P.G. că acesta a afirmat că "așa de bine cum îi este acum, nu i-a fost

niciodată (...) și este adevărat că regimul asta a pus la îndemâna oamenilor

muncii condiții de muncă, de viață și de odihnă".

Din dosarul de

urmărire informativă X4, avându-l ca titular pe numitul T.G., urmărit

informativ întrucât era fost membru P.N.Ț., au fost prezentate Nota informativă

din 12 mai 1988, în care se arată că "numitul T.G. din Letca (...) a spus

că este mulțumit de condițiile în care trăiește și de cum și-a aranjat familia"

și Nota informativă din 17 august 1988, în sensul că numitul T.G. din Letca

"nu face comentarii negative la adresa politicii de stat a țării

noastre".

Prin Nota informativă

din 20 iulie 1988, Nota informativă din 27 iulie 1989, Nota informativă din 15

noiembrie 1989 din dosarul de urmărire informativă X5, avându-l ca titular pe

numitul C.A. (urmărit informativ întrucât "desfășoară activități

dușmănoase și face parte din secta Martorii lui Iehova"), sursa informa

despre urmărit: "Nu l-am auzit pe acesta să convingă muncitorii din

carieră să-i aducă la secta lui, nu a fost sesizat cu comentarii negative la

adresa conducerii de partid și de stat".

Tot astfel, din Nota

informativă din 11 iunie 1988 extrasă din dosarul de urmărire informativă X6,

avându-l ca titular pe numitul S.I. (urmărit informativ întrucât

"desfășoară activități dușmănoase sectante, fiind inclus în secta Martorii

lui Iehova"), sursa a informat că numitul S.I. din Letca este mulțumit că

poate să-și întrețină grădina și că are o pensie din care poate să trăiască

destul de bine.

În sfârșit, din

dosarul de urmărire informativă X7, avându-l ca titular pe numitul V.V.,

urmărit informativ pentru "comentarii negative la adresa politicii

statului nostru", reiese că prin Nota informativă din 19 octombrie 1985,

pârâtul a informat că numitul V.V. "făcea afirmații numai la sectorul

agricol și la țăranii de la sate, spunând că aceștia slăbesc de la an la an,

vânzându-și animalele (...) pentru că nu au cu ce să le întrețină, că muncesc

din noapte în noapte aproape pe degeaba, că porumbul pe care îl primesc de la

C.A.P. trebuie să-l plătească și cu cantitatea ce o primesc nu poate trăi

persoana respectivă, dar să țină și animale precum și alte asemenea probleme

(...)".

Din cele expuse,

reiese că majoritatea notelor informative prezentate ca probe, nu numai că nu

denunță atitudini potrivnice regimului totalitar, ci dimpotrivă, evidențiază

comportamente conforme, iar uneori chiar atitudini favorabile declarate.

Invocarea în sens

contrar de către recurentul reclamant a consemnărilor referitoare la

nemulțumirea unor muncitori privind o măsură de distribuire a personalului

luată de conducerea combinatului sau plata în acord global, din cuprinsul celor

două note informative furnizate benevol de către intimatul pârât înainte de

semnarea angajamentului de colaborare, nu este întemeiată, câtă vreme nu

rezultă că ar fi fost nominalizată vreo persoană ale cărei drepturi să fi putut

fi supuse unor restrângeri ori îngrădiri sau care ar fi putut suferi

repercusiuni ca urmare a informațiilor furnizate.

Cât privește

susținerile recurentului referitoare la Nota informativă din 19 octombrie 1985

extrasă din dosarul de urmărire informativă X7, Înalta Curte apreciază, în

acord cu instanța de fond, că aceasta nu era de natură să supună persoana

indicată unor constrângeri dintre cele vizate de norma legală, fiind vorba de

exprimarea unei percepții personale a persoanei urmărite cu privire, nu la un

comportament sau atitudine proprii, ci la presupuse nemulțumiri ale altor

persoane (în speță, locuitorii de la sate).

Relevant, în acest

context, este și faptul că nu există nicio mențiune cu privire la vreo măsură

dispusă pe baza informațiilor furnizate de către intimatul pârât, care să poată

constitui un minimum de dovadă în favoarea susținerilor recurentului reclamant

referitoare la aptitudinea acestor informații de a determina îngrădirea unor

drepturi și libertăți, chiar în afara factorului volitiv, conștient, apreciat

ca necesar potrivit considerentelor expuse anterior.

Față de aceste

împrejurări, Înalta Curte constată că nu este întemeiat motivul de modificare a

sentinței invocat de recurent și nu au fost identificate alte motive de

modificare sau casare a hotărârii în urma examinării recursului în condițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

III. Soluția instanței

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va menține

ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca

nefondat recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurentul-reclamant C.N.S.A.S. în contradictoriu cu

intimatul-pârât B.V., împotriva Sentinței nr. 4218 din 15 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 10 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ