ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4177/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin Sentința civilă nr. 1355 din 13 mai 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A. în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că informațiile furnizate de pârâtul-recurent au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva aceste sentințe a declarat recurs în termen motivat pârâtul A. invocându-se greșita interpretare și aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 invocându-se două aspecte de nelegalitate.

Primul vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3, 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește dreptul autorității-reclamante de a declanșa verificări și de a solicita constatarea calității de colaborator față de recurentul-pârât. Aceasta deoarece recurentul-pârât nu se încadrează prin calitatea deținută în dispozițiile art. 3, 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi supus verificării din oficiu, reclamantul fiind funcționar public în cadrul Poliției locale încadrându-se în dispozițiile art. 3 lit. a)-z) din O.U.G. nr. 24/2008.

Se arată că recurentul-pârât nu se încadrează în dispoziții care permit verificarea la cerere deoarece persoana care a formulat cerere poate solicita accesul la propriul dosar și nu poate solicita constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului-recurent.

Legat de acest aspect de nelegalitate se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 neputându-se reține că sesizarea din oficiu a fost legal făcută față de recurentul-pârât, care nu se încadrează prin calitatea deținută în dispozițiile art. 3 lit. a)-z) din O.U.G. nr. 24/2008.

Al doilea aspect de nelegalitate privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, recurentul-pârât susținând că informațiile furnizate la vârsta de 16 ani nu se încadrau în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece informațiile furnizate aveau caracter general și nu erau de natură a produce consecințe pentru persoanele vizate.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondate.

Recursul a fost admis în principiu conform încheierii din 20 septembrie 2017.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3, 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008 și art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999.

Prin sentința atacată s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamantul-intimat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent A..

Curtea, verificând soluția recurată, în raport de actele depuse, apreciază ca fiind întemeiate cele două aspecte de nelegalitate invocate respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3,4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008 și a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește persoana fizică care a formulat cererea de verificare - numitul B..

Primul aspect de nelegalitate invocat este fondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3, 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru verificarea recurentului-pârât sub aspectul existenței sau inexistenței calității de lucrător sau colaborator al Securității.

În concret recurentul-reclamant în calitate de funcționar public fără funcție de conducere -în cadrul Direcției Poliției Locale Săcele - agent de poliție locală a fost verificat ca urmare a cererii de verificare nr. x din 19 mai 2014 adresată de numitul B. invocându-se de către reclamantul-intimat dispozițiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999.

În mod greșit și nelegal prima instanță a apreciat legalitatea acțiunii în constatare și a verificat pe fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 plecând de la premisa că recurentul-pârât poate forma obiectul verificării la cerere sau din oficiu, respectiv cu aplicarea art. 3, 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008 numai în raport de calitatea recurentului-pârât de funcționar având în vedere dispozițiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999.

Curtea apreciază că recurentului-pârât nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fie verificat la cerere sau din oficiu deoarece nu se încadrează prin funcția deținută în categoriile enumerate limitativ de dispozițiile art. 3 lit. a)-z) din O.U.G. nr. 24/2008 neputând forma obiectul verificării la cerere sau din oficiu pentru a se asigura conform legii "dreptul de acces la informațiile de interes public".

Recurentul-pârât a avut la data formulării cererii de verificare - 19 mai 2014 funcția de agent de poliție locală, fără funcție de conducere care nu se încadrează în dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv în categoriile limitativ enumerate de actul normativ special. În consecință, neavând calitatea prevăzută de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul-pârât nu putea forma obiectul verificării la cerere sau din oficiu nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2008.

Simpla calitate de funcționar public și interdicția generală prevăzută în Legea nr. 188/1999 prevede în art. 54 lit. j) pentru funcționarii publici de a face "poliție politică" nu justifică formularea unei acțiuni în constatarea calității de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea apreciază că și al doilea aspect de nelegalitate este fondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de persoana fizică care a formulat cererea de verificare către autoritatea pârâtă.

În condițiile în care recurentul-pârât nu poate fi verificat la cerere sau din oficiu neîncadrându-se în dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cererea de verificare formulată de o terță persoană nu poate fi primită deoarece acea persoană nu este titular al dreptului de acces la propriul dosar și acea persoană nu a făcut obiectul niciunei note de informații date către Securitate în perioada vizată din raport.

Având în vedere și soluția de principiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal din 11 iunie 2012 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 în cazul calității persoanei îndreptățite să solicite constatarea calității de lucrător al Securității, Curtea apreciază că această soluție se impune cu atât mai mult în cazul acțiunilor având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității.

Din actele depuse în susținerea notei de constatare nu rezultă din nici o adresă că informațiile furnizate Securității îl priveau pe numitul B. - persoana fizică care a formulat cererea de verificare către intimat, privindu-l pe recurentul-pârât.

Față de cele constatate, Curtea apreciază că în cauză acțiunea în constatare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) și art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, sentința atacată de admitere a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

În consecință, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul-pârât, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge ca neîntemeiată acțiunea în constatare formulată de reclamantul-intimat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1355 din 13 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând;

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM